Cotidianul bucureştean Evenimentul Zilei a publicat, încă la începutul lunii iulie, o investigaţie privind implicarea unor foşti ofiţeri din spionajul românesc în comerţul cu arme şi în afaceri cu apă minerală. Materialul „REŢEAUA IUDA: Gradele apei minerale" este semnat de Mihai Munteanu şi a fost scris în baza informaţiilor obţinute de Direcţia de Siguranţă Militară (DSM, contraspionajul armatei). Cei curioşi pot să citească materialul integral pe site-ul Evenimentului Zilei: http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/811262/
RETEAUA-IUDA-Gradele-apei-minerale/, noi însă vom prezenta doar câteva informaţii din acest material care au legătură cu reprezentanţii unui partid politic din Republica Moldova.
Potrivit articolului din Evenimentul Zilei (EVZ), fostul director adjunct al Serviciului de Informaţii Externe (SIE), în perioada lui Ceauşescu, generalul în retragere Constantin Rotaru, şi firma pe care o administrează, Romaqua Group (care este distribuitor al apei minerale marca „Borsec"), sunt în prezent monitorizaţi de ofiţerii DSM pentru legăturile lor cu dealeri de arme israelieni şi cu persoane din administraţia Romarm. Autorul materialului constată că în cadrul Romaqua Group activează mai mulţi foşti ofiţeri în spionajul ceauşist, cum ar fi:
Emilian Ivan, care, după ce a trecut în rezervă, a preluat o divizie a Romaqua Goup;
Ioan Păun, general SIE în retragere, care acum lucrează la Romaqua, dar care a deţinut şi funcţia de consul general la Hong-Kong şi care a supravegheat trimiterea în România a unor bunuri destinate familiei lui Adrian Năstase, în valoare de 611 000 de euro, şi care mai apoi s-a autodenunţat în dosarul „Zambaccian";
Octavian Creţu, care controlează 59 la sută din Romaqua Group şi care este cercetat de Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA) pentru inginerii imobiliare în Sebeş, tot el fiind personajul-cheie în dosarul „Zabaccian";
Adrian Vilău, care este unul dintre administratorii şi avocatul Romaqua, acesta fiind fost deconspirat că a colaborat cu Securitatea.
În toată România, familiile Ghimpu şi Chirtoacă nu au găsit alţi parteneri de afaceri decât nişte foşti securişti ceauşişti
Aceştia sunt doar câţiva dintre reprezentanţii securităţii ceauşiste angajaţi la Romaqua, holding care vinde apă minerală „Borsec", răcoritoare, bere şi cafea şi care deţine 25 la sută din piaţa apelor minerale din România, având o cifră de afaceri anuală de 200 de milioane de euro. Toţi aceştia sunt filaţi de contraspionajul militar, deoarece există suspiciunea că ar fi implicaţi în afaceri ilegale cu armament. La prima vedere, materialul publicat de EVZ nu prezintă prea mare interes pentru cititorul din Republica Moldova. Dar asta doar la prima vedere. Iată şi explicaţia.
Toată lumea ştie că Romaqua exportă apă minerală şi în Republica Moldova, mulţi dintre cititorii noştri, probabil, sunt consumatorii apei minerale marca „Borsec". Puţini însă cunosc faptul că acest import este efectuat prin filiera unor persoane din conducerea Partidului Liberal de la Chişinău, a tandemului Ghimpu-Chirtoacă. Ceva timp în urmă, ziarul Moldova Suverană a publicat un material în care afirma că partenerul moldovean al Romaqua Group este firma S.R.L. „ANDA", care importă apa minerală marca „Borsec", iar fondatorii acestei firme sunt Ion Chirtoacă, tatăl primarului general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă, şi, respectiv, cumnatul lui Mihai Ghimpu, căsătorit cu sora acestuia. Ion Chirtoacă deţine 34% din acţiunile firmei. Alte 33% din acţiunile S.R.L. „ANDA" le aparţin lui Simion Ghimpu şi Dinei Ghimpu, care sunt fratele şi soţia lui Mihai Ghimpu. Nici Dorin Chirtoacă şi nici Mihai Ghimpu nu au dezminţit public, în presă aceste informaţii apărute în Moldova Suverană, fapt ce arată că acestea sunt veridice. Ba mai mult, ele au fost confirmate pentru EVZ de chiar directorul de marketing al Romaqua Group, Adrian Teslovan.
Concluzia nu poate fi decât una: familia Mihai Ghimpu-Chirtoacă este partener de afaceri al unui grup de foşti securişti ceauşişti, suspectaţi de contraspionajul armatei din România, că ar fi desfăşurat afaceri murdare cu armament, iar unii dintre ei sunt cercetaţi de către Departamentul Naţional Anticorupţie de la Bucureşti. Deci, din toată România familia Ghimpu-Chirtoacă nu a găsit alţi parteneri de afaceri decât nişte foşti securişti din regimul Ceauşescu. (Sau poate nu ei au ales partenerii, ci au fost aleşi pe post de clientelă politică de un grup specializat în manipularea afacerilor şi în teleghidarea unor inşi buni de sponsorizat şi de manipulat în politică?) Cei care cunosc cât de puţin care sunt legăturile dintre politic, crimă organizată, servicii speciale şi business în spaţiul postcomunist îşi dau seama că businessul desfăşurat de gruparea Ghimpu-Chirtoacă cu reprezentanţii securităţii ceauşiste nu poate fi o simplă întâmplare. Există un resort care leagă cele două grupări, pe care astăzi, deocamdată, nu-l cunoaştem, dar care, mai devreme sau mai târziu, va ieşi la suprafaţă. În acest moment putem doar să bănuim că relaţia dintre gruparea securiştilor ceauşişti de la Romaqua cu tandemul Ghimpu-Chirtoacă este una de subordonare, mai exact cei doi pioni de la Chişinău se pare că sunt controlaţi de reţeaua foştilor ofiţeri de spionaj a lui Ceauşescu.
Aşadar, stimaţi cititori, acum devine mai clară enigma fenomenului Dorin Chirtoacă. Surpriza anului trecut şi speranţa atâtor naivi se vede că nu e chiar un Făt-Frumos din lacrimă. El a izvorât din apa minerală Borsec, de altfel, de o calitate excelentă, iar în spatele lui se conturează o reţea puternică şi ocultă, interesele căreia putem doar să le bănuim. În aceste condiţii, nu cred că e aşa de simplu pentru junele primar să facă abstracţie de interesele celor din spate, a sponsorilor, şi să se ghideze doar de interesele cetăţenilor care l-au ales. Dacă e aşa, atunci e grav. Pentru că un demnitar ar trebui să se ghideze în mod prioritar de interesele alegătorilor. Altfel riscă să se transforme în unealta docilă a sponsorilor. Iar cine plăteşte, acela comandă muzica.
Tandemul Ghimpu-Chirtoacăşi Familia Stati
Am afirmat în titlul acestui material că Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu a ajuns la cheremul grupurilor oligarhice. Făcând această afirmaţie, nu m-am referit la relaţia lui Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă cu Romaqua Group. Există o altă relaţie, mult mai dubioasă, a liberalilor de la Chişinău cu cea mai mare grupare oligarhică din Republica Moldova – clanul Stati.
Anatol Şalaru: Cei care doresc unirea cu România sunt periculoşi, iar CSI ne poate salva de la dezastru
În ultimul timp, la conferinţele organizate de către PL, tot mai des îşi face apariţia Anatol Şalaru, care, alături de Dorin Chirtoacă, deţine funcţia de vicepreşedinte al acestei formaţiuni. Astăzi deja multă lume nu mai ştie cine este acest Anatol Şalaru, mai ales tinerii nu cunosc nimic despre el, pentru că timp de aproape 18 ani, acest personaj a lipsit cu desăvârşire din viaţa publică. Cei care au prins perioada iniţială a mişcării de renaştere naţională îşi amintesc de Şalaru în calitatea sa de lider al Cenaclului cultural „Alexei Mateevici". Despre acest episod din viaţa sa Anatol Şalaru îşi aminteşte cu multă plăcere şi cu orice ocazie. El chiar are pornirea deloc modestă de a exagera meritele sale din acea perioadă, prezentându-se publicului drept „fondator al mişcării naţionale din Moldova". Ceea ce se face a uita marele „lider al revoluţiei culturale" este că în 1990, el a devenit deputat şi pe loc i-au dispărut toate sentimentele patriotice.
Anatol Şalaru devine în scurt timp prieten cu Anatol Stati, viitorul patron al ASCOM GROUP şi bun amic cu Petru Lucinschi. Anatol Şalaru devine chiar finul lui Anatol Stati, iar în 1993 cei doi tizi înfiinţează Partidul Reformei (conferinţa de constituire a acestei formaţiuni politice a avut loc pe 5 septembrie 1993, iar la 28 septembrie 1993 a fost înregistrat la Ministerul Justiţiei).
O să vă pară straniu, dar atunci pretinsul fondator al mişcării de renaştere naţională, Anatol Şalaru, condamna PPCD (care atunci avea titulatura de Frontul Popular Creştin Democrat) pentru faptul că pleda pentru unirea Republicii Moldova cu România. Iată ce a răspuns, în conferinţa de presă din 11 octombrie 1993, liderul Partidului Reformei de atunci, la întrebarea "Care este poziţia PR în problema-cheie a Basarabiei - reunirea cu România?": "Scopul PR este consolidarea independenţei Republicii Moldova. Reunirea nu este problema-cheie a Basarabiei. Toţi au condamnat poziţia FPCD, programul căruia se rezumă: "Unirea ca o dragoste a sa". Dar mai periculoşi ni se par cei care fac declaraţii de dragoste şi la Moscova, şi la Bucureşti". Deci, în 1993, Anatol Şalaru considera că FPCD este o formaţiune politică periculoasă pentru că pleda pentru unirea Basarabiei cu România. În schimb, Anatol Şalaru era un adept al CSI şi a susţinut una dintre marile ticăloşenii ale primului preşedinte moldovean, Mircea Snegur, cea de înregimentare a Republicii Moldova în CSI, adică de resubordonare a ţării noastre intereselor Kremlinului. În aceeaşi conferinţă de presă, Şalaru declara sentenţios: „Aderarea la CSI ne poate salva de la dezastru". Cine vrea să verifice care au fost convingerile politice ale lui Şalaru nu are decât să ridice presa din acea perioadă, în special, ziarul Ţara.
