Aşadar, avocatul Vitalie Nagacevschi a ajuns membru în partidul lui Vladimir FILAT. Întrebarea, care se iscă în mod firesc, este dacă pe distinsul avocat nu îl jenează compania unui ins dubios, implicat în multiple cazuri de corupţie, suspectat de privatizări ilicite, de contrabandă cu ţigări, de utilizarea unor scheme de tip mafiot pentru deturnarea bunurilor publice etc? Într-un cuvânt, curioşii vor să afle cum se simte cineva care are faimă de persoană onorabilă lângă un individ lunecos, căruia îi curg din surse oculte sume astronomice menite să corupă alegătorii şi să propulseze gruparea respectivă în viitorul Parlament?
Răspunsul e simplu. Vitalie Nagacevschi este avocat, iar meseria respectivă impune deseori o alunecare profesională periculoasă. Şi anume să justifice pe oricine, cu orice preţ, dacă acesta plăteşte bine serviciile de avocat. Prin urmare, avocatul nu este neapărat preocupat să afle adevărul într-o situaţie sau alta, ci să-şi salveze clientul, adică să-şi justifice onorariul. Aici contează nu atât cum stau lucrurile, ci cum par ele, iar rezultatul unui proces de judecată depinde de abilitatea avocatului de a specula faptele, probele, mărturiile şi mai puţin de adevărul propriu-zis.
Se ştie că avocatul Vitalie Nagacevschi este vechi prieten cu avocatul Alexandru Tănase. Ambii au reuşit să capete ceva notorietate publică şi să îşi arate capacităţile profesionale în cazuri destul de zgomotoase. Alexandru Tănase este avocatul lui Valeriu Pasat, iar faptul că clientul său este un ins corupt, care a adus prejudicii grave securităţii naţionale a Republicii Moldova prin conectarea la serviciile secrete ruse, nu îl jenează câtuşi de puţin. Contează doar sumele pe care le obţine din relaţia cu Pasat. Iar avocaţii ştiu că banii mari se pot obţine de la criminalii mari. Aici nu e loc pentru morală sau sentimentalisme.
Vitalie Nagacevschi este avocatul capului lumii interlope "Micu", iar faptul că acesta este criminal, care a comis crime abominabile şi a ţinut ani de zile în spaimă oamenii de afaceri şi simplii cetăţeni, contează mai puţin. Ceea ce contează este doar abilitatea avocatului de a căuta lacune procedurale şi a-şi scoate de la închisoare clientul. Atunci câştigul gras este asigurat. Chit că un astfel de personaj, ajuns la libertate, ar putea comite alte crime, asta nu mai e treaba avocatului. Ba dimpotrivă, el are deja garantat un potenţial client care, în caz că va ajunge din nou pe banca acuzaţilor, tot la el va apela. Şi tot aşa moara se învârte fără greş, iar avocaţii de acest soi, meseriaşi sprinţari, cu limite morale mai elastice şi fără prejudecăţi, îşi câştigă o existenţă mai mult decât decentă.
Este binecunoscută întrebarea sacramentală, veche de când lumea: "Dar Diavolul poate să aibă un avocat?". Întrebarea are substrat teologic şi moral, dar este invalidată de procedurile dreptului modern, care sunt eminamente laice, prin urmare nu are nici o relevanţă pentru avocaţii citaţi mai sus. Într-un astfel de caz, răspunsul lor ar fi scurt, simplu şi univoc: "Depinde cât plăteşte!". "Cine?"–ar insista curioşii. "Cine-cine,–ar răspunde avocaţii,–Diavolul". Cu ei nu are rost să aduci vorba despre proverbul "Banu-i ochiul dracului" şi nici despre versiunea franceză, atestată în Noul Testament, a numelui lui Mamona: l'Argent, adică Banul. Când banul se transformă din mijloc în scop nimic nu mai poate pune stavilă goanei după el.
Acum să revenim la cei trei: Filat, Tănase şi Nagacevschi. Care e totuşi natura relaţiei dintre ei? Evident, Filat este clientul, iar cei doi, Tănase şi Nagacevschi, îi sunt avocaţi. Unul plăteşte, iar ceilalţi îl justifică şi îl lustruiesc. Prin urmare, orice fărădelege ar fi făcut acesta în trecut sau ar comite în prezent, ei îşi joacă cu metodă rolul: îşi apără clientul. Aici deviza valabilă pentru sfera serviciilor funcţionează perfect: "CLIENTUL ÎNTOTDEAUNA ARE DREPTATE".
În ce măsură crede Vitalie Nagacevschi sau Alexandru Tănase în viitorul politic al lui Filat? Asta contează mai puţin. "Desigur,–îşi zic ei,–n-ar fi rău ca "proiectul verde" să ia foc şi să ajungem şi noi deputaţi. Însă chiar dacă şanse nu prea sunt, stăm şi noi lipiţi de ăsta, ca să mai paştem ceva "verdeaţă"".
Tot asta e logica lui Tănase-seniorul de la TIMPUL şi a lui Val Butnaru de la JURNAL, cei îndrăgostiţi subit de Filat. Vorba aia, banii nu au miros. Iar într-o astfel de afacere avocaţii de presă nu sunt mai puţin necesari decât cei propriu-zişi. Pentru umflarea unui astfel de personaj fără o campanie de imagine, fără PR, fără corul lustragiilor care cântă că negrul e alb şi viceversa nu se poate.
