Piaţa petrolieră din Republica Moldova, între interes şi incompetenţă

Ieftinirea benzinei şi motorinei, care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, este una binevenită atât pentru simplii proprietari de autoturisme, cât şi pentru cei care prestează servicii de transport sau a căror afaceri implică utilizarea transportului.

Totuşi, această ieftinire este întârziată, mai ales că preţul la ţiţei şi, implicit, la benzină şi motorină a început să scadă simţitor mai bine de o lună. În România, Ucraina, Rusia, preţurile la pompă la benzină şi motorină au început de mult să se micşoreze treptat. În România, spre exemplu, pe parcursul ultimei luni companiile petroliere au redus preţul benzinei şi al motorinei, deja, de 3-4 ori şi au anunţat că reducerea preţurilor va continua. În total preţul la produsele petroliere au fost micşorate cu mai bine de 1 leu moldovenesc.
Directorul executiv al Uniunii Importatorilor de petrol din Republica Moldova „Importcom Petrol", Victor Ghiţu, ne-a spus că modificarea preţurilor la produsele petroliere comercializate la staţiile din republică nu a fost posibilă, până săptămâna trecută, din cauza stocurilor achiziţionate în perioada când cotaţiile internaţionale erau maxime.
Pe cât de previzibilă pare a fi declaraţia lui Ghiţu, pe atât de puţin probabilă mi se pare. În mare parte, companiile din Republica Moldova nu îşi pot permite achiziţionarea şi stocarea unei cantităţi mari de produse petroliere necesară pentru o perioadă îndelungată de aproximativ o lună de zile, mai ales în perioada când cotaţiile internaţionale au crescut vertiginos şi aveau o valoare maximă de circa 1200-1300 dolari/tonă. Pentru aceasta este nevoie de sume foarte mari de bani, de care, teoretic, ar putea dispune doar 1-2 companii din Republica Moldova. Stocurile însă, se epuizează, din această cauză companiile petroliere completează permanent aceste stocuri. Noile cantităţi de benzină şi motorină sunt achiziţionate la un alt preţ. În cazul ultimei perioade, când cotaţiile au început să scadă, produsele petroliere erau achiziţionate la un preţ mai mic. Astfel, cu fiecare completare a stocului, preţul acestuia scade treptat, deoarece se face o medie a preţului noului lot de produse petroliere şi a celui stocat anterior. Rezultă că şi preţul la pompă ar fi trebuit să scadă treptat. Lucru care s-a întâmplat în ţările vecine şi mai puţin în Republica Moldova. Trebuie de menţionat că în Republica Moldova, ieftinirea benzinei şi motorinei, de obicei, se face mai târziu decât în România sau Ucraina.
Conform evoluţiilor cotaţiilor pe piaţa petrolieră, benzina şi motorina comercializată la staţiile PECO din Republica Moldova puteau fi ieftinite cu cel puţin 1 leu/litrul, iar peste una-două săptămâni cu încă minim 0,5-1,0 lei/litrul. Se va întâmpla oare acest lucru sau din nou ni se vor servi explicaţii neconforme cu realitatea?
Realizând un studiu al preţurilor la carburanţii comercializaţi în Republica Moldova, apare o întrebare, de ce nu există o comisie guvernamentală, o agenţie de stat, de genul Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică (ANRE), care să supravegheze şi să reglementeze preţurile la benzină şi motorină? Nu sunt şi ele resurse energetice importante şi strategice precum energia electrică sau gazele naturale? Este vorba de interes sau incompetenţă?
Un alt aspect interesant pe care l-am descoperit studiind piaţa de produse petroliere din Republica Moldova este numărul exagerat de staţii de alimentare cu carburanţi, amplasate haotic şi ineficient pe întreg teritoriul republicii. Pentru a vă convinge pot să vă dau câteva exemple. Venind de la Peresecina spre Chişinău (distanţa de circa 20 de kilometri), puteţi număra circa 13 staţii PECO, amplasate pe ambele părţi ale şoselei. În Chişinău, dacă vă deplasaţi de la fabrica „Bucuria", pe strada Mihai Viteazul, până la intersecţia cu strada Calea Orheiului, puteţi număra pe o distanţă de circa 1 kilometru 8 benzinării, dintre care 6 sunt amplasate pe un singur sens. Şi acest şir de exemple poate fi continuat pe o pagină întreagă. La o bună parte a staţiilor din Republica Moldova rar vezi vreo maşină să se alimenteze. Mulţi colegi din străinătate, venind în Republica Moldova, rămân miraţi de numărul mare de staţii de alimentare cu carburanţi existent aici, lucru nemaiîntâlnit la ei – fie în Franţa, Italia, Spania, România, etc. Numărul exagerat al staţiilor PECO, amplasate haotic, duce la rentabilitatea foarte mică a multora dintre ele. Proprietarii acestora nu au vânzările scontate. Se creează impresia că ieftinirea întârziată şi preţul neargumentat de mare la carburanţi au scopul de a compensa diminuarea profitului, cauzată de gestionarea acestor staţii. Nu ar fi mai corect să se renunţe la o bună parte din staţii PECO, care se încalecă una pe alta? Trebuie de menţionat că numărul mare de benzinării are o influenţă negativă asupra mediului înconjurător, iar spaţiul ocupat de acestea ar putea fi utilizat în alt scop cu o mult mai mare eficienţă. N-ar trebui să intervină autorităţile publice, care au eliberat anterior atâtea autorizări de construcţii nejustificate, ca să modifice şi să optimizeze schema amplasării benzinăriilor? Apare aceeaşi întrebare – este vorba de interes sau incompetenţă?
Un al treilea moment important al pieţei moldoveneşti de produse petroliere este motorina comercializată în Republica Moldova, ce are un conţinut mare de sulf – 0,2 la sută. Aceasta este foarte poluantă.
Circa 10 ani în urmă, era interzis importul de benzină cu plumb în Republica Moldova. Un argument important al acestei decizii era gradul înalt de poluare a acesteia. Decizia a fost una bună şi nu a afectat în niciun fel economia republicii. Trebuie de menţionat că atunci când s-a renunţat la importul acestui tip de benzină, în România, Ucraina şi alte ţări din jur se comercializa în continuare benzina cu plumb.
De ce nu se face acelaşi lucru şi cu motorina cu conţinut de sulf de 0,2 la sută, care se comercializează în proporţii mari pe teritoriul Republicii Moldova, dar nu şi în ţările UE sau chiar în Belarus, or, Chişinăul tinde spre o integrare europeană. În ţările UE este utilizată doar motorina ce corespunde standardelor Euro-4, Euro-5. Acest tip de motorină este de o calitate înaltă, mult mai curată din punct de vedere ecologic şi poate fi utilizată atât la modele noi de maşini cât şi la cele vechi. Importul motorinei Euro-4 nu ar afecta preţurile de la staţii. Diferenţa la cotaţiile internaţionale dintre motorina 0,2% sulf şi Euro-4 este, în mediu, de 15-20 dolari, însă cea din urmă având o greutate mai mică (cotaţiile la produsele petroliere se calculează la o tonă), nu va impune, practic, majorarea preţului la litru. Rezultatul interzicerii importului de motorină 0,2% sulf ar fi micşorarea nivelului de poluare, problemă actuală cu care se confruntă toate statele lumii. Şi iarăşi întrebarea – este vorba de interes sau incompetenţă? Sau şi una, şi alta?