Mardeală electorală în tabăra liberală

La o sută de metri de campania electorală, situaţia politică din ţară devine tot mai încordată. Se pare că reprezentanţii partidelor liberale se simt tot mai sufocaţi în aceeaşi nişă electorală. Frica de a rămâne în afara pragului electoral creşte în progresie aritmetică. Zilele acestea au fost marcate de atacuri dure dintre PL şi PLDM.

Un grup de consilieri din orăşelul Codru, municipiul Chişinău, şi-au anunţat retragerea din Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu, şi aderarea la Partidul Liberal Democrat, condus de Vladimir Filat. Această intenţie a fost adusă la cunoştinţă opiniei publice printr-un comunicat de presă difuzat la 7 octombrie 2008.

Grupul de consilieri „migranţi” învinuieşte partidele, care se declară de opoziţie, de faptul că „nu au ştiut să depăşească orgoliile, ambiţiile proprii, interesele înguste de partid şi de grup.” Aderarea la PLDM a fost justificată de foştii consilieri PL prin „necesitatea unificării forţelor democratice” în jurul Partidului Liberal Democrat al lui Vladimir Filat.

Anterior, membrii Partidului Liberal au difuzat un buletin informativ în care PLDM-ul este învinuit de „manipularea opiniei publice, coruperea membrilor şi aleşilor locali din teritoriu”.

„…E greu să credem că, după vreo 10 ani de carieră politică de stânga, brusc, dl Filat a fost lovit de trăsnetul liberal-democraţiei conservatoare de dreapta. E limpede că ceva nu e curat la mijloc. Iar chestia care miroase cel mai urât este exact lucrul de care s-a spus mai sus: Partidul lui Filat lucrează în ultimele luni, la turaţii maxime, nu pentru a-i răsturna pe comuniştii de la putere, preluând masiv electoratul debusolat al acestora, ci…împotriva PL, împotriva preşedintelui său Mihai Ghimpu şi a primarului general Dorin Chirtoacă. Se lucrează metodic, de la om la om, în sudoarea frunţii şi cu salarii grase plătite emisarilor respectivi, pentru preluarea electoratului declarat simpatizant şi aderent al PL”, se spune în Buletinul Informativ al Partidului Liberal.

Anterior, şi alte partide de opoziţie au adus învinuiri similare PLDM-ului. Partidul Democrat, Partidul Social Liberal (care a fuzionat mai târziu cu PD), Partidul Naţional Liberal şi Partidul Popular Creştin Democrat au acuzat liderii PLDM de faptul că aceştia îşi construiesc structurile de partid prin coruperea membrilor altor partide şi instituţiilor mass-media. Reprezentanţii PLDM au respins aceste acuzaţii.

Partidului Comuniştilor nu este credibil pentru UE

Ministrul Afacerilor Externe şi Integrarii Europene (MAEIE), Andrei Stratan, nu este membrul vreunui partid, dar ar dori să îşi continue cariera politică şi după electorala 2009.

«Nu mi-a propus încă nimeni să candidez pe listele vreunui partid sau să manifest interes pentru acest scrutin electoral», a declarat ministrul Stratan. «Ca ministru, însă, am responsabilitatea să respect recomandările observatorilor străini. Ne-am dori ca alegerile să aibă loc la nivel european. Nu merită să ştirbim anul 2009 prin compromiterea alegerilor», mai spune ministrul care susţine că ar dori să îşi continue activitatea politică şi după 2009. «De ce nu? Mi-am adus contribuţia la ce avem azi în politica externă», mai declară demnitarul. «Nu am ambiţii să creez partide. Până la alegerile din 2009 va trebui să îmi duc misiunea până la capăt împreună cu preşedintele Voronin».

Ministrul Stratan crede că un nou acord dintre UE şi R. Moldova ar putea fi semnat până la electorala din 2009. «Acum jumătate de oră am discutat cu reprezentanţii R. Moldova aflaţi la Bruxelles», a mai declarat pentru presă Stratan la 3 octombrie 2008, atunci când a fost anunţată cea de-a doua rundă de negocieri neoficiale dintre R. Moldova şi UE, referitoare la un nou cadru juridic. «Este o discuţie bună, dar este complicat de spus când va fi gata acest acord», mai spune el. «Nu este necesar să acceptăm proiectul care ne-a fost propus până în prezent, va trebui să analizăm fiecare capitol în parte», declară Stratan. «Le-am spus colegilor de la Bruxelles că nu ar trebui să aşteptăm alegerile din 2009 pentru că nu ne limităm doar la anul următor. Iar ţările mebre UE ar putea să contribuie la urgentarea reformelor din R. Moldova», spune Andrei Stratan. Ministrul a mai declarat că ar trebui inclus un compartiment aparte privind liberalizarea comerţului cu UE, liberalizarea regimului de vize care va înlocui regimul de facilitare, consolidarea poziţiei UE faţă de problema transnistreană şi soluţionarea acesteia.

Pe de altă parte, deputatul din Comisia pentru politică externă şi integrare europeană, Vitalia Pavlicenco, spune că, până la alegerile din 2009, acordul nu va fi semnat. «Acest fapt ar da credibilitate şi un plus la imaginea PCRM care nu vrea să se conformeze standardelor europene», declară Pavlicenco, precizând că negocierile continuă pentru a da de înţeles că occidentul nu abandonează R. Moldova.

Victor Chirilă, director de programe al Asociaţiei pentru Politică Externă, spune că, la 3 octombrie, la Bruxelles, părţile au discutat, de fapt, despre restanţele R. Moldova faţă de UE, având şi consultări pe marginea unui nou acord. «Este evident că, până la alegerile din 2009, nu este timp pentru un astfel de acord», explică expertul. «Ucraina, bunăoară, a demarat negocierile asupra unui acord similar încă în ianuarie 2007. De atunci a trecut timp, iar până în prezent acesta nu a fost definitivat», mai spune Victor Chirilă. Expertul susţine că reprezentanţii UE ar putea aştepta alegerile din 2009 ca să vadă urmărească felul în care s-a desfăşurat electorala şi modul în care se respectă principiile democratice. Dacă autorităţile de la Chişinău se vor ţine de cuvânt, negocierile vor începe, iar acordul va fi semnat», crede Victor Chirilă.

Planul de Acţiuni R.Moldova — UE a expirat în martie 2008, dar a fost prelungit din cauza unor restanţe ale autorităţilor de la Chişinău referitoare la lupta împotriva corupţiei, respectarea drepturilor omului, libertatea mass — media, independenţa justiţiei.

Escrocherii prestate legal

Zilnic zeci de oameni sunt păcăliţi de agenţii care pretind că oferă informaţii despre locuri vacante de muncă sau apartamente care se dau în chirie. Promisiunile şi escrocheriile aduc în buzunarele patronilor acestor firme mii de lei.
Oferte pentru victime

Makler-ul este sursa de bază unde poţi găsi informaţii despre locuri de muncă şi apartamente date în chirie. Ofertele sunt diverse pentru cei care îşi caută o slujbă, toate pornind de la un salariu minim de 2500 de lei. Principalii vizaţi în această perioadă sunt elevii şi studenţii, care devin şi principalele victime. Preţurile pentru serviciile prestate de «agenţiile de informaţii» variază între 35-75 de lei pentru a-ţi oferi un post de lucru bine plătit şi 100—200 de lei pentru un apartament disponibil în condiţiile stabilite de client.
Numere de telefon inexistente

Iuliana Efrem a sunat la o agenţie de informaţii şi a fost invitată amabil să vină la hotelul Chişinău, în oficiul 250 pentru o consultaţie gratuită, dar, pentru orice eventualitate, să aibă cu ea buletinul

de identitate şi 50 de lei pentru a achita serviciile. «Natalia, directorul intreprinderii individuale «Donic Natalia», spune Iuliana, m-a asigurat că în cel mai scurt timp voi obţine locul de muncă dorit. Am semnat un contract fără a-l citi atent, fiind încrezută în spusele ei. Am achitat 50 de lei, fără a primi vreun bon de plată. Am rămas un pic surprinsă că am semnat contractul neavând 18 ani, dar m-am abţinut să întreb deoarece eram nerăbdătoare să-mi dea de lucru. Am primit 7 numere de telefon din care puteam alege. La sfârşit am fost asigurată că în cazul în care nu găsesc nimic, pot reveni pentru a primi noi informaţii.» Iuliana a sunat la numerele respective, dar nici unul dintre ele nu corespundea cerinţelor ei: «Unul era incomplet, la altul era nevoie de specialişti în domeniu, iar la celelalte — nu aveau posturi vacante». A doua zi a luat legătura cu agenţia şi directoarea s-a arătat surprinsă de telefonul Iulianei. «M-a recunoscut cu greu, dar mi-a zis să nu-mi fac griji, că revine ea pe parcursul zilei să-mi ofere noi informaţii.

A trecut mai mult de o lună, dar Natalia nu a mai sunat. Mi-am dat seama că am fost minţită.»

Am trecut de mai multe ori pe la oficiul 250 de pe strada Negruzzi 7 şi am văzut că nu duc lipsă de clienţi. Potrivit observaţiilor, zilnic la această firmă apelează circa 20 de persoane.

Grigore Onica din Măgdăceşti s-a adresat agenţiei pentru a obţine un loc de muncă pe vară. ‘’Mi s-au dat numere care nu existau, altele erau formate din prea multe cifre. Şi-au cerut scuze, acuzîndu-se una pe alta de neglijenţa. Mi-am dat seama că nu mai are rost să apelez la agenţie. Te tot amână până când te fac să renunţi de bună voie».

Lui Radu Popovici din Chişinău i s-au dat numere inexistente, iar la cele la care a reuşit să sune nu mai aveau nevoie de muncitori de o lună şi jumătate.
Câştiguri de 300 lei zilnic

În incinta aceluiaşi hotel există o altă agenţie în oficiul 108, unde te asigură sută la sută că de mâine eşti angajat. Aici, managerul agenţiei Olga spune că are multe oferte pentru studenţi, majoritatea

începînd cu 300 lei pe zi, dacă ştii să negociezi bine cu patronul. M-am arătat interesat că doresc să lucrez, am bătut la uşa agenţiei şi, după mai multe discuţii în contradictoriu, ca să mă convingă de seriozitatea agenţiei, managerul mi-a dat gratuit numărul de telefon al unei fabrici de conserve. Ulterior am aflat că numărul acestei fabrici, devenite deja celebre în rîndul clienţilor firmei, era oferit contra sumei de 50 lei tuturor clienţilor dornici de a lucra.

Le-a fost dat şi lui Sergiu Gendoian şi lui Constantin Ţurcan. ‘’Am fost atraşi de salariul mare de 300 lei zilnic, deşi ne dădeam seama că e ireal, afirmă băieţii. Am primit trei numere de la trei fabrici. Fabrica de conserve se afla la Budeşti, unde am mers vreo doi kilometri pe jos. Acolo totul s-a dovedit invers, pentru a primi 80 de lei pe zi era nevoie să îndeplinim anumite condiţii, cu care n-am fost de acord. La celelalte locuri propuse de agenţie era nevoie de specialişti în domeniu şi nu de studenţi».

Escrocherii prestate legal Pe strada Munceşti 29/1 se află o altă agenţie. Parascovia Oţel a apelat la această agenţie pentru a-şi găsi un apartament. I s-a spus că în maximum o lună i-l vor găsi. «Am achitat 150 de lei, am semnat contractul şi am primit câteva numere de telefon. La unul dintre numere am negociat cu posibilul stăpîn al apartamentului. Întîlnirea trebuia să aibă loc într-o marţi. Înainte de a ne vedea, am fost anunţată că totul se amână până sâmbătă din motive neclare. În final, am fost anunţată că apartamentul a fost deja ocupat. Aceasă întâmplare mi-a lăsat impresia că persoanele de la agenţie şi proprietarii acestora lucrează mână-n mână şi pun la cale diferite scenarii pentru a face business şi, în acelaşi timp, a minţi oamenii».

Parascovia a sunat şi la alt număr dat de aceeaşi agenţie, iar proprietarul care i-a răspuns a zis că într-adevăr dă apartament în chirie, doar că nu are nici o legătură cu vreo agenţie. «Faptul mi-a întărit suspiciunile precum că multe numere date de agenţii sunt preluate din presă. Am o lună de când aştept să mi se ofere ceea ce era stipulat în contract, dar voi fi nevoită să-mi caut singură apartament.»
Agenţiile оşi respectă contractul

Vitalie Zamă de la organizaţia obştească Juriştii pentru drepturile omului a examinat contractul dat de agenţii şi spune că acesta impune executorul la doar câteva obligaţii minore şi nu poate fi vorba de faptul că acestea nu sunt respectate. «Oamenii ar trebui să citească înţelegerea amănunţit şi doar apoi, în caz că sunt de acord cu condiţiile contractuale, să semneze. Dacă li se pare ceva suspect, să nu semneze», menţionează juristul. Vitalie Zamă a declarat că persoanele care achită plata pentru servicii ar trebui să primească bon de plată.
Taxele percepute sunt ilegale

Svetlana Şarban, vice-director la Agenţia pentru ocuparea Forţei de Muncă a municipiului Chişinău, a declarat că la ei vara apelează mulţi studenţi şi elevi pentru a fi ajutaţi să îşi găsească un loc de muncă. Mulţi dintre aceştia ajung la Agenţie după ce au fost înşelaţi de firme private.

«Contractele de informare sunt amăgeală pură şi nu contracte de angajare, spune Şarban. Conform Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificată şi de Republica Moldova, agenţiile private de angajare în câmpul muncii nu ar trebui să perceapă nici un fel de taxă de la persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă. Patronii care caută muncitori trebuie să plătească, nu cei care doresc să se angajeze», menţionează Svetlana Şarban.

Vice-directorul Agenţiei pentru ocuparea Forţei de Muncă a municipiului Chişinău a adăugat că, după ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, mai multe agenţii s-au închis, după care au găsit o altă «portiţă» prin care să reintre în joc. Ea crede că această modalitate uşoară de a face bani are în spate persoane influente, având în vedere faptul că este pe piaţă de mai mult timp şi nimeni nu ia nici o măsură.

Vitalie Zamă a explicat că reapariţia acestor firme se datorează unei şmecherii care le permite proprietarilor de agenţii să evite legea respectivă: «Documentul stabileşte interdicţia agenţiilor private de a presta servicii de angajare contra plată, iar pentru a evita interdicţia respectivă, întreprinderile cataloghează serviciile prestate ca fiind de informare».
Se declară agenţii de angajare

Pentru a vedea ce fel de servicii prestează agenţiile în cauză, am sunat la mai multe firme dându-mă drept o persoană care caută de lucru. Mi s-a spus: «Veniţi la noi, oferim mai multe oferte de lucru şi angajăm. E nevoie de 75 de lei pentru a încheia contractul de muncă». De la Camera de Licenţiere a Republicii Moldova am primit confirmarea că agenţiile care prestează servicii de angjare în câmpul muncii au nevoie de licenţă şi nu doar de un simplu certificat de activitate. Cu toate acestea, cei de la Camera de Licenţiere mi-au spus că se mai întâmplă ca unele companii să lucreze fără licenţă, dar nu este treaba lor, ci a poliţiei să rezolve problema.
Proba adevărului

Alina Cuşceac, unul dintre managerii agenţiei din biroul 108 din incinta hotelului CHIŞINĂU, s-a arătat surprinsă de întrebările mele despre faptul că percep taxe oferind servicii de angajare, negând totul şi declarându-mi că la agenţia lor nu se face nimic ilegal. Pusă în faţa dovezilor, Alina a recunoscut neregulile întâmplate, dar le-a motivat în felul următor: «Tu ştii cât plătim noi pentru publicitate? Cinci mii de lei săptămînal, benzina celor patru maşini care circulă zilnic prin Chişinău în cautarea de locuri vacante, salariul angajaţilor, plus arenda pentru încăpere ne costă mult.

Iată de ce noi luăm bani de la clienţi, că altfel pentru ce-am lucra? Sunt patroni care plătesc pentru a le oferi lucrători, dar nu este un caz frecvent». Managerul mi-a mai spus că bonul de plată este însuşim contractul. «Ar trebui schimbată legea», a încheiat Alina Cuşceac.

Şi cei din oficiul 250 au negat toate cele întâmplate la ei, menţionând că informaţiile de mai sus nu sunt veridice. «Tu vezi că ne deranjezi? Noi aici lucrăm». La ieşire am întâlnit-o pe Mariana Iliescu, care se adresase la agenţie cu jumătae de oră mai înainte, dar a revenit pentru că nu găsise nimic la numerele de telefon oferite de agenţie. La prima ei vizită semnase un contract în care nu figurau semnătura u351 єi bonul de plată. După vizita mea şi apoi a Marianei lucrurile s-au schimbat. Mariana Iliescu a primit un contract nou, cu bon de plată şi semnătură.
Plângere în premieră la Poliţie

La Sectorul de poliţie numărul 3 din Chişinău zilele trecute a fost depusă o plângere împotriva uneia dintre agenţiile din incinta hotelului CHIŞINĂU. Ofiţerul de sector Moiseev mi-a declarat că acesta

este un caz izolat şi că nu ţine minte să mai fi întâlnit astfel de cazuri. «I-aş îndemna pe oameni să dea în judecată agenţiile la expirarea contractului», spune el. Juristul Vitalie Zamă spune că, potrivit Legii Republicii Moldova privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor în ţară se supune reglementării prin licenţiere. Desfăşurarea ilegală a acestor activităţi atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la 25 până la 50 de unităţi convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere de la 50 până la o sută de unităţi convenţionale.

Conform Agenţiei Forţei De Muncă, rata şomajului în Chişinău în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani este de 18%, de 2,6 ori mai înaltă decât media pe ţară, tinerii cu studii medii şi medii incomplete constituie circa 62% din numărul total al tinerilor şomeri.

«Casa moscovită» a lui Valeri Klimenko

În această săptămână la Chişinău, dar şi la Tiraspol se desfăşoară Zilele Culturii Ruse. Câteva zeci de etnici ruşi s-au adunat la monumentul lui Puşkin, apoi au participat la alte festivităţi.

Etnicii ruşi din R. Moldova sunt întruniţi într-un Congres al comunităţilor ruseşti (CCR) , ca o organizaţie umbrelă, care se pare că i-a dezamăgit în ultimul timp. Deja de 10 ani, liderul acestei organizaţii-umbrelă este Valeri Klimenko, actualmente consilier municipal. Valeri Klimenko s-a născut în Federaţia Rusă şi şi-a făcut studiile la Lvov, în Ucraina. De circa 15 ani este activ la Chişinău, candidând de mai multe ori pentru postul de primar de Chişinău şi de două ori fiind ales consilier municipal din partea formaţiunii politice «Ravnopravie», pe care o conduce.

Recent, unii membri ai Congresului Comunităţilor Ruse (CCR) şi-au exprimat nemulţumirea în legătură cu cazurile de corupţie şi de spălare de bani în care ar fi implicat actualul consilier municipal, expediind scrisori de protest în diferite instituţii.
5 scrisori de la Congresul Comunităţilor Ruse

«Credem că a venit timpul să fie discutată şi prezentată tuturor faţa reală a aşa-numitului conducător al nostru, care, folosindu-se de încrederea noastră, ne duce la pierzanie. Folosind această organizaţie, membri ai căreia suntem, acest om ne jefuieşte fără milă», se spune în una din cele 5 scrisori venite la redacţia noastră. Şi alte instituţii media din Moldova au abordat recent această temă.

În plângerile oamenilor se spune că pe parcursul ultimului deceniu, de când Klimenko este preşedintele CCR, acesta a primit mai multe sume de bani din Federaţia Rusă pentru desfăşurarea activităţilor culturale comune, dar le-ar fi folosit în scopuri private, prin crearea de firme private şi de bunuri pentru familia sa.

Oamenii au făcut referinţă la o instituţie de la Moscova care ar fi efectuat mai multe transferuri de bani pentru etnicii ruşi de la Chişinău, reuniţi în acest congres, şi anume la «Moscovski dom sootecestvennika» («Casa moscovită a concetăţeanului»- trad.n., MDS), descrisă şi ca «un centru de cooperare umanitară şi de afaceri cu compatrioţii din străinătate». Într-adevăr, pagina web a MDS face referinţă la mai multe acţiuni organizate pentru comunităţile ruseşti de la Chişinău, prezentate în rapoartele anuale de activitate. În raportul pentru anul 2005 se spune că «s-au oferit clase de calculatoare şi utilaje pentru comunităţile ruseşti din Moldova, s-au oferit cursuri de recalificare pentru 10 pedagogi, a fost asigurată participarea la Forul II al şcolilor puşkiniste, s-a oferit susţinere universităţii slavone din Chişinău, s-a finanţat organizarea unei conferinţe pe problema limbii ruse la Chişinău, pentru 300 de participanţi, la care au participat ministrul Educaţiei de la Chişinău şi autorităţi din conducerea Moscovei, s-a organizat un concert la 12 iunie, de Ziua Rusiei, în Moldova, s-a acordat sprijin financiar pentru reparaţia monumentelor soldaţilor sovietici.
Hipermarketuri şi tehnologii

Şi în anii trecuţi MDS a acordat ajutoare substanţiale Moldovei. Bunăoară, din raportul pentru anul 2003 aflăm că au fost alocate mijloace financiare pentru dotarea şcolilor, pentru deschiderea şcolilor duminicale pe lângă locaşurile din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, aflate în Moldova. Dar o mare atenţie se acordă proiectelor economice, din care, cităm, «a fost susţinută iniţiativa comunităţilor ruseşti din Moldova de participare a structurilor ruseşti în construcţia unui hipermarket la Chişinău», dar şi pentru «producerea berii». În total, pentru dezvoltarea proiectelor economice în Moldova au venit 7 propuneri, se spune în raport.

De pe aceeaşi pagină web aflăm că în Consiliul MDS din partea Moldovei este o singură persoană, şi anume Valerii Klimenko.

Din alte surse am stabilit că Valeri Klimenko ar avea anumite implicaţii în firmele nominalizate de către membrii CCR în scrisorile remise redacţiei. De exemplu, membrii comunităţilor ruse fac referinţă la rulajul financiar enorm prin intermediul firmelor «Pâine şi tehnologii», «Diamante şi tehnologii» şi «Aparate exacte». Dacă aruncăm o privire pe listele electorale ale partidului «Ravnopravie», descoperim că lideri ai tuturor acestor trei firme au candidat din partea acestui partid pentru funcţia de consilier municipal Chişinău în campaniile electorale din 2005 şi 2007.
Brutărie din Armata a 14-a

«Vrem să aflăm ce s-a întâmplat cu utilajele pentru brutărie care ne-au fost transmise gratuit de către conducerea Armatei a 14-a din Transnistria şi în baza cărora a fost creată firma «Pâine şi tehnologii» din Cahul», scriu membrii CCR.

În campania electorală din 2005, Vasilii Mihailov s-a înscris pe listele «Ravnopravie» ca director al întreprinderii «Pâine şi Tehnologii». La Camera Înregistrării de Stat am fost informaţi că fondatorii SRL «Pâine şi Tehnologii» sunt doi: Vasilii Mihailov şi Valerii Klimenko.

O altă firmă nominalizată în aceste scrisori figurează şi în comunicatele de presă ale CCCEC. Este vorba de SRL «Diamante şi tehnologii», vicedirectorul căreia, Roman Colesnic, a candidat pe aceleaşi liste în electorala din 2005. În acelaşi an, în octombrie, CCCEC a remis un comunicat prin care se anunţă suspendarea activităţii întreprinderii sus-numite din cauza unor abuzuri în serviciu comise de conducătorul acesteia, Tatiana Klimenko, fiica consilierului municipal Valeri Klimenko. În comunicat se spunea că doar în doi ani această firmă câştigase şase tendere pentru prestarea diferitelor servicii unor instituţii publice, dar de facto aceste servicii erau prestate la preţuri exagerate. Astfel, doar în baza unor lucrări de reparaţie efectuate la Liceul «M.Koţiubinski», la o casă din strada Renaşterii şi la căminul cultural din orăşelul Codru, s-au constatat supracheltuieli în valoare de 365 mii lei. În comunicat se mai anunţa că atât Valeri, cât şi Tatiana Klimenko ar fi pasibili de pedepse penale cu arest pe termene de până la 25 de ani. Iată că în anul următor electorala i-a găsit pe ambii, tatăl şi fiica, pe aceeaşi listă electorală, numai că de această dată Tatiana Klimeko era înscrisă în listă ca director comercial al SRL «Aparate exacte».Datele oficiale arată că fondatorul acestei acestei firme este Artur Munteanu, însă ea îşi are adresa juridică pe strada Albişoara 80, tot acolo unde îşi are sediul o altă firmă numită «Aparate exacte. Iată că unicul fondator şi director al firmei «Aparate exacte», situată pe strada Albişoara 80 este Valerii Kilmenko.

Autorii scrisorilor spun că, prin intermediul acestor şi altor câteva firme, familia Klimenko ar fi dezvoltând un rulaj financiar de câteva milioane de lei anual, în care ar putea să ajungă şi sumele transferate de la Moscova pentru necesităţile comunităţii ruse. Membrii CCR afirmă că recent s-ar fi pierdut suma de 51 000 de dolari, oferită din partea Rusiei pentru editarea cărţii «Arta rusească în Moldova, secolele 19-20». Membrii comunităţii susţin că nici cartea şi nici banii nu au fost văzuţi, iar mai recent Valeri Klimenko a declanşat o nouă colectare de fonduri financiare, de data aceasta pentru «susţinerea victimelor conflictului armat din Osetia». Conaţionalii săi spun că această colectă ar putea ajunge din nou într-un buzunar privat, din care, consideră ei, au fost deja procurate mai multe imobile în centrul Chişinăului, diverse terenuri în nordul R. Moldova, automobile de lux şi diferite bunuri în capitala Federaţiei Ruse.

La Congresul Comunităţilor Ruse din Chişinău am fost informaţi că Valeri Klimenko este foarte ocupat cu organizarea diverselor manifestări legate de zilele Federaţiei Ruse. Totuşi, o colaboratoare a Congresului, care s-a prezentat Elena, ne-a spus că aceste scrisori au ajuns şi la ei, dar nu au fost discutate niciodată în interior, pentru că «toţi înţeleg că nu avem ce discuta». Contactat la telefonul mobil, Valeri Klimenko nu a răspuns.

Un interviu cu ex-premierul Vasile Tarlev, preşedintele Uniunii Centriste din R. Moldova (UCM)

— Dle Tarlev, declaraţi recent că, de când aţi plecat din fruntea Guvernului, descoperiţi în societate nişte situaţii surprinzătoare. Cum se întâmplă că demnitarii nu sesizează starea adevărată de lucruri din societate, atâta timp cât sunt la putere? Din ce cauză, doar plecând, aceştia cunosc realităţile?

— Eu niciodată nu m-am despărţit de societate şi nu m-am îndepărtat de ea. Eu sunt născut la ţară, sunt născut într-o familie cu mulţi copii. Părinţii au fost întotdeauna oameni de rând ca toţi ceilalţi, mama fiind bibliotecară, iar tata mecanizator, practic eu niciodată nu am uitat şi nici nu pot să uit care este durerea societăţii. Deşi am fost în funcţia de prim-ministru, nu mi-am permis de a mă îngrădi totalmente de societate. Într-adevăr, organele de stat, sau maşina de stat, are amprenta sa, este sistemul birocratic, deşi eu, fiind în această funcţie, nu am fost afectat şi nu sunt infectat de boala birocraţiei, absolut deloc. Sunt cel care am fost. Într-adevăr, plecând din Guvern, am descoperit unele momente cu care nu m-am confruntat fiind în funcţia de primul-ministru.
— Nici chiar dosarele pierdute la CEDO de Guvern nu v-au determinat să recunoaşteţi cât de gravă este situaţia drepturilor omului în R. Moldova? Aţi fost premierul care nu a recunoscut, cel puţin, vreodată că justiţia adoptă decizii la comandă, iar drepturile omului sunt recunoscute, în special, pe hârtie…

— În primul rând, orice acţiune la CEDO, chiar dacă Guvernul nu este implicat direct, CEDO examinează doar acţiunile împotriva Guvernului. Şi chiar şi noi, cetăţeni simpli, având proprietatea privată, negăsind, în opinia lor, dreptate în organele justiţiei naţionale, se adresează la CEDO. Instituţia în cauză nu acuză o proprietate sau alta, ea acuză sistemul judiciar, dacă consideră că nu este corect. De aceea, incorect ar fi de a învinui Guvernul R. Moldova de tot ce se întâmplă, în special de dosarele de la CEDO. Mai mult decât atât, vreau să vă spun dvs. că sistemul judiciar nu este subordonat Guvernului, sistemul judiciar este autonom, el este de sine stătător. Judecătorii nu au nimic cu Guvernul sau primul-ministru.
— Pe de o parte, spuneţi că judecătorii nu au nimic cu Guvernul, iar pe de altă parte, declaraţi că dosarul Bucuria, ajuns la CEDO, este unul fabricat. E sau nu independent sistemul nostru judiciar?

— Vreau să ştiţi şi dvs. ceea ce am spus recent. Încă o dată repet: jurnaliştii, la o conferinţă de presă, m-au întrebat despre cazul Bucuria. Eu le-am adus la cunoştinţă următoarele: se face impresia că, în Moldova, devine la modă ca, dacă cineva se lansează de sine stătător în politică, neapărat este necesar de a fabrica unele compromaturi sau, mai ştiu eu, dosare chiar. Şi este clar de înţeles, cum, pe 27 septembrie, eu accept de a adera la UCM, fiind ales de Congres, care reprezintă cetăţenii R. Moldova, în funcţia de preşedinte, pentru ca, pe 2 octombrie, să apară declaraţii precum că ar exista o adresare la CEDO. Este clar că este fabricat şi noi avem dovezi concrete. În primul rând, doresc să vă spun că acesta este un dosar cu adevărat fabricat, cointeresaţi fiind mai mulţi politicieni din ţară.
— Cine-s?

— Va veni timpul, va trece CEDO şi noi vom deschide parantezele. Însă, cu toată certitudinea, doresc să vă confirm: în cazul dat, persoane ce s-au adresat la CEDO s-au adresat nu împotriva lui Tarlev. În cazul Bucuria, ei consideră că instanţa superioară judiciară din Moldova, ce a adoptat o decizie irevocabilă, nu le-a făcut parte.
— Când a fost adoptată această decizie?

— Eu nu cunosc particularităţile, că nu am fost implicat în aceste chestiuni.
— Nu v-au interesat particularităţile chiar dacă e vorba de perioada în care eraţi director la Bucuria?

— Din discuţiile în jurul acestui dosar aflu că, chipurile, problemele se trag de când am fost director la Bucuria, în anii 90. La perfectarea acelui credit, despre care vorbeau ei, de bază, discutat şi în instanţele de judecată, nu am participat absolut deloc. Au participat juriştii, specialiştii. Nu l-am semnat eu, l-a semnat sistemul care era atunci la Bucuria, inclusiv direcţia juridică, economică…
— Şi dvs. nu l-aţi semnat?

— Eu, ca director, am semnat, dar am semnat cum prevede legea, actele pregătite de specialişti, economişti, de finansişti, de contabili, de juriştii întreprinderii. După ce a fost confirmat absolut tot, eu, ca director, l-am susţinut. E un lucru normal, legal, însă instanţele de judecată naţională, cei care au judecat, le-au făcut parte şi i-au acceptat. Creditul a fost corect luat, corect a fost rambursat şi folosit după destinaţie, fără obiecţii. Dar acum, chipurile, cei care sunt proprietari la Bucuria s-au adresat la CEDO, motivând că instanţele de judecată nu le-au întors despăgubiri. Aceşti acţionari spun că, chipurile, creditul a fost corect luat şi folosit, dar acele judecăţi care le-au făcut ei, chipurile, i-au afectat şi au pierdut, în rusă se spune «upuşcenaia vîgoda», din punctul lor de vedere. Şi ei acuma, având nişte întrevederi cu unii politicieni care i-au convins insistent să meargă mai departe, chipurile, acum e momentul de a-l ponegri pe Tarlev, de a arăta că Tarlev, uite măi, e monstru sau e corupt. Dar specialiştii au imprimat acele discuţii, nu la comanda mea, sunt oameni de bună-credinţă în ţară, chiar dacă sunt în organe. Au imprimat şi mi-au arătat pe unele casete ceea ce s-a vorbit, cine-a vorbit. Eu le-am văzut. Ele au fost transmise la grupul de avocaţi, ele nu sunt la mine, şi avocaţii vor lucra cu ele, conform legislaţiei.
— Au fost legale filmările şi interceptările? Există o autorizare a Procuraturii?

— Eu vreau să vă spun că aceasta nu ţine de competenţa mea, absolut. Eu nu am fost implicat în chestia asta şi nici în acest proces.
— V-a şocat ceea ce aţi văzut pe casete?

— Câte ceva, da.
— Aţi constatat că cineva v-a trădat? Sunt printre politicienii despre care vorbiţi şi apropiaţi de-ai dvs.?

— Unii, da.
— Ce aţi simţit atunci când aţi constatat că sunteţi trădat?

— Dar cum reacţionaţi dvs. când aflaţi că un om apropiat, pe care l-aţi ridicat, l-aţi sprijinit, cu care aţi muncit împreună, într-un moment te trădează? E greu, dar am primit-o ca pe o realitate.
— În cazul în care aţi fost un premier docil, îndeplinind neclintit orice indicaţie a preşedintelui, propunerea şefului statului de a vă prezenta demisia nu a fost o trădare? Lumea interpretează că Vladimir Voronin v-a trădat…

— Absolut nu. Eu am muncit pentru ţară, pentru neam şi nu regret. Aceasta este opinia lor, nu a mea. Eu consider că, în aceşti ani de zile, s-au făcut multe lucruri bune. Au fost şi greşeli, dar nu greşeşte doar cel care nu face nimic. Eu în aceşti ani de zile am primit şi experienţă, am făcut şi multe lucruri frumoase.
— Dar care sunt lucrurile rele de care sunteţi responsabil?

— Eu consider că nu am făcut nimic rău. Cel puţin din punctul meu de vedere. Poate că nu am făcut totul conform aşteptărilor, nu am făcut ceea ce am dorit eu, dar, mă rog, este vorba de unele reguli de joc.
— Ziarul de Gardă a scris că, fiind prim-ministru, aţi redirecţionat fonduri importante din bugetul de stat către satul dvs. de baştină, Başcalia. Cât de morale au fost aceste acţiuni?

— Îmi pare rău că Ziarul dvs. de Gardă s-a coborât atât de jos în aceste lucruri. În primul rând, nu eu am acordat bani, nu eu, dar bugetul statului. Vreau să vă spun, ca să ştiţi dvs. şi Ziarul de Gardă, inclusiv, şi colegii dvs., ziarişti: nu prim-ministrul acordă bani. Astăzi primul-ministru în ţară este un manager, un conducător al Guvernului, şi nu are acces, conform legislaţiei, de a repartiza măcar un leu. El are bugetul elaborat şi aprobat de Guvern, nu de o persoană, dar de membrii Guvernului. Apoi merge în Parlament. Acolo se aprobă legea care, mai apoi, e promulgată de preşedintele ţării. Degeaba sunt învinuiţi prim-miniştrii, cine nu ar fi, indiferent de familie. Totul arată că persoanele care scriu aşa nu ştiu legislaţia. Satul Başcalia, satul meu de baştină, a fost ca toate celelalte sate din ţară, unde au fost acceptate proiecte. Ce s-a făcut rău la Başcalia?
— Din contra, s-a făcut mult bine, iar experţii constatau că aceste favoruri se datorau faptului că acest sat e baştina premierului… S-a mai spus că premierul susţine satul Başcalia din bani publici…

— La Başcalia, gazificarea a fost făcută, 95%, până a fi eu primul-ministru. Duceţi-vă şi precizaţi la cetăţeni. Eu, fiind primul-ministru, am gazificat sute de oraşe şi sate. De ce spuneţi că nu e aşa? Satul Başcalia nu a primit privilegiul de a-şi moderniza casa de cultură. Pe când în republică s-au modernizat 35 case de cultură, despre ce privilegii dvs. vorbiţi? Dimpotrivă, consătenii mei au fost lăsaţi mai în umbră, pentru că noi aşa suntem educaţi, credem că cei de aproape te vor înţelege mai mult, ne străduim să facem pentru alţii… Îmi pare rău de astfel de vorbe.
— Pe când eraţi premier, «Bucuria» producea o ciocolată, Premier, aveţi vreo mostră acasă?

— Desigur că am. Eu nu am fost autorul ciocolatei Premier, dar am gustat-o, a fost foarte gustoasă.
— Apropo, de ce aţi întârziat la Congresul UCM?

— Eu nu am întârziat la Congres. În primul rând, până la congres eu nu am fost membru de partid. Eu nu m-am ocupat de organizarea Congresului. Eu am fost, pur şi simplu, invitat la Congres. De organizare s-a ocupat ex-preşedintele partidului, dl Petrache. Însă, adevărul, ca să-l ştii mata şi, te rog frumos, să spui adevărul în Gazeta de Gardă, dacă pretindeţi să fiţi cu adevărat cinstiţi. Petrache, fosta conducere a UCM, a anunţat petrecerea congresului la Chişinău, pe data de 27 septembrie, în sala Centrului Ginta Latină. La ora 10.00, au venit toţi delegaţii, din toată ţara, mai mult de 500 la număr, la Ginta Latină. La 10.00, a ieşit paza şi le-a comunicat că nu au acces la acest lucru, avem interzicere de la administraţie şi nu vă primim în sală. Atunci Petrache, ca preşedinte, a anunţat delegaţiile: fraţilor, a fost arendat cu o lună şi jumătate înainte, sala a fost achitată, iar astăzi nu ne permit să petrecem Congresul. Vă rog frumos să mă urmaţi pe trotuare, fără a încălca ordinea publică. Mergem în altă sală. Ei au plecat în altă sală. Astfel, deplasarea în altă sală, înregistrarea… De aici s-a şi întâmplat întârzierea. Nu s-a început la 11, dar s-a început la 12. Atunci când s-a finalizat înregistrarea, m-au telefonat, ca eu, ca invitat, să nu stau în prag, dar să fiu şi eu la Congres. Aşa că am plecat îndată la locul de destinaţie şi încă am stat acolo aproape 10 minute, până s-a finalizat înregistrarea. Asta a fost o dezinformare a societăţii. Cred că acei jurnalişti îşi vor cere scuze. Eu nu am primit-o ca pe o ofensă, eu întotdeauna am fost şi voi fi punctual.
— Unde s-a desfăşurat, totuşi, Congresul UCM?

— Congresul a avut loc în sala de Cultură a Universităţii de Stat, care a fost plătită de organizatori. Eu cu acest lucru nu am avut în comun nimic absolut. Eu am plecat la Congres ca un simplu invitat.
— Disensiunile dintre dvs. şi Mihai Petrache, prezentate şi comentate la TV, nu au părut credibile. Cine a regizat acel scenariu?

— Îmi pare bine că jurnaliştilor le-a plăcut ceea ce s-a întâmplat acolo. A fost, în principiu, nimic ieşit din comun. A fost un dialog democratic, au fost mai multe opinii.
— Aşa şi nu aţi spus dacă v-aţi disociat sau nu de comunişti…

— Eu nu separ comuniştii de necomunişti. Comuniştii sunt cetăţeni ai R. Moldova. De a fi cu ură faţă de ei, pur şi simplu, e un păcat, nu e corect. Eu vreau să vă spun că PCRM, luând în considerare că presa are mare interes faţă de poziţia mea în raport cu PCRM, faţă de relaţiile noastre, eu voi pregăti şi în timpul cel mai apropiat voi publica un articol, o poziţie a mea sinceră faţă de partidul de guvernământ, faţă de preşedintele ţării, faţă de relaţiile mele şi poziţiile de mai departe.
— Veţi colabora cu PCRM în alegeri?

— Eu nu voi colabora cu acele persoane care sunt antistatalişti, care sunt rusofobi şi românofobi. Eu voi colabora cu acei cetăţeni şi cu partidele care sunt pe principiile noastre, sunt statalişti, sunt patrioţi ai ţării în general, care luptă şi vor lupta pentru suveranitate, statalitate, integritate teritorială şi bunăstarea ţării, asta sunt cerinţele de bază. Dar uşile partidului la care eu am fost ales ca preşedinte, şi a poziţiei mele personale, rămân deschise, indiferent cum s-a numit culoarea unui partid sau altul. În rândul PCRM sunt mulţi oameni oneşti. Eu nu doresc să aduc critică, eu doresc să aduc un mesaj nou. Totodată prin acest mesaj, cred că cetăţenii îşi vor schimba părerea despre partide.
— Sondajele arată că UCM nu are nicio şansă în apropiata electorală… Aţi ştiut, probabil, despre acest lucru, dat fiind faptul că prestaţia acestui partid în campaniile anterioare a fost una neînsemnată. De ce aţi ales această formaţiune pentru a vă lansa în politică?

— Eu nu cred în sondaje, nu din cauza rezultatelor UCM, vorbesc în general de sondaje, că sunt influenţate.
— Dar atunci când eraţi, potrivit unor sondaje, în topul preferinţelor respondenţilor?

— Vreau să repet că sondajele de opinie sunt făcute la comandă şi eu nu doresc să le comentez.
— Se ştie că, în spatele UCM, este ex-preşedintele R. Moldova, Petru Lucinschi. Ce funcţie va avea el în stat, în cazul unei eventuale victorii la alegerile din 2009?

— Cred că şi în acest caz sunteţi duşi în eroare. După informaţia care o deţin eu, niciun ex-preşedinte, nici actualul, nu are nimic cu UCM. Am primit confirmare în scris de la dl Petrache că ei nu sunt ataşaţi, că nu sunt alături, că UCM nu activează la comanda vreunui ex-preşedinte.
— Se spune că, în 2009, Moscova ar intenţiona să-l deturneze pe preşedintele Voronin, mizând pe câteva formaţiuni politice din R. Moldova, inclusiv Uniunea Centristă. Cum are loc în realitate acest sprijin al Rusiei?

— Eu nu am auzit aceste vorbe şi zvonuri, mulţumesc că m-aţi informat de acest lucru. Eu nu cred, cel puţin eu nu deţin, în primul rand, aşa informaţie, dar nu cred că Rusia se va implica în treburile politice ale R. Moldova. Rusia are problemele sale, şi România, ca şi celelalte ţări, are problemele sale. Eu nu am purtat şi nu voi purta tratative anti-statale sau de răsturnare a puterii în ţara noastră, Moldova.
— Când aţi vorbit ultima dacă cu preşedintele Voronin?

— Cred că în iunie, curent. Eu am un respect deosebit faţă de toţi preşedinţii R. Moldova şi cred că e un păcat ca cineva să-l învinuiască total pe Voronin că, fiind în funcţia de preşedinte, a făcut tot răul pentru ţară. Pe parcursul activităţii sale s-au făcut şi multe lucruri frumoase. Ce ţine de cele rele, societatea îl va aprecia la alegeri.
— Spuneţi-ne despre vreo greşeală a preşedintelui Voronin?

— Eu consider că sunt probleme în politica de cadre. Multe persoane angajate au fost eliberate fără a fi pătruns în esenţă greşeala lor adevărată. Eu aş proceda puţin altfel, în unele cazuri.
— Când va apărea un copil pentru ţară în familia Tarlev?

— Interpretarea aceasta, că Tarlev cheamă, că a făcut iniţiativa ca toate femeile din ţară să nască cel puţin trei copii, este eronată. Adevărul a fost aşa: la o discuţie privind problema demografică din Moldova eu am spus, sub formă de replică, «uitaţi-vă ce a vorbit un fost artist al URSS, Arkadi Raikin, când a fost întrebat despre atitudinea sa faţă de ţară… El a spus că familia cu un copil este o familie bolnavă. Cea cu doi copii — este o familie incompletă, iar familia cu trei copii este o familie sănătoasă». Nu sunt cuvintele mele, eu doar le-am repetat, atunci când am fost întrebat de jurnalişti. Atunci am mai spus că, noi, ca oameni, suntem toţi temporali pe acest pământ. Mai târziu, şi mama şi tata pleacă, de aceea un copil — în locul mamei, un copil — în locul lui tata, şi al treilea — pentru ţară, pentru neam. Eu vă mulţumesc mult că le-aţi parafrazat.
— Dar când va apărea, totuşi, un copil pentru neam în familia Tarlev?

— Eu la acest moment am doi copii şi mulţumesc Domnului. Sunt fericit. Îmi doresc mai mulţi copii, dar care va fi norocul şi viitorul, îndată ce vom decide, vă vom spune şi dvs.
— Aţi făcut declaraţii antiromâneşti, în timp ce copiii dvs. studiază la un liceu românesc?

— Nu am făcut şi nu voi face declaraţii antiromâneşti. România pentru noi este o ţară vecină, avem prieteni, avem rude.
— De ce nu aţi deschis cele două consulate ale României, la Bălţi şi la Cahul, cauzându-le, prin acest refuz, numeroase incomodităţi cetăţenilor, cărora, spuneţi chiar dvs., v-aţi dedicat?

— Nu este de competenţa mea, absolut. Amar vă greşiţi şi încercaţi să arătaţi cu degetul. Eu nu sunt anti-român, eu sunt moldovean, cetăţean al R. Moldova, şi îmi doresc ca R. Moldova să prospere. Am vecinătate — România, Ucraina, pe care nu le-ai făcut mata sau eu, ele sunt şi vor fi.
— De ce, imediat după congres, aţi plasat câteva partide naţionale pe post de duşmani?

— Eu am spus că nu voi colabora cu acele partide care au poziţii radicale, antistatale, românofobe şi rusofobe, cu aceste partide noi nu vom colabora. În rest, cu acei care împărtăşesc poziţiile noastre, noi vom fi deschişi cu toţii. Eu sunt pentru prietenie. Noi trebuie să luăm act faţă de realitatea din ţară şi de a nu critica că, pe de o parte, suntem săraci lipiţi pământului, şi nu avem perspectivă, iar pe de altă parte, de a ne dezice de realitate. De ce dvs. susţineţi şi inspiraţi acţiunile antiruseşti? Poporul rus este un popor prieten, noi avem relaţii istorice cu ei.
— De ce, în acest caz, nu aţi acceptat funcţia de ambasador al R. Moldova în Federaţia Rusă?

— Oficial nu mi-a propus nimeni.
— Dacă aţi fi avut o astfel de ofertă, aţi fi acceptat-o?

— Acum cred că nu. Eu aş dori să mă adresez cu un mesaj sincer, creştinesc, omenesc. Eu, ca moldovean, ca creştin, aş dori ca noi, împreună, să consolidăm oamenii de bună credinţă pentru viitorul mai bun al copiilor şi nepoţilor noştri. Eu pledez pentru prietenie cu Rusia, Ucraina, România şi cu ţările europene.
— Cum va fi finanţat partidul?

— Conform legislaţiei în vigoare.
— În 2009, ce funcţie v-aţi dori?

— Eu sunt de natură făuritor, ziditor…
— Sunteţi mason?

— Nu sunt mason, eu sunt cetăţean al R. Moldova şi sunt creştin ortodox. De mic copil nu mi-au plăcut trei lucruri: să vorbesc mult, să am lucru pe şezute şi să port cravată. Dumnezeu, însă, mi le-a dat pe toate trei. Aşa mi-a fost soarta. Niciodată nu am luptat pentru funcţii. Eu am fost primul-ministru şi ştiu ce înseamnă acest lucru. În caz de UCM va veni la guvernare, atunci va fi un aranjament în ţară, dar nu voi decide eu, dar membrii partidului. În dependenţă de cota obţinută la alegeri, vom merge în negocieri.
— Cum sunt gestionaţi banii donaţi de finanţatorii externi pentru combaterea corupţiei?

— Noi am schimbat diferite proiecte, diferite programe de combatere a corupţiei, fără prea mult efect. Acest flagel este o rană, un cancer al societăţii. De aceea noi ne-am adresat mai multor organisme internaţionale, solicitând ajutor: poate noi nu facem cum trebuie? Am primit consultări, în primul rând verbale, ale unor profesionişti. Mai apoi noi am întreprins unele acţiuni de a fi compatibili pentru programul Provocările Mileniului, lansat de SUA, fiind selectaţi dintr-un număr mare de concurenţi. Noi suntem la început de cale în combaterea corupţiei.
— În cabinetul condus de dvs. au fost miniştri corupţi?

— Eu nu am dovezi. Aceste dovezi poate să le prezinte doar judecata. Neavând dovezi, nu pot să acuz.
— V-aţi întrebat vreodată cum poate un ministru, dintr-un salariu de stat, să-şi zidească palate, să se plimbe în automobile de lux?

— Am şi eu o casă frumoasă, care-mi place, dar eu am făcut-o cât am fost om de afaceri.
— Ce salariu aţi avut când eraţi premier?

- Diferit. Primul salariu a fost de câteva ori mai mic decât cel pe care îl aveam când eram om de afaceri. Când am plecat din funcţie, aveam un salariu de 7 mii de lei.
- Soţia dvs. lucrează?

— Ea face mai mult muncă obştească. Cunoaşte mai multe limbi. A absolvit Universitatea Politehnică. Acolo ne-am cunoscut.
— Aveţi afaceri? După plecarea din funcţia de premier, timp de aproape jumătate de an, din ce venituri a trăit familia dvs.?

— Funcţia de preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Naţionali (APN) este una remunerată. Am mai oferit consultanţă, dar este adevărat că am şi afaceri. Acum sunt la etapa acumulării capitalului pentru lansarea unui business legat de producere, probabil în sfera alimentară.
— Odată cu lansarea dvs. în politică, sub drapelul UCM, putem constata că APN ar putea ajunge în serviciul acestui partid?

— Doamne fereşte! Din cadrul APN fac parte persoane cu diferite viziuni politice şi nu poate fi vorba ca asociaţia să finanţeze UCM.
— Vă mulţumim pentru interviu.

Se vinde Circul. Preţ – 70 milioane de lei

Pentru a vedea clovni, animale dresate şi acrobaţi, sute de copii şi adulţi au asaltat circul ambulant, amplasat în parcul «La Izvor» din Chişinău. Publicul din R. Moldova nu a mai văzut o adevărată reprezentaţie cu clovni din primăvara 2006, de când uşile arenei Circului nu au mai fost deschise. Pentru a scăpa de o povară, la 16 octombrie 2008, Guvernul va scoate la vânzare Circul din Chişinău, transformat în 2006 în Societate pe Acţiuni. Ministrul Culturii şi Turismului, Artur Cozma, spune că nu ar investi într-o astfel de instituţie chiar dacă ar deţine o sumă mai mare de bani. Pe de altă parte, există opinii potrivit cărora această unică instituţie ca arhitectură şi menire culturală ar putea deveni un cazinou sau un centru comercial.

Preţul iniţial, anunţat de Executiv, este de 70 milioane de lei. Asta doar după ce Guvernul a cheltuit din Fondul de Rezervă peste 15 milioane pentru reparaţia Circului.
19 oameni păzesc Circul

La început de ianuarie 2006, una dintre cele mai mari sume, peste 4 milioane de lei, neconfirmată de Ministerul Finanţelor, a fost depistată de Curtea de Conturi la Ministerul Culturii, alocată pentru asigurarea sistemului de încălzire al Circului. Cu toatea acestea, azi Circul pare a fi una dintre cele mai reci instituţii de cultură din R. Moldova. Mai pare a fi şi cea mai pustie, pentru că cele aproape 2000 de locuri nu au fost ocupate de ani buni. Chiar dacă s-au investit câteva milioane, astăzi, sediul Circului serveşte pentru unii de loc pentru o ţigară, iar pentru alţii — ca WC public. Chiar şi cu intrările ermetizate, această instituţie are 19 angajaţi. «Personalul ţine un ochi asupra bunurilor de stat», spun angajaţii.
Pereţii de beton ai Circului pe câteva cărămizi

Acum 11 ani, directorul Circului, Gheorghe Slafenco, a atenţionat autorităţile despre problemele instituţiei. «De fapt, în ultimii 11 ani, am trecut pragul mai multor demnitari, pentru a salva Circul», spune directorul. «Din cauza apelor subterane, starea clădirii a devenit dezastruoasă. În 2003, o expertiză specializată a confirmat acest fapt», mai spune el. Deja în 2004, Guvernul Tarlev a alocat prima tranşă de 3 milioane 500 mii lei. Cu aceşti bani s-a reuşit reparaţia acoperişului, menajeriei şi a cabinelor de machiaj. Cele mai mari probleme, însă, ţineau de interiorul clădirii. «Se surpau pereţii», explică Slafenco. «Cauza a rămas necunoscută atâta timp cât nu fusese descoperit că pereţii erau fixaţi pe nişte cărămizi, că ţevile aveau fisuri, iar apa se revărsa pe sub podea», mai spune Slafenco.
Guvernul pune condiţii clare: «Cheltuiţi milioanele în 10 zile»

Peste câţiva ani, ex-premierul Tarlev s-a interesat iarăşi de situaţia Circului. Pentru că, între timp, s-au cheltuit toţi banii alocaţi în 2004, iar starea instituţiei rămânea aceeaşi, în decembrie 2005, Guvernul decide alocarea a 15 milioane lei din Fondul de Rezervă. Executivul, însă, a pus o condiţie clară: banii trebuie cheltuiţi timp de 15 zile. «Am fost uimiţi de intenţia Guvernului», explică Gheorghe Slafenco. «Fizic, nu am fi reuşit să cheltuim aceşti bani la reparaţia circului. E absurd să crezi că poţi repara circul în 10 zile», mai spune el. În cele 10 zile au fost cheltuiţi 7 milioane lei, iar după Anul Nou urma să aibă loc un alt transfer de 7 milioane lei. Acest lucru se întâmpla în contextul sugestiei premierului Tarlev de a redeschide Circul la 1 septembrie 2006. În acel an, însă, restul banilor promişi nu au mai fost transferaţi, iar la indicaţia aceluiaşi premier, instituţia a devenit Societate pe Acţiuni. Asta chiar dacă Tarlev a declarat că Guvernul nu va permite distrugerea Circului, care face parte din patrimoniul naţional, ba chiar va contribui la revitalizarea tuturor instituţiilor culturale din R. Moldova.

«Azi toate documentele sunt pregătite pentru a scoate Circul la licitaţie», spune Slafenco. «Cred că investitorul, dacă se va găsi unul curajos, va fi un om cu inimă mare. Să oferi 70 milioane de lei pentru o instituţie ca asta, după care să mai investeşti alte zeci de milioane, e un lux prea mare», crede directorul.
Cel mai mare cazinou din Europa ar putea fi la Chişinău

Pe de altă parte, fostul director al Circului, Nicolae Rusu, este sigur că reparaţia Circului putea fi efectuată pe etape. «Mai întâi, au putut fi reparate cabinele de machiaj, apoi — menajeriile, peste un timp — acoperişul», spune Rusu, după disponibilizarea căruia, în jumătate de an, pornise şi reparaţia încăperii. «Acest fapt s-a făcut intenţionat. Circul a fost transformat în Societate pe Acţiuni pentru a-l falimenta, ulterior scoţându-l la licitaţie», afirmă el.

Nicolae Rusu spune că apele subterane depistate nu sunt atât de periculoase. «Mai periculoase sunt interesele care se ascund în spatele acestui scenariu», spune el. «Fostul Circ Naţional ar putea deveni cel mai mare cazinou din Europa sau un imens centru comercial. Circul va avea o destinaţie comercială cu siguranţă. A existat interesul de a se ajunge acolo unde s-a ajuns», adaugă Rusu.
Ministrul caută investitori, dar el însuşi nu ar investi

Ministrul Artur Cozma, care în prezent caută un investitor, dacă ar avea bani, nu ar investi în Circul de la Chişinău. Despre asta i-a spus directorului, Gheorghe Slafenco. «În prezent examinăm posibilitatea implicării unui investitor care ar putea duce reparaţia până la capăt», a declarat ministrul Cozma pentru Ziarul de Gardă. «Noi am modificat statutul şi organizarea juridică a Circului din Întreprindere de Stat în Societate pe Acţiuni. Respectiv, Circul e o societate pe acţiuni ce aparţine statului. În aceste condiţii căutăm un investitor. La momentul actual, am ajuns la concluzia că ministerul nu este în măsură să finalizeze reparaţia», ne-a mai spus ministrul. Potrivit lui Cozma, cheltuielile preconizate pentru reparaţia acestei instituţii sunt de 50 milioane lei. «Dar mai sunt necesari bani pentru amenajarea scenei, pentru aparataj, lumini, program», mai adaugă ministrul.

Demnitarul spune că Circul, «în acea concepţie creată de bolşevici», în prezent nu poate exista. «În toată lumea există circuri ambulante», spune el, fără a aminti de numeroasele instituţii similare celei din Moldova, care activează în întreaga lume.
Trupa de actori e în concediu

Acum patru luni, la începutul verii, Ziarul de Gardă a expediat o listă de întrebări pe adresa Ministerului Culturii şi Turismului referitoare la situaţia Circului din Chişinău. După mai multe tentative de a obţine un răspuns şi după mai multe replici, adresate de funcţionarii acestei instituţii, potrivit cărora nu ar trebui să fim atât de insistenţi în abordarea temei, o informaţie oficială de la minister am primit, peste patru luni de la solicitare, abia pe 7 octombrie.

Din multaşteptatul răspuns aflăm că «pe parcursul anilor 2003—2006, pentru consolidarea şi stoparea degradării edificiului Circului, au fost investite circa 20 milioane de lei». Cităm, tot de acolo că «având în vedere volumul impunător de investiţii financiare necesare renovării edificiului şi readucerii Circului într-o stare funcţională, în temeiul ordinului ministrului Culturii şi Turismului, ÎS «Circul din Chişinău» a fost reorganizată în SA «Circul din Chişinău»«. După ce Guvernul a investit zeci de milioane în această instituţie, «actualmente la SA «Circul din Chişinău» activează 24 de angajaţi, trupa de actori se află în concediu din cont propriu. Activitatea societăţii este sistată, animalele fiind predate Menageriei din Chişinău», se mai spune în acelaşi răspuns.
Pisicile dresate au plecat

Pe de altă parte, Gheorghe Slafenco spune că ministrul ar trebui să înveţe ce înseamnă circ. «Părerile ministrului Cozma se schimbă de la o zi la alta», spune Slafenco. «Multe depind de condiţiile climaterice sau de public. Este inutil de a călători cu un circ ambulant prin R. Moldova. Asta a demonstrat-o o trupă venită din Bălţi, care nu a ajuns decât până în Ucraina, întorcându-se acasă», adaugă Slafenco. Fostul director, Nicolae Rusu, povesteşte despre rotaţia anuală a celor 11 circuri din Ucraina. «În această rotaţie, veneau spectatori de peste tot. De fapt, lângă Circ erau parcate autocare cu lume», spune el.

Actualul circ a rămas fără artişti, dar şi fără animale dresate. «O bună parte dintre circari au plecat peste hotare, semnând diverse contracte», spune Slafenco. «Nici pisicile dresate pe care le avea circul nu mai sunt, au plecat cu stăpânul lor în Ucraina. De fapt, circul s-a construit timp de nouă ani şi se va «repara» în alţi nouă ani», mai adaugă el.

Cea mai mare amenda platita de moldoveni

Peste 2,5 mln de euro din contul contribuabililor, şi nu din contul celor care se fac vinovaţi de pierderea la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a cazului „Oferta Plus", au fost plătiţi zilele trecute reclamantului. De menţionat că aceasta este cea mai mare sumă pe care Guvernul a trebuit să o achite într-o cauză pierdută la CEDO.

Vom lucra o zi pe gratis

Ca să acoperim incompetenţa legiuitorilor naţionali va trebui să lucrăm cu toţii o zi. „Nu este o noutate pentru noi pierderea unui nou dosar la CEDO, ne-am obişnuit deja cu asta. Aceste sume sunt achitate din bugetul de stat, dar nu din contul celor care se fac vinovaţi. Nu am auzit până acum să fie pedepsit vreun judecător pentru că s-ar face vinovat de pierderea unui dosar la CEDO. Sunt sigur că aceasta nu este singura cauză la CEDO, în care R. Moldova achită o asemenea sumă, în curând ne putem aştepta la despăgubiri mult mai mari", a menţionat avocatul Vitalie Nagacevschi.

Amintim că în anii 1997-1998 SRL „Oferta Plus" a livrat energie electrică în R. Moldova în valoare de peste 33 milioane de dolari. O parte din această energie a fost consumată de către instituţiile bugetare, care au rămas datoare întreprinderii. Pentru că datornicii refuzau să achite restanţele, SRL „Oferta Plus" a acţionat statul în judecată. În 1999, reclamantul a obţinut câştig de cauză, iar Ministerul Finanţelor a fost obligat să plătească instituţiei suma de 20 de milioane de lei. O decizie ce nu a fost executată nici până astăzi. Mai mult decât atât, pentru pretenţiile înaintate în judecată, împotriva directorului companiei, Cornel Ţurcanu, a fost iniţiat un dosar penal, iar timp de mai bine de trei luni acesta a fost ţinut în detenţie.

Iată vinovaţii

Printre cei vinovaţi de această condamnare a R. Moldova la CEDO sunt actualul prim-ministru Zinaida Grecianâi, ministru al Finanţelor pe atunci, Nicolae Oprea, procuror general interimar în acel timp, Natalia Moldovanu, Ion Platon, Nina Cernat, vicepreşedinte şi, respectiv, judecători, la CSJ, actualul ministru al Justiţiei, Vitalie Pârlog, agent guvernamental pe atunci, Alexandru Sicinski, procuror-şef adjunct al secţiei investigaţii financiar-economice, Procuratura Generală, actualul procuror general Valeriu Gurbulea, prim-adjunct al Procurorului General în acea vreme, Eugen Bâcu, Bogdan Zumbreanu, Vitalie Galeru, ofiţeri de urmărire penală, CCCEC, şi Lilian Rudei, procuror, Procuratura Anticorupţie, Anatol Bordian, judecător de instrucţie, Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău, Mircea Roşioru, procuror, Procuratura Anticorupţie, şi Boris Poiată, procuror-şef, Procuratura Anticorupţie.

Încă trei dosare de milioane la CEDO

Avocaţii Organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului" susţin că, momentan, sunt pe rol alte trei dosare la CEDO, care ar putea obliga Guvernul de la Chişinău să mai achite despăgubiri exorbitante, unul din ele ar putea fi cel al SRL „Megadat.Com". În cazul în care CEDO va condamna din nou R. Moldova, aceasta ar putea fi obligată să achite în această cauză, despăgubiri în valoare de peste 5 mln USD. În celelalte două cazuri, este vorba de „Hotelul Dacia versus R. Moldova" şi „Air Moldova International versus Moldova". În fiecare din aceste cazuri, susţin avocaţii, pretenţiile reclamanţilor se ridică la milioane de euro.

Cazul Mancevschi

Marţi, 7 octombrie, CEDO a mai dat câştig de cauză unui reclamant. De data aceasta din buzunarele contribuabililor vor trebui să fie achitate avocatului Oleg Mancevschi 4 mii de euro. Acesta a câştigat cauza la CEDO pentru că i-a fost percheziţionat oficiul şi domiciliul fără a se lua măsuri de garanţie a confidenţialităţii avocat-client. Ulterior, avocatul a depus o plângere la judecătoria Râşcani în care s-a plâns de acţiunile ilegale ale ofiţerului de urmărire penală. După care a cerut recuzarea judecătoarei Elena Cobzac, deoarece a autorizat această percheziţie. Însă solicitarea a fost respinsă, iar avocatului i-a fost ridicată calitatea de reprezentant, pentru a putea fi audiat ca martor.
CEDO a catalogat drept ilegală eliberarea mandatului de percheziţie de către judecătorul de instrucţie. Potrivit deciziei CEDO, mandatul nu indica niciun detaliu referitor la ceea ce urma să fie căutat pe parcursul percheziţiei şi prevedea termeni largi care au permis o discreţie nelimitată de urmărire penală.
Până în prezent, R. Moldova a fost condamnată în peste 125 de hotărâri de către CEDO, fiind obligată să achite despăgubiri de peste 5 mln de euro.

Șeful secretariatului MAI Igor GUȚU ține "krisha" comercianților de aur de pe bulevardul Ștefan cel Mare

Zilnic, 10—15 femei comercializează obiecte din aur pe bulevardul principal din Chişinău, în preajma sediului Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Potrivit unor surse apropiate comerciantelor, aurul este adus prin contrabandă din Ucraina. Deseori, pe lângă piaţa improvizată trec mai mulţi poliţişti care nu observă comerţul stradal cu bijuterii din metale preţioase. Printre aceştia se numără şi şeful secretariatului MAI, Igor Guţu, care este în relaţie personală cu una dintre comerciante.

Intersecţia bulevardului Ştefan cel Mare şi Sfânt cu strada Mihai Eminescu, în faţa unui magazin de electrocasnice, este locul unde comercianţii de aur îşi desfăşoară activitatea. Aurul este vândut în stradă la un preţ de 300—350 de lei pentru un gram, adică de două ori mai ieftin decât în magazinele de specialitate. Comerciantele Raia, Nina, Tamara, Galea şi Liuba au zilnic în jur de 15—20 de clienţi fiecare. Femeile spun că, în timp, mulţi dintre aceştia le-au devenit cumpărători fideli. Potrivit unor surse apropiate comerciantelor, aurul provine din Turcia şi este adus în R. Moldova prin contrabandă din Ucraina. Vânzătorii din magazinele de bijuterii din Chişinău afirmă că aurul comercializat în stradă este de calitate inferioară şi, uneori, este amestecat cu cupru.

Pe 7 iulie, doi agenţi de poliţie au trecut pe lângă vânzătoarele de aur. Femeile şi-au căutat nestingherit de treabă, fără să ia în seamă apariţia oamenilor legii. Poliţiştii s-au oprit la 30 de metri de ele, afirmând că sunt în misiune şi «asigură ordinea publică». Aceştia recunosc faptul că vânzarea aurului în stradă este «ilegală» şi spun că le ştiu pe comerciante. «Le cunoaştem pe vânzătoare, dar ce te interesează pe tine?», a întrebat unul dintre cei doi angajaţi ai MAI, adăugând că aşteaptă o maşină de poliţie, «că eu n-am să intervin de unul singur»(!).
Lucrurile au rămas însă neschimbate şi după câteva ore — vânzătoarele îşi căutau de afacere, dar maşina poliţiei nu mai apărea. «Noi nu avem nimic cu vânzătoarele, avem şi alte misiuni, maşina nu mai vine», ne-au spus ulterior poliţiştii, în timp ce stăteau aşezaţi pe o bancă din apropierea comerciantelor.

O vânzătoare de tablouri din scuarul Teatrului Naţional «Mihai Eminescu» le cunoaşte pe comerciantele de aur de nouă ani. «În tot acest timp, poliţia a venit de vreo câteva ori, dar vânzătoarele reuşeau, de obicei, să fugă peste drum, la noi», susţine femeia. Acelaşi lucru l-a confirmat şi Danu, alt vânzător de tablouri, care spune că, anterior, colegele de peste drum cu braţele doldora de bijuterii fugeau când vedeau poliţia. Dar, de la un timp, spune Danu, între poliţişti şi vânzătoarele de aur s-a creat o relaţie bună, «că de mult nu i-am mai văzut pe oamenii legii intervenind».

Valeriu, un pensionar care vinde flori în apropiere, susţine: „Am 50 de bucăţi de flori şi nu pot să le dau, mă fugăresc poliţiştii de colo-colo. Uneori, găsesc limbaj comun cu ei — le întind câte zece lei. Vânzătoarele de aur cred că le dau vreo 50 de lei fiecare, ca să fie lăsate în pace».
Liuba simulează cumpărăturile
Liuba, o femeie de vreo 45 de ani, a intrat în afacerea cu aurul acum câţiva ani. Ea are misiunea de a simula cumpărarea de bijuterii pentru a-i atrage astfel pe clienţi. După ce «cumpără» aurul, face paşii când la dreapta, când la stânga, pentru ca oamenii s-o perceapă ca pe un client nou. De obicei, poartă o vestimentaţie roz.

«Cumpărăm AUR» este mesajul pe care-l transmit Galea şi Tamara atât verbal, cât şi prin fluturaşii pe care îi întind trecătorilor. Am sunat-o pe Tamara la numărul de telefon de pe fluturaş şi am întrebat-o dacă poate să cumpere de la mine aur furat. I-am spus că am patru grame şi m-am interesat cât este dispusă să-mi dea pentru ele. «150 de lei», mi-a zis, fără să întrebe de unde am aurul. Ajuns a doua zi la locul unde se vinde aur în stradă, colegele ei mi-au zis să revin, fiindcă «Tamara este plecată la Odesa şi când se întoarce va avea mai mare «vîbor» (asortiment — n.r.)».

Raia, una dintre vânzătoarele de aur de contrabandă, îşi dezvoltă businessul având asigurată protecţie din partea MAI. Bărbatul cu care aceasta trăieşte în concubinaj este Igor Guţu, prezentat pe site-ul oficial al Ministerului de Interne drept «şeful secretariatului MAI, locotenent-colonel de poliţie».
Dimineaţa, obişnuiesc să iasă amândoi odată din casă şi, de multe ori, Raia îl petrece pe Igor până la intrarea în MAI, după care merge la locul unde vinde aur. Solicitat să comenteze inacţiunile poliţiei vizavi de comerţul ilegal cu aur prin prisma relaţiei sale cu Raia, Igor Guţu a ascultat întrebarea şi a pus receptorul fără a ne spune ceva. Am insistat şi ulterior, însă locotenent-colonelul de poliţie nu a mai răspuns la telefon.

Procuratura Generală i-a remis preşedintelui fracţiunii PPCD din Parlament, Vlad Cubreacov, un răspuns la interpelările şi declaraţiile făcute de către deputaţii creştin-democraţi în cadrul şedinţelor Legislativului din sesiunea primăvară-vară 2008. Declaraţiile şi interpelările deputaţilor creştin-democraţi vizează acţiunile ilegale, comise de către conducerile AMN şi PLDM. De asemenea, Procuratura Generală s-a autosesizat la acţiunile ilegale descrise în cărţile „Dinozaurii regimului sovietic, tartorii corupţiei moldoveneşti" şi „Vladimir Filat, un gangster al tranziţiei care a prădat ţara", editate de vicepreşedintele Parlamentului, Iurie Roşca, şi PPCD.

Astfel, Procuratura Generală a anunţat că a demarat exercitarea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2004036626, iniţiată la 08.12.2004 de către CCCEC, pe semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 238, alin. (3), lit. a), Codul penal, pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu de către factorii de decizie ai Primăriei municipiului Chişinău şi Departamentului Privatizării.
În cadrul urmăririi penale s-a constatat că, pe parcursul anilor 2000-2002, persoane cu funcţie de răspundere din cadrul Primăriei municipiului Chişinău şi Departamentului Privatizării au privatizat, contrar prevederilor legale, imobilele de pe str. S. Lazo nr. 19, str. Mateevici nr. 46 „A", str. Columna nr. 110 „A" şi str. Bănulescu-Bodoni nr. 27.
În răspunsul Procuraturii Generale se menţionează că, în conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 1531 – XII din 22.06.1993, imobilele din str. S. Lazo nr. 19 şi str. Mateevici nr. 46 „A" sunt incluse în registrul monumentelor de arhitectură de importanţă naţională al Republicii Moldova. De asemenea, imobilele situate pe adresele str. Columna nr. 110, „A" şi str. Bănulescu-Bodoni nr. 27 sunt incluse, cu nr. 263 şi 576, în lista monumentelor de importanţă naţională şi municipală, în conformitate cu Decizia Primăriei nr. 2/6 din 19.01.1995.
Procuratura Generală solicită anularea contractelor de privatizare ilegală a imobilelor
În scopul apărării valorilor culturale naţionale, Procuratura Generală a remis, la 30.08.2005, instanţei de judecată trei acţiuni civile privind anularea contractelor de privatizare şi de vânzare-cumpărare a respectivelor imobile.
La 01.11.2007, Colegiul Economic al Curţii Supreme de Justiţie a casat hotărârea Curţii de Apel Economice din 30.10.2006, pronunţată pe cauza economică, intentată la cererea procurorului general în interesele statului. În cererea sa, procurorul general solicita anularea hotărârii nr. 82 din 22.12.2000 a Comisiei republicane de privatizare a obiectelor arendate, a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din str. Mateevici nr. 46, încheiat la 04.01.2001. De asemenea, procurorul general a cerut declararea nulă a „procesului-verbal" al adunării generale a asociaţilor SRL „Serenda-Com", din 10.08.2001. Tot la cererea procurorului general, în interesele statului a fost iniţiată acţiunea de anulare a hotărârii nr. 86 din 28.04.2001 a Comisiei republicane de privatizare a obiectelor arendate şi a contractelor de vânzare-cumpărare a imobilului din str. S. Lazo nr. 19 din municipiul Chişinău, încheiate la 01.06.2001. Astfel, pe această cauză a fost pronunţată o hotărâre nouă, irevocabilă, prin care acţiunile Procuraturii Generale au fost respinse.
Actualmente, la Judecătoria sectorului Râşcani al municipiului Chişinău se află pe rol cauza civilă în vederea anulării privatizării imobilului ce constituie monument de importanţă naţională şi municipală, amplasat pe str. Columna nr. 110 „A".
În urma sesizărilor şi interpelărilor făcute de către reprezentanţii PPCD, Procuratura Generală a iniţiat, la 07.08.2008, cauza penală nr. 2008028170, în baza art. 327, alin (2), lit. a), Cod penal, pe faptul abuzului admis de către factorii de decizie ai Primăriei municipiului Chişinău şi Departamentului Privatizării.
Iniţial, imobilele au fost date ilegal în arendă, iar ulterior au fost privatizate, tot ilegal
În cadrul urmăririi penale, s-a constatat că, la 22.11.2001, primăria a permis, contrar prevederilor legale, darea în arendă SRL „Serenda-Com" a încăperilor cu altă destinaţie decât cea locativă, cu suprafaţa de 593,8 m2, din str. Columna nr. 103, lit. B pentru amplasarea sediului. Prin contractul de arendă nr. 3/01.069 din 11.12.2001, primăria a transmis în arendă societăţii „Serenda-Com" imobilul vizat, pe un termen de 3 ani. La 05.01.2002 însă, Agenţia Teritorială Chişinău pentru Privatizare a încheiat cu SRL „Serenda-Com" un contract de vânzare-cumpărare a acestui imobil, la preţul de 653.300 mii de lei. Drept temei juridic de apariţie a dreptului de privatizare a spaţiilor nelocative din municipiul Chişinău au servit contractele de arendă, încheiate recent de către persoanele fizice şi juridice subordonate direct sau indirect persoanelor aflate la posturile de conducere ale primăriei.
De menţionat că manager al SRL „Serenda-Com", Victor Cibotaru, care, în momentul încheierii acestor tranzacţii, activa în cadrul Consiliului municipal Chişinău, în calitate de şef al Direcţiei dezvoltare social-economică a unităţilor administrativ-teritoriale, era şi adjunct al şefului Departamentului economie, reforme şi relaţii patrimoniale al primăriei. În aceeaşi perioadă, după o schemă asemănătoare, au fost privatizate imobilele din str. Mitropolit Dosoftei nr. 95, str. S. Lazo nr. 19, str. Columna nr. 110, lit. „A", str. Bănulescu-Bodoni nr.27, lit. A, B, V, G, str. Mateevici nr.46, lit. „A". Toate au fost înstrăinate rudelor lui Victor Cibotaru.
În investigaţiile lui Iurie Roşca figurează nouă persoane
Despre aceste privatizări ilegale, preşedintele PPCD, Iurie Roşca, a scris în cartea „Dinozaurii regimului sovietic, tartorii corupţiei moldoveneşti". Astfel, vicepreşedintele Legislativului menţiona că investigaţia pe care a întreprins-o arată că, în perioada exercitării funcţiei de primar general de Chişinău, Serafim Urechean a reuşit să privatizeze un şir de imobile, ce se aflau în proprietatea municipalităţii, utilizând în acest scop scheme de ocolire a prevederilor normative funciare. „El a utilizat destul de abil pârghiile administrative de care a dispus, înstrăinând cu uşurinţă imobile situate în centrul capitalei şi transmiţându-le către structuri comerciale private, aflate sub controlul său. Urechean a plasat în funcţii de conducere persoane obediente, acestea fiind conectate şi la structurile private prin care opera fostul primar general", menţiona Iurie Roşca.
De asemenea, precizează autorul cărţii, printre inşii care i-au făcut jocul lui Urechean în astfel de combinaţii figurează cetăţenii Cibotaru Victor Mihail, a. n. 20.02.1949, angajat în calitate de şef de direcţie la primărie, fiica acestuia, Bejan Mariana, născută la 12.01.1975, şi ginerele Bejan Marcel, născut la 18.01.1971, toţi trei având domiciliu pe adresa or. Chişinău, str. Mihai Eminescu, 42/2.
Colateral, de pe poziţii de manageri ai mai multor firme, au fost implicaţi şi Buciuncean Rodica, născută la 05.01.1971, Cobâlaş Eduard, născut la 17.10.1948, Colmacov Oleg, născut la 30.11.1954, Rotari Veaceslav, născut la 07.02.1970. O implicare directă în afacerile imobiliare a avut şi fiul ex-primarului, Urechean Vitalie, născut la 04.03.1973, şi soţia acestuia, Urechean Jana, născută la 14.04.1972.

Sergiu Mocanu se află la Bucureşti şi cere aducerea fiilor săi de la Chişinău în România

Fostul consilier al lui Voronin, Sergiu Mocanu, tatăl celor doi cetăţeni care au forţat joi intrarea în Ambasada României din Chişinău, se află la Bucureşti şi i-a cerut o întrevedere preşedintelui Băsescu pentru a-l convinge ca fiii săi, cercetaţi penal în R. Moldova, să fie aduşi în România. "Mă aflu la Bucureşti şi am cerut să fiu primit în audienţă la preşedintele Traian Băsescu. Nu sunt sigur că mesajul a ajuns la el, dar mi s-a transmis că acest lucru nu este posibil. Preşedintele Vladimir Voronin a respins vineri acuzaţiile de înscenare politică aduse de fostul său consilier Sergiu Mocanu, ai cărui fii cercetaţi de poliţie s-au refugiat în Ambasada română de la Chişinău unde solicită asistenţă consulară, sugerând că acesta nu a ştiut să-şi educe copiii.

Apoi, mi-a fost indicat să trimit dosarele fiilor mei la MAE. Am făcut acest lucru, iar de la minister am primit confirmarea că documentele au ajuns la ei şi că vor fi studiate cu atenţie", a explicat pentru NewsIn Sergiu Mocanu.

"Nu voi pleca din România până nu se va găsi o soluţie pentru acest caz. Cea mai bună rezolvare politico-diplomatică ar fi aducerea lor în România. În Chişinău, din momentul în care vor ieşi din ambasadă, cei doi fii ai mei nu au nicio şansă de a-şi păstra integritatea fizică şi psihică. Nu am nicio garanţie că nu vor fi din nou arestaţi şi că nu li se vor fabrica alte acuzaţii. Ţinta politică a acestui atac sunt eu", a mai spus Mocanu.

"Dacă nu se va găsi o soluţie pentru mine şi pentru fiii mei în România, vom cere azil politic în altă ţără europeană", a mai spus acesta.

Preşedintele Vladimir Voronin a respins vineri acuzaţiile de înscenare politică aduse de fostul său consilier Sergiu Mocanu, ai cărui fii cercetaţi de poliţie s-au refugiat în Ambasada română de la Chişinău unde solicită asistenţă consulară, sugerând că acesta nu a ştiut să-şi educe copiii.

Mocanu a recunoscut că pune autorităţile române "într-o situaţie foarte delicată", având în vedere că cere scoaterea din Republica Moldova a unor persoane cercetate penal, ceea ce ar însemna subminarea justiţiei de la Chişinău şi încălcarea oricăror norme de drept internaţional. Pe de altă parte, Mocanu speră "în voinţa politică şi în curajul" autorităţilor de la Bucureşti.

Adrian şi Roman Mocanu, fiii lui Sergiu Mocanu, care au şi cetăţenie română pe lângă cea moldoveană, au forţat joi intrarea în Ambasada României la Chişinău cerând protecţie consulară.

Autorităţile române sunt obligate să ofere asistenţă consulară atunci când un cetăţean român o solicită, dar scoaterea unor persoane din ţară, în momentul în care sunt cercetate penal, este imposibilă, au declarat pentru NewsIn surse apropiate acestui caz. Acest lucru ar însemna încălcarea legii de către autorităţile române şi acordarea de imunitate unor persoane cercetate judiciar de organele din R. Moldova.

În această speţă consulară, autorităţile ambasadei din Chişinău trebuie să verifice dacă plângerea celor doi cetăţeni este întemeiată. Autorităţile române se află în acest moment, potrivit surselor citate, în contact cu autorităţile judiciare de la Chişinău şi cercetează dacă celor doi le-au fost respectate toate drepturile în timpul anchetei.

Tot ceea ce pot face autorităţile române, spun sursele NewsIn, este să adopte o atitudine fermă în cazul în care se constată că autorităţile de la Chişinău s-au abătut de cuvântul legii şi să ceară respectarea drepturilor acestora.

Aceleaşi surse au mai declarat că Sergiu Mocanu a făcut o greşeală atunci când şi-a lăsat fiii să recurgă la gestul de a forţa intrarea în Ambasada României, încălcând astfel prevederile legii, cea mai bună soluţie fiind ca cei doi fraţi Mocanu să accepte să părăsească incinta ambasadei.

Adrian şi Roman Mocanu au fost reţinuţi de poliţie sâmbătă pe motiv că în urmă cu o lună şi jumătate ar fi bătut o persoană la discotecă. După 72 de ore de arest preventiv, una din instanţele de judecată de la Chişinău a decis prelungirea detenţiei pentru încă zece zile, considerând că cei doi constituie un pericol pentru societate şi ar putea eluda justiţia. Fiul cel mare al politicianului, Roman, a fost sancţionat cu arest la domiciliu, pe motiv că are ulcer duodenal. Decizia de prelungire a detenţiei a fost atacată la Curtea de Apel, instanţa dând câştig de cauză reclamanţilor, care, după ce au fost puşi în libertate, au sărit gardul Ambasadei României pentru a cere protecţia autorităţilor române.

Sergiu Mocanu, fost consilier al lui Vladimir Voronin şi fondator al formaţiunii Mişcarea Acţiunea Populară, care se declară în opoziţie cu puterea actuală de la Chişinău, este considerat un politician controversat, mai ales din cauza carierei sale politice cu treceri spectaculoase de la o formaţiune politică la alta, adesea de pe segmente opuse ale eşichierului politic.

Iarasi despre Urechean

Serafim Urechean intregeste cu succes gasca fostilor nomenclaturisti sovietici care, peste noapte, dupa ce au bocit cu lacrimi de crocodil la prohodul fostei URSS, s-au lasat trimisi in misiune in tabara Democratiei. Asta pentru ca ea, democratia din Moldova, sa nu-si faca de cap si sa-si imagineze ca poate scapa cu usurinta de influenta unor tainice structuri. Urechean este usor de depistat, asta pentru ca si-a scos de la naftalina fostele discursuri pe care le tinea in calitate de mare grangure pe la sindicatele "duioasei" URSS, le-a cosmetizat pe ici pe acolo, adaugind R. M. in loc de RSSM, UE in loc de URSS si tot asa. Ieri, la deschiderea Sesiunii de toamna-iarna a Parlamentului, nu a ratat ocazia sa se dea in stamba, sa se faca de ris cu un discurs populist, stahanovist de toata frumusetea. Ca la Zoo (Gradina Zoologica; n-am pus punct dupa Zoo pentru ca vreau sa protejez pudoarea unor cititori care ar putea fi oripilati numai la auzul cuvintului Zoo-fil.) sau ca pe o Planeta a maimutelor! Bietul om n-a reusit nici pina in ziua de astazi sa inteleaga de ce, mama dracului!, l-au insarcinat "aia" sa treaca la "anticomunism", pentru ca i se potriveste asta ca nuca-n perete, dar si pentru ca, in fundul fundului sufletului lui, nu simte chestia asta deloc! E ca si cum ar fi fost obligat sa mai simta ceva fata de farmecele unei tinere fecioare!
Dar haideti sa va ofer citeva nazbitii din Cuvintarea lui de ieri, pentru ca asa se numeste, nicidecum Alocutiune, asa cum si-a intitulat-o el (las' sa mai deschida si el dictionarul, de ce sa ma tot obosesc sa-i spun tot eu?):
Tineti-va sa nu rideti! La Congresul lor, ultimul!, Urechean si cu ai lui (mincatorii de curcani prajiti la "Buciumul" lui Tataru!) au hotarit bosorogeste ca procesul de integrare europeana a tarii trebuie sa se numeasca Idee nationala a Republicii Moldova. De, asa-i cind chiar n-ai nici o idee!
Dolofanasul tatii se plange ca "Tara si cetatenii au avut numai de pierdut si de pe urma blocarii initiativelor noastre_" bla-bla-bla!, si mai spune el ca: "Cred ca Parlamentul ar trebui sa ancheteze speculatiile monetare, privatizarea dubioasa a unor active de stat, starea de lucruri in achizitiile publice."
Ideea nationala sau mai bine zis beleaua nationala Urechean plange de dragul tarisoarei mai dihai decit Dabija si Vieru! Dar cit sufera Chisinaul si acum de pe urma dezastrului pe care l-a lasat in urma Urechean dupa noua ani de stapinire numai bietii cetateni simt pe pielea lor! Jefuirea Chisinaului este doar opera lui. Acum e subit interesat de starea de lucruri in achizitiile publice! Problemele cu Termocom-ul, transportul in comun cu vehicule de pe vremea lui Pazvante Chiorul, strazile desfundate, canalizarea, apa infecta pe care o bem, salariile mizerabile ale bugetarilor subordonati Primariei, jefuirea Bugetului national ca urmare a provocarii a doua tururi de scrutin (esuate) pentru alegerea altui primar, asta pentru ca Urechean a vrut sa se piteasca in spatele imunitatii parlamentare, toate acestea si multe altele sunt opera "imunitarului" curcanivor Urechean care spumega la tribuna Parlamentului atunci cind vrea sa ne convinga ca-l doare inima, nu in fund de cetatenii acestei tari. Ce organ poate sa-l doara cu adevarat pe acest om puhav ca aluatul? Ce initiativa poate sa aiba un astfel de om?Atunci cind era mare tartor, avind piinea si cutitul timp de noua ani la cirma primariei, a patronat cele mai colosale privatizari de terenuri si cladiri de pe raza a tot ce tine de Primaria orasului. Omul cu foarfeca, asa cum i se mai zicea, a sponsorizat cele mai nesponsorizabile acte de asa-zisa cultura.
Deplinge cu perfidie salariile mici ale profesorilor, facindu-se a uita ca pe vremea sa le dadea acestora cite un salariu mizerabil din an in Pasti. Pe acest fond, cu o viclenie nemaivazuta, il acuza pe presedintele Voronin ca a preluat initiativa de crestere a salariatilor din invatamint, de marire a burselor pentru studenti, precum si de stirpire a coruptiei din invatamint de sub masca locurilor suplimentare de studenti inscrisi sub forma de contract platit. Toate acuzele lui Urechean, va rugam sa remarcati, sunt facute cu jumatate de gura, pentru ca se simte culpabil, dar si pentru ca este gelos pe initiativele reusite ale lui Voronin.
" Avem sinistrati fara case in prag de iarna si nu se stie ce ajutor li se asigura de la Bugetul de stat", clampaneste cu ipocrizie din gura Urechean, dar isi asigura tacerea mortului atunci cind ar trebui sa spuna cu ce i-a ajutat el pe sinistrati, ca doar are de unde! El stie in ce situatie dificila se afla Guvernul din cauza speculantilor care au ridicat preturile terenurilor din zonele sinistrate la sume astronomice. Dar in acelasi timp mai si stie ca Guvernul va rezolva si aceasta problema, acesta fiind iarasi un motiv de ciudate complexe pentru rassatulul dolofan pe nume Urechean.
Profitorul de libertate si de democratie prost inteleasa Serafim Urechean are naglostea sa spuna enormitatea ca nu exista libertate a presei in Moldova. El care ne-a actionat aiurea in instanta de judecata, vrind sa mulga de la noi peste un milion tocmai spre a ne baga pumnul in gura, sa ne desfiinteze. El nu numai ca vrea sa-i moara capra vecinului, ci vrea ca sa moara si vecinul odata cu ea. Urechean mai vrea reluarea transmisiunilor in direct de la sedintele Parlamentului, pentru ca vrea publicitate electorala "na saru" si sa-i admire populatia burdihanul plin cu afumaturi de curcan! Probabil asa o fi vazut el ca se procedeaza prin SUA, Anglia, Franta sau Romania. Auziti ce mai spune belengherul care-si cauta ungherul! "AMN propun suspendarea apropiatei "chileli nationale", la care se bea cu fujere mai inalte decit cei din prezidiu, in timp ce crescatorii de struguri sunt batjocoriti." Dincolo de faptul ca i se limba plimba-n gura din cauza unor neputinte obiective de a se exprima cit de cit corect, Urechean vrea sa le traga un picior in boase tuturor producatorilor vini-viticoli care au nevoie ca de aer sa-si expuna marfa de Ziua Nationala a Vinului. Care vor sa fie cunoscuti, sa stabileasca noi contacte si contracte!
Urechean, creier de curcan, dupa cum vedeti, nu mai are loc in propria-i tara nici din cauza proprie-i corpolente. Taci, bade, pleaca din Parlament, apuca-te de citit si de fapte de caritate si spala-te de pacate. Doar asta ar putea fi calea ta spre integrarea europeana!

Doi avocaţi la braţ cu un gangster al tranziţiei care a prădat ţara sau de ce foştii aghiotanţi politici ai lui Oleg Serebrian, Alexandru Tănase şi Vi

Aşadar, avocatul Vitalie Nagacevschi a ajuns membru în partidul lui Vladimir FILAT. Întrebarea, care se iscă în mod firesc, este dacă pe distinsul avocat nu îl jenează compania unui ins dubios, implicat în multiple cazuri de corupţie, suspectat de privatizări ilicite, de contrabandă cu ţigări, de utilizarea unor scheme de tip mafiot pentru deturnarea bunurilor publice etc? Într-un cuvânt, curioşii vor să afle cum se simte cineva care are faimă de persoană onorabilă lângă un individ lunecos, căruia îi curg din surse oculte sume astronomice menite să corupă alegătorii şi să propulseze gruparea respectivă în viitorul Parlament?
Răspunsul e simplu. Vitalie Nagacevschi este avocat, iar meseria respectivă impune deseori o alunecare profesională periculoasă. Şi anume să justifice pe oricine, cu orice preţ, dacă acesta plăteşte bine serviciile de avocat. Prin urmare, avocatul nu este neapărat preocupat să afle adevărul într-o situaţie sau alta, ci să-şi salveze clientul, adică să-şi justifice onorariul. Aici contează nu atât cum stau lucrurile, ci cum par ele, iar rezultatul unui proces de judecată depinde de abilitatea avocatului de a specula faptele, probele, mărturiile şi mai puţin de adevărul propriu-zis.
Se ştie că avocatul Vitalie Nagacevschi este vechi prieten cu avocatul Alexandru Tănase. Ambii au reuşit să capete ceva notorietate publică şi să îşi arate capacităţile profesionale în cazuri destul de zgomotoase. Alexandru Tănase este avocatul lui Valeriu Pasat, iar faptul că clientul său este un ins corupt, care a adus prejudicii grave securităţii naţionale a Republicii Moldova prin conectarea la serviciile secrete ruse, nu îl jenează câtuşi de puţin. Contează doar sumele pe care le obţine din relaţia cu Pasat. Iar avocaţii ştiu că banii mari se pot obţine de la criminalii mari. Aici nu e loc pentru morală sau sentimentalisme.
Vitalie Nagacevschi este avocatul capului lumii interlope "Micu", iar faptul că acesta este criminal, care a comis crime abominabile şi a ţinut ani de zile în spaimă oamenii de afaceri şi simplii cetăţeni, contează mai puţin. Ceea ce contează este doar abilitatea avocatului de a căuta lacune procedurale şi a-şi scoate de la închisoare clientul. Atunci câştigul gras este asigurat. Chit că un astfel de personaj, ajuns la libertate, ar putea comite alte crime, asta nu mai e treaba avocatului. Ba dimpotrivă, el are deja garantat un potenţial client care, în caz că va ajunge din nou pe banca acuzaţilor, tot la el va apela. Şi tot aşa moara se învârte fără greş, iar avocaţii de acest soi, meseriaşi sprinţari, cu limite morale mai elastice şi fără prejudecăţi, îşi câştigă o existenţă mai mult decât decentă.
Este binecunoscută întrebarea sacramentală, veche de când lumea: "Dar Diavolul poate să aibă un avocat?". Întrebarea are substrat teologic şi moral, dar este invalidată de procedurile dreptului modern, care sunt eminamente laice, prin urmare nu are nici o relevanţă pentru avocaţii citaţi mai sus. Într-un astfel de caz, răspunsul lor ar fi scurt, simplu şi univoc: "Depinde cât plăteşte!". "Cine?"–ar insista curioşii. "Cine-cine,–ar răspunde avocaţii,–Diavolul". Cu ei nu are rost să aduci vorba despre proverbul "Banu-i ochiul dracului" şi nici despre versiunea franceză, atestată în Noul Testament, a numelui lui Mamona: l'Argent, adică Banul. Când banul se transformă din mijloc în scop nimic nu mai poate pune stavilă goanei după el.
Acum să revenim la cei trei: Filat, Tănase şi Nagacevschi. Care e totuşi natura relaţiei dintre ei? Evident, Filat este clientul, iar cei doi, Tănase şi Nagacevschi, îi sunt avocaţi. Unul plăteşte, iar ceilalţi îl justifică şi îl lustruiesc. Prin urmare, orice fărădelege ar fi făcut acesta în trecut sau ar comite în prezent, ei îşi joacă cu metodă rolul: îşi apără clientul. Aici deviza valabilă pentru sfera serviciilor funcţionează perfect: "CLIENTUL ÎNTOTDEAUNA ARE DREPTATE".
În ce măsură crede Vitalie Nagacevschi sau Alexandru Tănase în viitorul politic al lui Filat? Asta contează mai puţin. "Desigur,–îşi zic ei,–n-ar fi rău ca "proiectul verde" să ia foc şi să ajungem şi noi deputaţi. Însă chiar dacă şanse nu prea sunt, stăm şi noi lipiţi de ăsta, ca să mai paştem ceva "verdeaţă"".
Tot asta e logica lui Tănase-seniorul de la TIMPUL şi a lui Val Butnaru de la JURNAL, cei îndrăgostiţi subit de Filat. Vorba aia, banii nu au miros. Iar într-o astfel de afacere avocaţii de presă nu sunt mai puţin necesari decât cei propriu-zişi. Pentru umflarea unui astfel de personaj fără o campanie de imagine, fără PR, fără corul lustragiilor care cântă că negrul e alb şi viceversa nu se poate.
N-avem ce face, astea sunt grimasele democraţiei. Populismul, cinismul, carierismul, avariţia, toate aceste deformări morale sunt la ele acasă în capitalism. Să nu uităm adevărul că într-o societate liberă avem libertatea să alegem între bine şi rău. Dacă avem criterii morale, o putem face, dacă nu–orbecăim prin întuneric. Iar capitalismul şi democraţia sunt cele care ne oferă libertatea de opţiune.
Să amintim în treacăt un episod ce caracterizează de minune feleşagul unor oameni ca Vitalie Nagacevschi şi Alexandru Tănase. La 9 mai 2001, imediat după alegerile parlamentare din acel an, în sala Teatrului Naţional "M. Eminescu", se producea o metamorfoză care a făcut mare vâlvă în târg. Liga Democrat-Creştină a Femeilor îşi schimba denumirea şi se transforma în Partidul Social-Liberal. Oleg Serebrian apărea ca o stea răsărindă pe firma mentul politicii moldoveneşti, aducător(-oare) de schimbare şi de perspective europene. Alături de Serebrian s-au aciuat şi Alexandru Tănase, şi Vitalie Nagacevschi. Oare din convingere? Teamă mi-i că doar din interes. La scurt timp după ce steaua lui Serebrian şi-a încetinit ascensiunea, V. Nagacevschi şi Al. Tănase au dispărut, de parcă nici nu au mai fost pe lângă el.
Aşadar, putem susţine fără nici o exagerare că avem de a face cu doi profitori politici, care aleargă după un succes facil, se agaţă de tot ce li se năzare a fi profitabil şi dispar subit şi succesiv din preajma "liderului" care nu le îndreptăţeşte aşteptările şi nu le satisface poftele. Aici nu e loc nici de sentimente de prietenie, nici de fidelitate, nici de statornicie, nici de consecvenţă. Idealuri politice? Militantism, spirit de luptă şi de sacrificiu pentru valori sau idealuri? Dar astea sunt abstracţiuni pentru naivi. Nobleţe? Obligaţie morală? Astea-s poveşti cu zmei şi feţi-frumoşi pentru proşti. După ce l-au flancat de zor pe Oleg Serebrian şi s-au vopsit în social-liberali, iar acum îl flanchează la fel de vajnic pe Filat, se leagă cu fulare verzi şi se dau drept liberal-democraţi, cine va fi următorul favorit al tandemului de avocaţi din clipa în care aceştia se vor lepăda de gangsterul curtat astăzi? Vom trăi şi vom vedea. Încă nu îi ştim numele următorului client, dar cert este că V. Filat nu reprezintă staţia terminus în traseul lor politic sinuos.
În 2005 l-am invitat pe V. Nagacevschi să candideze pe lista PPCD, fără a-i pretinde să se înscrie în partid. Acum îl vedem în preajma lui V. Filat. Nici o problemă. Poate anume acolo îi era locul. Te pui cu firea nestatornică şi gusturile fistichii ale omului?
Ar mai fi un detaliu de remarcat. Vitalie Nagacevschi, aşa tânăr cum e, a apucat să fie şi membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Din convingere? Îndoi-m-aş. Fiind membru al PCUS puteai face mai uşor carieră. Acum, când îl văd anatemizând comunismul de la tribuna verde a lui Filat, mai că îmi vine să îl întreb: "Dar o mică mea culpa pentru apartenenţa la acea organizaţie politică criminală, un regret oricât de sumar pentru "păcatele tinereţii" oare n-ar fi necesare?"
Alexandru Tănase nu a fost membru al PCUS. N-a reuşit în virtutea vârstei, dar Tănase-senior, cel de la TIMPUL, a apucat să fie cu carnetul roşu în buzunar. Însă nu l-am văzut nici pe el să se pocăiască pentru trecutul său comunist. Nu vreau să judec pe nimeni, dar când îi văd pe unii cum se dau drept sfinţi chiar că merită să le mai amintim cine au fost mai ieri.
Aş vrea să fiu înţeles corect. Am avut şi sper să păstrez cele mai bune relaţii cu Vitalie Nagacevschi. Am beneficiat şi ca partid, şi ca persoană fizică de serviciile lui de avocat. Dar aşa cum dânsul zice că intră în politică, sunt nevoit să dau explicaţii celor care mă pot întreba de ce acesta a preferat să devină membru în partidul lui Filat. Mai ales că şacalii de presă, lingăii lui Filat, s-au şi grăbit să speculeze faptul că V. Nagacevschi pleacă, vedeţi dumneavoastră, de la un partid rău (nu-i aşa?), care e PPCD, la unul bun, care e (care altul?) PLDM.
Oricum ar fi, îi dorim numai bine lui Vitalie Nagacevschi şi vom fi foarte curioşi să vedem cum la primăvară se va disocia – elegant, cum altfel? -- de eşecul electoral al lui Filat ca şi de numele compromis al acestuia.

P.S.: Pentru cei care nu ştiu aş aminti că Alexandru Tănase a învăţat împreună cu Vladimir Filat la Universitatea A.I. Cuza de din Iaşi. Deci, gaşca e veche, asta e. Dar şi primăvara e aproape.