N-avem ce face, astea sunt grimasele democraţiei. Populismul, cinismul, carierismul, avariţia, toate aceste deformări morale sunt la ele acasă în capitalism. Să nu uităm adevărul că într-o societate liberă avem libertatea să alegem între bine şi rău. Dacă avem criterii morale, o putem face, dacă nu–orbecăim prin întuneric. Iar capitalismul şi democraţia sunt cele care ne oferă libertatea de opţiune.
Să amintim în treacăt un episod ce caracterizează de minune feleşagul unor oameni ca Vitalie Nagacevschi şi Alexandru Tănase. La 9 mai 2001, imediat după alegerile parlamentare din acel an, în sala Teatrului Naţional "M. Eminescu", se producea o metamorfoză care a făcut mare vâlvă în târg. Liga Democrat-Creştină a Femeilor îşi schimba denumirea şi se transforma în Partidul Social-Liberal. Oleg Serebrian apărea ca o stea răsărindă pe firma mentul politicii moldoveneşti, aducător(-oare) de schimbare şi de perspective europene. Alături de Serebrian s-au aciuat şi Alexandru Tănase, şi Vitalie Nagacevschi. Oare din convingere? Teamă mi-i că doar din interes. La scurt timp după ce steaua lui Serebrian şi-a încetinit ascensiunea, V. Nagacevschi şi Al. Tănase au dispărut, de parcă nici nu au mai fost pe lângă el.
Aşadar, putem susţine fără nici o exagerare că avem de a face cu doi profitori politici, care aleargă după un succes facil, se agaţă de tot ce li se năzare a fi profitabil şi dispar subit şi succesiv din preajma "liderului" care nu le îndreptăţeşte aşteptările şi nu le satisface poftele. Aici nu e loc nici de sentimente de prietenie, nici de fidelitate, nici de statornicie, nici de consecvenţă. Idealuri politice? Militantism, spirit de luptă şi de sacrificiu pentru valori sau idealuri? Dar astea sunt abstracţiuni pentru naivi. Nobleţe? Obligaţie morală? Astea-s poveşti cu zmei şi feţi-frumoşi pentru proşti. După ce l-au flancat de zor pe Oleg Serebrian şi s-au vopsit în social-liberali, iar acum îl flanchează la fel de vajnic pe Filat, se leagă cu fulare verzi şi se dau drept liberal-democraţi, cine va fi următorul favorit al tandemului de avocaţi din clipa în care aceştia se vor lepăda de gangsterul curtat astăzi? Vom trăi şi vom vedea. Încă nu îi ştim numele următorului client, dar cert este că V. Filat nu reprezintă staţia terminus în traseul lor politic sinuos.
În 2005 l-am invitat pe V. Nagacevschi să candideze pe lista PPCD, fără a-i pretinde să se înscrie în partid. Acum îl vedem în preajma lui V. Filat. Nici o problemă. Poate anume acolo îi era locul. Te pui cu firea nestatornică şi gusturile fistichii ale omului?
Ar mai fi un detaliu de remarcat. Vitalie Nagacevschi, aşa tânăr cum e, a apucat să fie şi membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Din convingere? Îndoi-m-aş. Fiind membru al PCUS puteai face mai uşor carieră. Acum, când îl văd anatemizând comunismul de la tribuna verde a lui Filat, mai că îmi vine să îl întreb: "Dar o mică mea culpa pentru apartenenţa la acea organizaţie politică criminală, un regret oricât de sumar pentru "păcatele tinereţii" oare n-ar fi necesare?"
Alexandru Tănase nu a fost membru al PCUS. N-a reuşit în virtutea vârstei, dar Tănase-senior, cel de la TIMPUL, a apucat să fie cu carnetul roşu în buzunar. Însă nu l-am văzut nici pe el să se pocăiască pentru trecutul său comunist. Nu vreau să judec pe nimeni, dar când îi văd pe unii cum se dau drept sfinţi chiar că merită să le mai amintim cine au fost mai ieri.
Aş vrea să fiu înţeles corect. Am avut şi sper să păstrez cele mai bune relaţii cu Vitalie Nagacevschi. Am beneficiat şi ca partid, şi ca persoană fizică de serviciile lui de avocat. Dar aşa cum dânsul zice că intră în politică, sunt nevoit să dau explicaţii celor care mă pot întreba de ce acesta a preferat să devină membru în partidul lui Filat. Mai ales că şacalii de presă, lingăii lui Filat, s-au şi grăbit să speculeze faptul că V. Nagacevschi pleacă, vedeţi dumneavoastră, de la un partid rău (nu-i aşa?), care e PPCD, la unul bun, care e (care altul?) PLDM.
Oricum ar fi, îi dorim numai bine lui Vitalie Nagacevschi şi vom fi foarte curioşi să vedem cum la primăvară se va disocia – elegant, cum altfel? -- de eşecul electoral al lui Filat ca şi de numele compromis al acestuia.
P.S.: Pentru cei care nu ştiu aş aminti că Alexandru Tănase a învăţat împreună cu Vladimir Filat la Universitatea A.I. Cuza de din Iaşi. Deci, gaşca e veche, asta e. Dar şi primăvara e aproape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu