Filat şi păcatele sale financiare de pe timpul Marii Privatizări

La sfârşitul lunii iunie, Procuratura Generală a intentat un dosar penal pe cazul comercializării Fabricii de Ciment de la Rezina. Procuratura Generală a recurs la această acţiune după ce a efectuat un control privind modul în care, în septembrie 1998, Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, în fruntea căruia se afla Vladimir Filat, a Fabricii de Ciment din Rezina. Controlul asupra acestui caz a fost efectuat ca urmare a unei interpelări adresate organelor de control de către liderul fracţiunii parlamentare a Partidului Popular Creştin Democrat, Vlad Cubreacov.

Potrivit răspunsului remis lui Vlad Cubreacov de către procurorul general, Valeriu Gurbulea, „în urma controlului, s-au confirmat faptele privind înstrăinarea de către Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat a pachetului de stat la S.A. „Ciment" în număr de 3 064 139 (52,03%), la preţ diminuat cu 9,8 milioane dolari SUA.

Ca rezultat, se arată în scrisoarea lui Valeriu Gurbulea, la 30.06.2008 Procuratura Generală a început urmărirea penală în baza articolului 185, alineat (3), Cod Penal, în privinţa factorilor de decizie ai DPAPS, pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu, săvârşită de o persoană cu funcţii de răspundere sus-pusă, care a cauzat urmări grave intereselor publice".

Dacă în Republica Moldova există justiţie independentă, atunci Filat va fi nevoit să schimbe pantofii săi de lux (care costă 600 de euro, cum s-a lăudat chiar el jurnaliştilor) pe o pereche de bocanci. De ce? Pentru că la răcoare pantofii de lux nu mai sunt de niciun folos, acolo lacul lor nu mai străluceşte ca în saloanele mondene şi în cluburile VIP. La răcoare, bocancii sunt mult mai utili.

Nu cred că cineva mai are vreo îndoială că Filat se face vinovat de privatizarea frauduloasă a Fabricii de Ciment din Rezina. Şi nici Filat nu are nicio scuză pentru faptul că a înstrăinat patrimoniul statului de la Fabrica de Ciment din Rezina (cea mai mare din Sud-Estul Europei) contra a 200 000 de dolari, în condiţiile în care alţi cumpărători ofereau 15 000 000 de dolari.

Problema este că în ţara noastră, Justiţia nu prea este justiţie şi, până în prezent, aproape niciun gangster al tranziţiei nu a plătit pentru hoţiile din proprietatea statului de care se face vinovat. Este prea ridicat nivelul corupţiei, prea multe au ajuns de vânzare şi de cumpărare în Republica Moldova. S-ar putea să scape şi Filat, să iasă basma curată.

Satisfacţia care ne rămâne nouă este că, dacă Justiţia poate fi cumpărată (şi nu doar Justiţia, dar şi unii aleşi locali), atunci electoratul nu se va lăsa cumpărat. Mai ales că cel care vrea să-i cumpere voturile a făcut averi de milioane din privatizări, aducând la sărăcie acest electorat.

Pentru astăzi, doar atât despre Filat. Rămânem în aşteptarea veştilor noi privind administrarea dosarului penal.