Cum a ajuns Urechean primarul capitalei

Aşa cum am mai scris anterior, Serafim Urechean, acest nomenclaturist din perioada sovietică, care a însuşit din tinereţe procedeele parvenirii prin linguşiri şi servicii făcute superiorilor, după destrămarea URSS s-a orientat rapid şi a ajuns mai întâi în fruntea sindicatelor (capitol la care merită să revenim, mai ales în ceea ce ţine de deturnarea proprietăţilor aparţinând acestei organizaţii), după care s-a cocoţat în fruntea administraţiei publice locale din capitală.

După decesul lui Nicolae Costin, când postul de primar rămâne vacant, trăgătorii de sfori din anturajul lui Mircea Snegur îl identifică pe Urechean în calitate de figură potrivită să controleze administraţia capitalei şi să practice traficul de influenţă în interesul acestora.

Amintim că Nicolae Costin a fost numit în funcţia de primar al Chişinăului prin hotărârea consiliului orăşenesc, aşa cum stabilea legea la acea dată. Ulterior, noua legislaţie electorală a stabilit alegerea primarului capitalei prin votul direct al cetăţenilor. Dar alegerile fiind prea riscante pentru cei care râvneau să controleze capitala cu scopul de a se căpătui, în urma scrutinului din 1995 s-au tras sforile pentru a se invalida rezultatele localelor din Chişinău. Atunci a şi fost pusă în aplicare o mică lovitură de stat la scara capitalei. Conspiratorii din camarila prezidenţială, sfidând legile şi Constituţia ţării, au inventat un truc juridic prin care puterea din Chişinău a fost uzurpată timp de zece ani.

Reţineţi: Serafim Urechean a ajuns în funcţia de primar prin emiterea unui decret prezidenţial abuziv, antidemocratic, nelegitim emis la 10 mai 1995. Acesta a călărit funcţia respectivă până în primăvara lui 2005, când decide să se ascundă după imunitatea de deputat pentru a scăpa de răspunderea penală pentru faptele comise. Între timp, aşa cum am arătat în articolul despre Ion Pleşca, ultimul este numit în funcţia de preşedinte al Consiliului electoral municipal de două ori succesiv, respectiv în 1999 şi în 2003. Astfel, prin nişte scheme şi maşinaţiuni puse în aplicare cu multă migală, Urechean se mai menţine prin fraudă în funcţie încă de două ori.

Aşadar, putem afirma fără a exagera câtuşi de puţin că Serafim Urechean este un triplu impostor, el reuşind să acapareze postul de cap al administraţiei locale din Chişinău prin şmecherii bine acoperite şi abuzuri flagrante. De aici i s-a tras toată seva grupului de tip mafiot, constituit în jurul acestuia timp de un deceniu. De aici s-au adunat averile fabuloase furate din avutul primăriei, terenuri, întreprinderi, fonduri bugetare etc. De aici, de la borcanul cu miere ţinut în braţe zece ani în şir, s-a plodit acel roi de trântori şi lingăi, acea liotă de trepăduşi şi periuţe care îi fac şi azi galerie lui Urechean în Parlament. Aceşti inşi lipsiţi de personalitate, strecuraţi în poziţii secundare ale nomenclaturii sovietice, care pe la comsomol, care pe la partidul comunist sau sindicate şi nu au rămas fără treabă nici după proclamarea Independenţei. Obişnuiţi cu minciuna comunistă, ei au migrat în mod firesc în anturajul lui Urechean, care avea nevoie de lachei şi valeţi, deprinşi cu ipocrizia şi cu pupatul mâinii. Cohorta de birocraţi şi coţcari, aciuată la fundul lui Urechean, a penetrat toată administraţia capitalei, transformând-o într-un păienjeniş sufocant. Această caracatiţă i-a asigurat capului grupării funcţionarea impecabilă a schemelor ascunse de deturnare a proprietăţii statului în beneficiul acestuia. Iar pentru serviciile acordate au avut şi ei acces la partea de pradă oferită de cel mai de succes gangster al tranziţiei din Republica Moldova.

Şi pentru că această caracatiţă, această reţea de tip criminal a slobozit rădăcini adânci, implantate şi azi în administraţia municipiului Chişinău, în justiţie, în organele de anchetă, în mediul politic, de presă şi în cel de afaceri, pentru că avem convingerea că aceasta reprezintă un pericol pentru sănătatea publică a societăţii noastre, am hotărât să scoatem la iveală matrapazlâcurile urzite de clanul Urechean. Avem convingerea că astfel de grupări sunt nocive pentru interesele naţionale, pentru dezvoltarea normală a proceselor politice şi economice din ţara noastră, pentru avansarea ei pe calea democratizării şi integrării europene. Iată de ce am decis să facem acest efort de publicare a serialului de faţă la rubrica Who is who în politica moldovenească.

Publicăm mai jos textul Decretului din 10 mai 1995, emis de Preşedintele Mircea Snegur, prin care Serafim Urechean a fost numit în funcţia de primar al Chişinăului, dar şi Hotărârea Curţii Constituţionale din 10 ianuarie 1998, care a declarat acest decret prezidenţial drept neconstituţional.

D E C R E T
cu privire la numirea Primăriei municipiului Chişinău
Notă: Se recunoaşte neconstituţional Decretul prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.36 din 10.12.98
nr. 146 din 10.05.95
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.27/316 din 18.05.1995
* * *
În temeiul articolului 88, lit. d) din Constituţia Republicii Moldova şi articolului 7, alin.(3) din Legea cu privire la alegerile locale,
Preşedintele Republicii Moldova decretează:
Art.1. - Se numeşte Primăria municipiului Chişinău în următoarea componenţă:
URECHEAN Serafim – primar al mun. Chişinău
CUCU Gheorghe – prim-viceprimar
GAŢCAN Dumitru – viceprimar
ONCEANU Anatol – viceprimar
PALADI Alexei – viceprimar
SMIRNOV Eduard – viceprimar
ŢURCAN Anatol – viceprimar
ŞARBAN Vladimir – secretar
CEBOTARI Victor – membru al Primăriei
GURIŢENCO Vladimir – membru al Primăriei
GUŢAN Valentin – membru al Primăriei
NEMERENCO Valeriu – membru al Primăriei
PALADI Ion – membru al Primăriei
PASCARI Gheorghe – membru al Primăriei
POPA Vladimir – membru al Primăriei
SĂRĂCUŢĂ Anatol – membru al Primăriei
VLEJU Constantin – membru al Primăriei
Art.2. - Se stabileşte că, până la expirarea termenului mandatului prevăzut prin articolul 7 din Legea privind administraţia publică locală, Primăria municipiului Chişinău va exercita şi atribuţiile consiliului municipal, stipulate prin Legea sus-numită.
Art.3. - Prezentul Decret intră în vigoare la data semnării.

PREŞEDINTELE R.MOLDOVA, Mircea SNEGUR
Chişinău, 10 mai 1995.

Iată şi Hotărârea Curţii Constituţionale care arată caracterul neconstituţional, prin urmare ilegal şi antidemocratic al decretului respectiv, dar şi natura frauduloasă de aflare în funcţie a impostorului Serafim Urechean.

HOTĂRÂREA CURŢII CONSTITUŢIONALE
pentru controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.146 din 10 mai 1995 "Cu privire la numirea Primăriei municipiului Chişinău"*

Nr.36 din 10.12.98
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.111-113/45 din 17.12.1998
____________________
* M.O. nr. 27 din 18 mai 1995, art. 316.

ÎN NUMELE REPUBLICII MOLDOVA,
Curtea Constituţională în componenţa:
Pavel BARBALAT - preşedinte
Nicolae CHISEEV - judecător-raportor
Mihai COTOROBAI - judecător
Constantin LOZOVANU - judecător-raportor
Gheorghe SUSARENCO - judecător

cu participarea grefierului Lucia Popa, deputatului Victor Cecan, reprezentantul autorilor sesizării reprezentantului Parlamentului Radu Ţurcanu, consultant superior în Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, conducându-se după art. 135, alin. (1, lit. a) din Constituţie şi art. 4, alin. (1), lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, a examinat în şedinţă plenară publică dosarul privind controlul constituţionalităţii Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 146 din 10 mai 1995 "Cu privire la numirea Primăriei municipiului Chişinău".

Temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament I. Stamat, V. Stepaniuc, Gh. Anton, A. Jdanov, L. Borgula, M. Lupu, V. Doroşin, D. Prijmireanu, M. Postoico, P. Şoşev, V. Iovv, A. Neguţa, D. Todoroglo,E. Ostapciuc, I. Calin, V. Andruşciac, I. Vancea, P. Pentelei, V. Zlacevschi, I. Filimon, V. Ciobanu, V. Voronin, depusă la 10 iunie 1998, în conformitate cu art. 24 şi 25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 27 iulie 1998, sesizarea a fost acceptată pentru examinare în fond.

Examinând materialele dosarului, punctele de vedere comunicate de Preşedintele Republicii Moldova, Parlament şi Guvern, audiind informaţia judecătorilor-raportori şi argumentele expuse de părţi, Curtea Constituţională a constatat:

1. La 10 mai 1995, în temeiul art. 88, lit. d) din Constituţie şi art. 57, alin. 3 din Legea cu privire la alegerile locale nr. 308-XIII din 7 decembrie 1994**, Preşedintele Republicii Moldova a emis Decretul nr. 146 "Cu privire la numirea Primăriei municipiului Chişinău", prin care a format Primăria municipiului Chişinău în componenţa primarului, prim-viceprimarului, a cinci viceprimari, secretarului şi a nouă membri ai primăriei şi a numit persoanele în funcţiile enumerate. Art. 2 al Decretului stabileşte că, până la expirarea termenului mandantului prevăzut prin art. 7 din Legea privind administraţia publică locală nr. 310-XIII din 7 decembrie 1994***, Primăria municipiului Chişinău va exercita şi atribuţiile Consiliului municipal, stipulate prin Legea sus-menţionată.

---------------------------------------------
** M.O. nr. 3-4 din 14.01.95, art. 46.
*** M.O. nr. 3-4 din 14.01.95, art. 43.

În opinia autorilor sesizării, Preşedintele Republicii Moldova, prin decretul său, substituie alegerea autorităţilor administraţiei publice locale cu numirea lor, ceea ce contravine art. 109, 112, 113 din Constituţie. Mai mult ca atât, prin acelaşi decret a fost creat un organ nou, primăria, care nu este prevăzut de Constituţie. Legea Supremă statuează expres că autorităţile administraţiei publice, prin care se exercită autonomia locală în sate şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi (art. 112).

2. În Republica Moldova administraţia publică locală este recunoscută şi garantată ca una din bazele regimului constituţional. Statul şi-a asumat obligaţia de a contribui la dezvoltarea şi consolidarea administraţiei publice locale, consfinţind bazele ei în Constituţie (art. 109-113), dezvoltându-le în legislaţia specială – Legea cu privire la administraţia publică locală nr. 310-XIII din 7 decembrie 1994 cu modificările şi completările ulterioare.

În exerciţiul atribuţiilor sale administraţia publică locală este autonomă în limitele prevăzute de lege. Organele administraţiei publice locale nu fac parte din sistemul organelor puterii de stat. Potrivit art. 109, alin. (1) din Constituţie, administraţia publică locală se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi ale consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

Constituţia consfinţeşte eligibilitatea drept principiu democratic de bază al funcţionării administraţiei publice locale. Primarii oraşelor (municipiilor) şi satelor (comunelor) şi consilierii consiliilor raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti (comunale) sunt aleşi de cetăţeni în condiţiile legii. Prin urmare, Constituţia stabileşte clar că autorităţile administraţiei publice locale sunt eligibile. Alegerile au loc prin sufragiu universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Din dispoziţiile constituţionale citate rezultă că Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr.146 din 10 mai 1995 "Cu privire la numirea Primăriei municipiului Chişinău", atât prin titlu, cât şi prin conţinut, contravine art. 2, alin. (1), art. 38, 109, 112 şi 113 din Constituţie.

Constituţia nu a învestit Preşedintele cu dreptul de a forma organele administraţiei publice locale şi nici cu dreptul de a numi primarii oraşelor (municipiilor) şi satelor (comunelor) şi consilierii consiliilor raionale, orăşeneşti (municipale) şi săteşti (comunale). Or, numind prin decret primarul municipiului Chişinău, viceprimarii, secretarul şi membrii primăriei, Preşedintele şi-a depăşit competenţele prevăzute de Constituţie.

Din punctul de vedere al dreptului constituţional este neconcludentă şi referinţa din preambulul decretului Preşedintelui în care se menţionează că el a fost emis în conformitate cu art. 57, alin. (3) din Legea cu privire la alegerile locale. La momentul emiterii Decretului, dispoziţia legii menţionate, potrivit căreia Preşedintele Republicii Moldova numeşte pe teritoriul respectiv organul executiv în frunte cu primarul, dacă acesta nu a fost ales la votarea repetată, nu avea putere juridică, venind în contradicţie cu art. 109, alin. (1) din Constituţie, care stipulează principiile de bază ale administraţiei publice locale. Conform art. 7 din Constituţie, nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.

Pentru considerentele expuse, însăşi emiterea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 146 din 10 mai 1995 era a priori nelegitimă, posibilitatea emiterii lui nefiind prevăzută de Constituţie.

Nu este conform Constituţiei nici art. 2 din decret, care stipulează că până la expirarea termenului mandatului, prevăzut prin art. 7 din Legea privind administraţia publică locală, Primăria municipiului Chişinău va exercita şi atribuţiile consiliului municipal, deoarece stabilirea statutului juridic al consiliului municipal nu intră în atribuţiile Preşedintelui.

Judecând de pe poziţiile dreptului constituţional, nu are justificare juridică nici noţiunea de "primărie" din titlul decretului "Cu privire la numirea Primăriei municipiului Chişinău", întrucât Constituţia nu prevede un astfel de organ cum este primăria municipiului în sistemul organelor administraţiei publice locale.

Având în vedere că, în conformitate cu art. 122 din Codul electoral, Parlamentul urmează să emită o hotărâre privind stabilirea datei alegerilor locale generale, Curtea Constituţională consideră posibilă neexecutarea imediată a prezentei hotărâri.

Pentru motivele arătate, conducându-se după art. 140 din Constituţie, art. 26, alin. (4) şi (5), art. 31 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art. 61 şi 62 din Codul jurisdicţiei constituţionale,

Curtea Constituţională H O T Ă R Ă Ş T E:
1. Recunoaşte neconstituţional Decretul Preşedintelui Republicii Moldova nr. 146 din 10 mai 1995 "Cu privire la numirea Primăriei municipiului Chişinău".

2. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare după cinci luni de la data emiterii, nu poartă caracter retroactiv, produce efect numai pentru viitor şi se publică în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova".

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, Pavel BARBALAT
Chişinău, 10 decembrie 1998.
Nr. 36.

Aşa cum nu toată lumea reuşeşte să urmărească serialul nostru, considerăm necesar să reluăm un fragment din articolul pe care l-am consacrat lui Ion Pleşca pentru a le aminti cititorilor cum a reuşit Urechean să se menţină în funcţia de primar în urma alegerilor locale din 1999 şi, respectiv, 2003. În acest fel, tripla impostură a insului cu pricina va fi cât se poate de evidentă.
Iniţial, în 1995 Serafim Urechean a ajuns în funcţia de primar general după decesul lui Nicolae Costin, fiind numit prin decret prezidenţial de Mircea Snegur. Se ştie că în acele alegeri locale, scrutinul din Chişinău a fost invalidat, deoarece participarea la vot a fost doar de 19,94%. Anume acel moment a şi fost folosit ca pretext pentru instalarea lui Urechean în funcţia de primar prin decret prezidenţial. Se zice că la promovarea lui ar fi pus un cuvânt pe lângă Snegur Nicolae Andronic, pe atunci cel mai influent om politic la curtea şefului statului, şi Valeriu Bulgari, fost vicepremier şi ministru al Agriculturii, care e originar din acelaşi sat cu Urechean, Larga, raionul Briceni.

Chiar dacă Curtea Constituţională îi invalidase mandatul, Urechean şi ceilalţi membri ai primăriei numiţi în mod neconstituţional nu şi-au dat demisiile şi nici o instituţie a statului nu i-a obligat să îşi părăsească funcţiile. Astfel încât impostorul se menţine în jilţ până la alegerile din 1999, în care este sprijinit de întreaga conducere de atunci a ţării, de la Preşedintele Lucinschi până la Guvernul Sturza şi toţi ceilalţi din jurul lor. Aşadar, "candidatul fatal", pentru a-şi aranja cât mai reuşit rezultatele electorale, avea nevoie de un om fidel care să controleze procesul electoral şi mai ales să numere "cum trebuie" voturile. L-a găsit şi atunci s-a întâmplat exact ca în gluma sinistră a lui Stalin: nu contează cine şi cum votează, contează cine numără voturile. Iar numărător a fost numit Ion Pleşca.

Astfel, la 10 martie 1999 prin Hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 438 a fost constituit Consiliul electoral al circumscripţiei municipale Chişinău nr. 10. În calitate de preşedinte este ales nimeni altul decât Ion Pleşca. Nici nu e de mirare că CEC, pe atunci aflat sub controlul puterii, a luat o astfel de decizie. Doar în fruntea acestei instituţii se afla Dumitru Nidelcu, care avea relaţii strânse cu Urechean încă de când cei doi erai mari conducători la sindicate. Aşadar, la 17 martie 1999 Consiliul electoral din Chişinău îl înregistrează pe Serafim Urechean cu nr. 1 în calitate de candidat. Documentul e semnat de Ion Pleşca, preşedinte, şi Svetlana Chifa, secretar. După o cursă inegală şi nedreaptă, când toată administraţia de stat şi cea municipală, ca şi Televiziunea Naţională, au făcut campanie pentru Urechean, la numărătoarea voturilor acesta iese ca şi cum învingător din turul întâi. E adevărat că pentru a-l trage de urechi pe Urechean până la procentul minim necesar Consiliul electoral s-a chinuit îndelung cu număratul.

Pentru a vă readuce în memorie situaţia ce s-a creat în urma alegerilor din 23 mai 1999, vom cita din prima pagină a ziarului "Ţara". Astfel, ediţia din 25 mai publică rezultatele preliminare enunţate de CEC. Serafim Urechean – 79.937 voturi (44,90%), Vasili Iovv – 43.367 voturi (24, 36%), Iurie Roşca – 19.399 (10,90%). La 28 mai, Igor Burciu publică un articol în "Ţara", în care face o analiză pertinentă a momentului. Citez: "Deocamdată, există câteva dubii în legătură cu evenimentul de duminica trecută. Primo. Cum ar explica, şi dacă ar putea explica, Comisia Electorală Centrală modul în care s-au numărat voturile? Ne putem referi la tergiversarea inexplicabilă a acestei proceduri, dar şi la misterul în care sunt învăluite rezultatele referendumului preşedintelui Lucinschi. (Era vorba de un referendum iniţiat de Lucinschi care vroia să obţină mai multe prerogative pentru şeful statului. De altfel, recenta iniţiativă a lui Filat cu referendumul prin care s-a încercat să i se dea mai multe prerogative preşedintelui republicii şi de a reveni la procedura de alegere a acestuia prin vot direct nu este decât o reeditare, o scoatere de la naftalină a unei idei mai vechi a lui Lucinschi şi a camarilei lui, fapt ce arată şi filiaţia politică a ambiţiosului şi putred de coruptului politician – n.n.) Secundo. Modul cu totul straniu în care au evoluat procentele candidatului Serafim Urechean în câteva zile după terminarea scrutinului. …Al doilea aspect este de-a dreptul şocant. Din afirmaţiile lui Victor Cecan, consiliul electoral de circumscripţie municipal Chişinău a numărat voturile uzând un alt sistem algoritmic decât cel utilizat de restul teritoriului. Conform lui Ion Pleşca, excluzând din numărul total de voturi numărul de voturi declarate nevalabile, procentajul lui Urechean a crescut, depăşind în cele din urmă cifra de 50 la sută… Suntem în drept să întrebăm de ce la Chişinău s-a utilizat un alt sistem de calculare?.. Oare nu a existat din start intenţia de a mistifica rezultatele alegerilor? Avem motive să credem că s-a făcut tot posibilul pentru a-l promova pe Urechean în fruntea primăriei. Încă de la începutul campaniei electorale am afirmat că primarul Chişinăului şi cei care îl susţin sfidează normele legale. Acum este limpede că interesele au fost mult mai mari decât ne-am închipuit iniţial."

La acea oră întreaga administraţie de stat, inclusiv CEC, justiţie, procuratură etc. erau la cheremul lui Urechean. Nu exista nici o şansă de a revizui sau anula rezultatele electorale. Iar finalul a fost unul deja cunoscut. Consiliul electoral condus de Ion Pleşca şi-a făcut treaba şi a scos din burtă rezultatul necesar. Lui Urechean i s-au atribuit 51,055% şi impostorul s-a menţinut în funcţie. De atunci relaţia între cei doi şarlatani s-a strâns şi mai mult. Iar Urechean a ştiut să fie generos cu cel care l-a servit cu atâta zel.

Astfel, toată lumea a fost mulţumită. Şmecherul primar şi-a menţinut jilţul sub şezut, bugetul a fost scutit de cheltuieli suplimentare pentru organizarea turului doi de scrutin, iar Ion Pleşca s-a ales cu o vilă fastuoasă drept recompensă pentru serviciile prestate. Casa de lux cu care s-a pricopsit Pleşca se află pe str. Pictor Ion Jumati, 10, din sectorul Botanica, în preajma Comisariatului de poliţie şi a bd Cuza-Vodă. Terenul se întinde pe 0.085 ha, iar casa de locuit individuală are o suprafaţă de 122.2 mp.

Nu cunoaştem încă dacă imobilul respectiv, devenit proprietate a soţilor Pleşca prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 7143 din 05.12.2000, având titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 0100111036 din 13.12.2000, este, aşa cum se crede, singura recompensă pentru munca electorală a jonglorului de cifre. Ceea ce este însă mai mult decât sigur e faptul că lui Urechean i-a plăcut atât de mult conlucrarea cu Ion Pleşca încât acesta "îl alege" în aceeaşi funcţie şi pentru alegerile locale din 2003. Şi de această dată tandemul Urechean-Pleşca a funcţionat impecabil, rezultatele fiind ajustate după schema hipersecretă, rodată deja, de contrafacere a învingătorilor.

Astfel, la 31 martie 2003 este adoptată Hotărârea CEC nr.2057, semnată de acelaşi Dumitru Nidelcu în calitate de preşedinte şi de Anatolie Puică, secretar, prin care a fost constituit Consiliul electoral al circumscripţiei municipale Chişinău, nr. 1. Printre cei desemnaţi este şi Ion Pleşca, de această dată ca judecător de la Botanica. La 2 aprilie 2003, Consiliul electoral din Chişinău a adoptat Hotărârea nr. 2 prin care şi-a confirmat preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul. Exact ca în 1999, deloc întâmplător, în funcţia de preşedinte a fost ales din nou Ion Pleşca, iar în cea de secretar tot Svetlana Chifa. Anume această pereche a stăpânit toate manevrele subterane ale celor două biruinţe măsluite ale lui Urechean în cele două campanii electorale succesiv. Sistemul nu a dat greş. Anume cei doi, ca şi Urechean, sunt purtătorii tainelor legate de sforăriile nevăzute care au permis uzurparea funcţiei de primar al capitalei timp de opt ani, adică pe parcursul celor două mandate succesiv.

La 25 mai 2003, Urechean obţine 44,5%, iar în turul doi acestuia îi sunt atribuite 53,9%. Şi de această dată voturile s-au numărat şi răsnumărat. La 28 mai, Judecătoria sectorului Centru obligase Consiliul Electoral municipal Chişinău să efectueze numărarea manuală a buletinelor de vot, sistemul electronic iar a avut disfuncţii, calculatoarele se blocau şi se porneau din nou când trebuia, la nevoie şi energia electrică se mai oprea, când era necesar de mai ajustat câte ceva. Oricât s-a încercat penetrarea reţelei create de-a lungul anilor de către Urechean în sistemul de formare a structurilor electorale, inclusiv a comisiilor secţiilor de votare, filiera constituită în scrutinele anterioare a funcţionat impecabil. A ieşit în faţă cel care a controlat jocul.