Pare tot mai limpede că domnul Marian Lupu va participa la alegerile de la anul pe listele PPCD. După ce, în urma ultimului scrutin parlamentar, fostul ministru al Economiei a devenit preşedinte al parlamentului, el s-a bucurat constant de încrederea lui Voronin şi Tkaciuk. Brusc, fără niciun motiv aparent, prestaţia spicherului începe să lase loc pentru interpretări. El ajunge să articuleze semne de dezacord cu poziţia „şefului". Reacţia lui Voronin este severă şi oarecum disproporţionată. El îi rezervă spicherului un loc de figurant la congresul PCRM, nu îl include în Comisia naţională pentru integrarea europeană, iar „Moldova Suverană" găzduieşte un articol la comandă în care lui Lupu i se aminteşte, în termeni foarte duri, că îşi datorează cariera politică în totalitate PCRM.
După acest prim act al „disidenţei" spicherului, peste sesiunea parlamentară s-a lăsat cortina şi a venit antractul. Ce va urma în actul doi?
Una din două: ori Lupu se va cuminţi, demonstrând o loialitate totală Clanului, căci numai astfel poate spera la un loc bun în viitoarea ierarhie de stat, ori el va insista în fronda şi atitudinea sa critică faţă de Voronin, cu riscul de a pierde totul.
Viitoarea sesiune parlamentară va arăta ce opţiune a făcut spicherul, mie mi se pare că el va continua să joace „împotriva sa", adică să o facă pe „disidentul". Nu pentru că aceasta este dorinţa lui, ci pentru că aşa i-a fost scris rolul de către altcineva.
Trebuind să aleagă între a-l include pe Lupu în lista PCRM şi a avea PPCD-ul ca partener în viitorul parlament, Voronin şi Tkaciuk au optat, evident, pentru ultima. Ei vor să-l ajute pe Roşca să ajungă în parlament şi în acest scop i-l vor livra pe Lupu, aşa cum au scris şi alţi colegi, pe post de „locomotivă electorală". (Probabil, nu e singurul „umăr" pe care comuniştii îl vor pune la carul PPCD.)
Numai astfel fronda de până acum a lui Lupu dobândeşte un sens. Or, dacă am admite că el e chiar sincer în atitudinea sa critică faţă de Voronin, spicherul ar risca astfel să piardă treptat totul şi să nu câştige în schimb nimic. După ce nu l-a inclus în Comisia pentru integrare europeană, Voronin l-ar mai sancţiona în câteva rânduri, ca totul să culmineze cu pur şi simplu neincluderea spicherului în lista electorală a PCRM.
Chiar şi în cazul în care domnul Lupu ar redeveni, brusc, cuminte la toamnă, fisura care s-a produs deja între el şi Voronin nu i-ar mai permite să intre în graţiile liderului comunist.
Iată de ce este greu de crezut că Lupu joacă pe cont propriu. Conform scenariului prestabilit, spicherul va trebui să simuleze în continuare o „opoziţie de catifea", care, către campania electorală de la anul, va trebui să semene tot mai mult cu „opoziţia constructivă" a lui Roşca şi atunci înscrierea sa în lista PPCD (nu neapărat făcând parte din partid) va deveni o formalitate. Va mai exista, bineînţeles, şi o etapă intermediară, când Lupu se va declara „independent".
Acest scenariu este unul reuşit, pentru că satisface toate părţile, inclusiv pe spicher: dacă lucrurile vor merge aşa cum le-au gândit autorii, Marian Lupu urmează să devină preşedintele Republicii Moldova. Cu acelaşi rol decorativ pe care l-a avut până acum în parlament.
Evident, există riscul ca PPCD să nu acceadă în parlament şi, având în vedere o atare probabilitate, Voronin a putut să-i promită spicherului că, indiferent de conjunctura de după alegeri, PCRM va susţine candidatura lui la postul de preşedinte al ţării.
În presă au mai fost vehiculate şi alte scenarii în acest sens. S-a vorbit, de pildă, despre probabilitatea fondării de către spicher a unui nou partid pentru a-l contracara astfel pe Dorin Chirtoacă. Este greu de crezut că în intervalul scurt care a mai rămas până la alegeri poţi lansa cu succes o nouă formaţiune.
Nu cred nici în curajul lui Lupu de a intra în PLDM sau în oricare alt partid de opoziţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu