Tariful la gazul natural între realitate și ficțiune

Tariful real la gazele naturale trebuie să fie de 2950 lei pentru o mie de metri cubi, şi nu de 3523. Problema fiind una extrem de actuală, a fost solicitat un interviu economistului Veaceslav Negruţa.
- Dle Negruţa, de unde a apărut suspiciunea că tarifele sunt prea mari şi nejustificate?
- Punem la îndoială şi considerăm aberante prognozele luate ca bază la calcularea tarifului la gaze pentru consumatorii finali. În primul rând, aprecierea continuă a monedei naţionale diminuează preţul de achiziţie a gazelor naturale. Tariful pentru prima jumătate a anului 2008 a fost stabilit în baza cursului de schimb de 12,2 lei pentru 1 USD, rata reală fiind de 10,7 lei pentru un dolar. Iar stabilirea tarifului pentru următoarea perioadă a avut la bază rata de schimb de 10,78 lei pentru 1 USD, deşi cursul real este de 9,7 lei pentru 1 USD, iar tendinţa de apreciere a valutei naţionale se menţine. Considerăm că este incorect faţă de consumatori ca întreg riscul fluctuaţiei valutare să fie suportat de populaţia RM, iar câştigurile de pe urma acestor oscilaţii să meargă integral în buzunarul furnizorului de gaze naturale „Moldovagaz". În al doilea rând, tariful pentru consumatorii finali se află în raport direct cu volumul de gaze naturale livrate.
Prognoza ANRE, coordonată cu „Moldovagaz", privind descreşterea consumului de gaze naturale în 2008 este, evident, eronată, deoarece deja în prima jumătate a anului curent avem o creştere a consumului. Legătura între consum şi tarif este una simplă: când consumul creşte, e posibilă reducerea tarifului, şi invers: dacă scade consumul, tariful se scumpeşte. Anume de la această din urmă premisă s-a pornit la stabilirea tarifului pentru 2008, ceea ce e încă o cauză că avem un tarif exagerat.
- Păi, cum poate să scadă consumul, dacă, după cum se laudă şi guvernarea, creşte numărul localităţilor gazificate şi, deci, a consumatorilor?
- Corect. În plus, după scăderea consumului în 2007, când am avut o iarnă foarte blândă, în 2008, a fost o iarnă normală, respectiv, consumul a atins nivelul anilor precedenţi. Totodată, consumul în ţările europene este în permanentă creştere. Drept urmare, creşte şi tranzitul gazelor naturale prin gazoductele RM. Este chiar o absurditate să reduci prognoza tranzitului pentru 2008 de două ori faţă de 2007, după cum au făcut „instituţiile competente" de la noi. E aceeaşi interdependenţă - cu cât mai mult se tranzitează prin Moldova, cu atât există mai multe posibilităţi de a reduce tariful la gaze pentru consumatori locali. Nu ştim, poate că ANRE şi „Moldovagaz" au „prognozat" că lumea nu va putea achita tariful majorat şi se va debranşa de la reţele de gaze, revenind la lemne şi tizic? Atunci apare o altă întrebare: de ce se cheltuiesc banii consumatorilor şi banii publici din bugetele locale pentru gazificarea localităţilor, dacă oamenii nu vor mai putea achita tariful exagerat de mare? Şi cum rămâne cu eficienţa economică a gazificării întregii Moldove? Deja avem cazuri de deconectări benevole de la reţea sau gazoducte aduse doar până la marginea localităţilor, pentru că populaţia este în imposibilitatea de a plăti gazul scump.
- În noul tarif a rămas şi controversata taxă de 4 USD la mia de metri cubi, ce ţine de compensarea unor datorii istorice ale RM faţă de „Gazprom" … Cât de argumentată este?
- Considerăm că această taxă, impusă consumatorului onest, este una abuzivă şi inechitabilă. De ce majoritatea populaţiei, care n-a avut niciodată datorii la gaze, trebuie să achite datoriile create până în 2000 de unii agenţi economici (majoritatea întreprinderi de stat la acel moment) sau de către instituţiile bugetare? Guvernul de atunci a găsit o soluţie foarte simplă - cei care achită cu regularitate consumul să plătească şi pentru cei care parazitează şi adună datorii. Executivul a inventat taxa de 4 USD şi a inclus-o, ilegal de fapt, în tarif. În 2000, datoriile au fost convertite în cambii în sumă de 90 milioane USD, emise de RM în favoarea „Gazprom"-ului. În anii 2002-2004, aceste cambii au fost răscumpărate de guvernul RM, adică, datoria pentru care plătim cu toţii aceşti 4$ nu mai există! Dar guvernul continuă să colecteze bani de la noi, fără ca cineva să ştie ce face cu ei. Este o ilegalitate crasă. Am solicitat un raport complex despre colectarea şi folosirea acestor bani, dar autorităţile centrale, în persoana Ministerului Finanţelor, au luat apă-n gură.
- Rezultă că, de fapt, prin acest tarif exagerat, statul bagă mâna în buzunarul fiecărui consumator - adică, ne fură pe toţi. Care trebuie să fie, în opinia dvs., tariful real la gaze?
- Mai grav e că statul ne fură în folosul unui agent economic, unde nici măcar nu deţine pachetul majoritar de acţiuni. Reieşind din rezervele identificate, despre care am vorbit mai sus, considerăm că ar fi real şi suficient de echilibrat un tarif de 2950 lei pentru o mie metri cubi de gaze, şi nu cel de 3523 lei, stabilit din 1 august 2008. Nici furnizorul n-ar fi în pierdere, ba chiar ar realiza şi profit, dar şi populaţia n-ar avea mari probleme la achitarea facturilor. În plus, o astfel de reducere a tarifului ar diminua considerabil aşteptările inflaţioniste.
- Ce consecinţe va avea majorarea tarifelor? Cine câştigă şi cine pierde?
- Efectul negativ al scumpirii gazelor va consta, înainte de toate, în generarea altor scumpiri, în lanţ, de preţuri şi tarife la bunuri şi servicii, în special, la energia termică şi electrică. Povara greşelilor de prognoză, pusă pe umerii consumatorilor, reduce capacitatea de cumpărare a populaţiei şi, respectiv, conduce la creşterea numărului celor săraci. Un studiu recent al Băncii Mondiale atestă creşterea numărului celor săraci cu 11% doar datorită majorării preţurilor la produsele alimentare pe parcursul anilor 2007-2008. În schimb, datorită tarifelor exagerate, „Moldovagaz" va obţine un supraprofit provenit nu din activitatea de bază, ci din şiretlicuri în prognozare. Pentru că va creştere substanţial ponderea cheltuielilor pentru întreţinere, mulţi consumatori, mai ales de la sate, vor renunţa, probabil, la încălzirea cu gaze a caselor şi se vor deconecta benevol de la reţelele de distribuţie.
- De ce calificaţi ultima majorare drept una politizată?
- Stabilirea noilor tarife la gazele naturale se face în cazul modificării componentelor de bază de formare a tarifului şi, înainte de toate, a preţului de achiziţie. La stabilirea actualului tarif s-a luat în calcul şi o eventuală majorare a preţului de achiziţie de la „Gazprom", preconizată pentru luna noiembrie, fapt care contravine metodologiei de stabilire a tarifului şi are un evident substrat politic. În aşa fel, guvernarea comunistă a vrut să evite majorarea tarifelor în plină campanie electorală, fapt ce i-ar fi adus pierderi de imagine. Tocmai de aceea, guvernarea obligă azi consumatorii - citeşte: alegătorii - să plătească mai mult decât ar trebui, sperând că până la alegeri aceştia se vor obişnui cu tarifele usturătoare.
- În final, aş vrea să vă întreb ce se întâmplă cu preţurile la produse petroliere în RM. De ce continuă să crească, în timp ce în România, dar şi în alte ţări, ele scad, în contextul tendinţelor de ieftinire a ţiţeiului pe pieţele internaţionale?
- Am atenţionat companiile importatoare de carburanţi şi le-am cerut să reacţioneze imediat, ajustând, prin reducere, preţurile la benzină şi motorină, conform tendinţei pieţelor internaţionale. Este inadmisibil faptul că, atunci când preţurile internaţionale cresc, operatorii locali operează majorări fără nicio întârziere, iar când tendinţa este inversă, reducerea preţurilor se lasă atât de mult aşteptată.