Rolul rezervat lui Dorin Chirtoacă este servirea intereselor oligarhice ale Familiei Stati
În campania electorală din 1994, Partidul Reformei al lui Şalaru a folosit resurse financiare impresionante, şi-a creat propriile organe de presă, „a achiziţionat" oamenii din diverse domenii. Toate acestea însă nu i-au ajutat nici măcar să treacă pragul electoral de 4 la sută. Dezamăgit, Anatol Şalaru îi face cadou amicului său, Mihai Ghimpu, Partidul Reformei. A mai trecut ceva timp şi Ghimpu a reuşit să schimbe titulatura acestei formaţiuni politice în Partidul Liberal. Anatol Stati ajunge mare om de afaceri, cel mai mare oligarh din Republica Moldova, averea căruia este estimată la peste 2 miliarde de dolari. Iată însă că în campania electorală locală din 2007, candidatul Partidului Liberal, nepotul lui Ghimpu, Dorin Chirtoacă, este ales primar general al municipiului Chişinău. Gurile rele spun că această reuşită a liberalilor a devenit posibilă şi datorită finanţării de care s-au bucurat din partea ASCOM GROUP, adică a familiei Stati. Succesul neaşteptat al lui Dorin Chirtoacă este privit, în mod sigur, ca o şansă pentru plasarea în viitoarea ierarhie a statului a exponenţilor intereselor oligarhice ale familiei Stati. Vedem că Anatol Şalaru, după o lipsă îndelungată în viaţa publică, a reapărut pe neaşteptate şi chiar a devenit vicepreşedinte al PL. În toată această perioadă, pe „fondatorul mişcării de eliberare naţională" nu l-a interesat politica, nu a fost preocupat de problemele poporului. Grija faţă de popor s-a reaprins în capul lui Şalaru doar atunci când a văzut o posibilitate de a reintra în Parlament, de a accede la guvernare şi de a contribui la sporirea cifrei de afaceri a celei mai bogate familii din Moldova, implicit propriile capitaluri.
De ce miliardarul Stati nu trebuie admis în politică
În ultima perioadă, presa a scris mult despre familia celui mai bogat oligarh moldovean, relatând în detalii despre şotiile la care s-a dedat odrasla lui Anatol Stati, Gabriel Stati, care, ca orice fiu de bani gata, a crezut că totul îi este permis, inclusiv să se ia la harţă cu poliţiştii chiar în incinta unui comisariat de poliţie. Instanţa l-a trimis pe Gabriel Stati pentru 10 zile la răcoare. Nimic grav: papa va achita amenda de 20 de mii de lei (dacă nu a şi făcut-o deja) şi Gabi, după 10 zile de repaos, a ieşit la libertate. Şi-a reluat raliurile cu Hammerul prin centrul Chişinăului, escortat de încă o duzină de maşini de lux pline cu bodyguarzi. Apropo, toate maşinile lui au numere cu aceeaşi serie de înmatriculare: C UN. Probabil, ca să-l recunoască toată lumea, inclusiv poliţiştii, să nu se bage în calea odraslei celui mai bogat oligarh din Republica Moldova.
Să nu creadă cineva că suntem porniţi împotriva oligarhilor. Nu avem nimic cu Anatol Stati. El nu are decât să-şi sporească averile, dacă o face legal, dacă plăteşte impozitele la stat. În momentul de faţă, ne exprimăm doar îngrijorarea că, prin intermediul tandemului Ghimpu-Chirtoacă, familia Stati ar putea să subordoneze propriilor interese şi capitala, aşa cum a făcut-o, la rândul său, Serafim Urechean. Se ştie că Anatol Stati este un bun amic al lui Petru Lucinschi, ultimul fiind cel mai devotat prieten al Moscovei din toată Republica Moldova. Nu de alta, dar cu politicieni-oligarhi, preocupaţi doar de chiverniseala proprie, care s-au apucat să facă politică doar de dragul banilor şi a puterii, nu cred că vom ajunge prea curând la normalitate.
Altfel spus, cu nişte demnitari-marionetă, conduşi la telefon de sponsorii care îşi petrec viaţa în jeepuri, saune şi cazinouri, nu avem nicio şansă să vedem ţara scoasă din impas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu