Compromat pentru politicienii moldoveni

Deputatul AMN, Alexandru Oleinic, intenţionează să acapareze şi o porţiune de pădure

2008-10-29T03:57:00.002+02:00

Alexandru Oleinic, intenţionează să-şi însuşească o parte din pădurea care se învecinează cu un teren în localitatea Dumbrava, cu care s-a pricopsit pe vremea când deţinea funcţia de director la Uzina de Tractoare.

Chiar dacă actualului fruntaş al AMN i-au revenit 11 ari de pământ (faţă de cinci cât le-a revenit „oamenilor simpli”), acesta tot nu este mulţumit şi intenţionează să-şi îngrădească şi o parte din pădure, pe care, se spune, vrea să o anexeze la imobilul cu câteva nivele, construit pe respectivul teren. Una dintre versiunile existente este că, după ce va fi finalizată construcţia imobilului, acolo va fi deschis un hotel, iar pădurea va deveni o modalitate de a atrage potenţialii clienţi.

Problema semnalată de localnici mai constă în faptul că proprietarul, în mod abuziv şi fără a avea vreun drept legal (cu excepţia faptului că „s-a înţeles” cu persoana care a luat în arendă pădurea), a închis un drum care leagă două părţi a întovărăşirii Valea Seacă, aflată în zona limitrofă localităţii Dumbrava. Mai mult decât atât, respectiva porţiune de drum reprezintă singura cale de acces în pădurea din imediata apropiere şi, din această cauză, localnicii care, până nu demult, puteau beneficia de un loc de repaus, în prezent, sunt nevoiţi să facă un ocol de câţiva kilometri pentru a ajunge în pădurea care se află chiar lângă casa lor.

Deşi sunt nemulţumiţi că le-a fost închis accesul în pădure, vecinii nu cred că-şi pot obţine dreptatea, întrucât proprietarul terenului cu pricina este „o persoană cu influenţă” şi, orice s-ar întreprinde, şanse de reuşită în interesul localităţii nu există.

Cel puţin de această părere este vecinul de vizavi, Veceaslav, care nu crede că există cineva care le poate face dreptate. „Pentru mine, dacă se închide accesul în pădure este o mare problemă. Bineînţeles că ne deranjează ceea ce se întâmplă, însă ce putem noi să facem? Am înţeles că proprietarul acestei construcţii este Alexandru Oleinic, deputat în Parlament. Este un grangure prea mare ca să-l putem opri”, ne-a spus Veceaslav.

De aceeaşi părere este şi o altă vecină, Ludmila, care a declarat că respectiva porţiune de drum este proprietate publică, iar faptul că cineva s-a apucat, aşa, pur şi simplu, să o îngrădească este, cel puţin, ciudat. „Pe aici trece un drum care a fost închis. Este o mare neruşinare. Dacă la început puteam intra în pădure prin două părţi, acum a fost închisă ultima cale de acces şi suntem nevoiţi să facem un ocol foarte mare pentru a intra în pădurea care este chiar lângă casele noastre. Aici vin să se odihnească mulţi oameni, în special, bătrâni, invalizi. De exemplu, un bătrân, care locuieşte în vale, venea aici în permanenţă. Îl vedeam seară de seară cum, foarte încet, sprijinindu-se în două cârje, urca dealul pentru a se plimba prin pădure. Acum însă trebuie să facă acest ocol şi, se pare, a renunţat. Această neobrăzare trebuie oprită, însă nu prea îmi dau seama ce putem noi să facem”, strânge din umeri localnica.

După ce ne-am interesat ce e cu imobilul cu pricina am aflat că, după ce a intrat în posesia terenului respectiv, Alexandru Oleinic şi-a înscris proprietatea pe numele unei rude de-a sa, Vladislav Toderaş, care deţine funcţia de director al unei companii imobiliare, Millenium Grup SRL, firmă care efectuează, respectiv, lucrările de construcţie. Contactat telefonic, Vladislav Toderaş s-a dovedit a fi deloc prietenos, acuzându-ne că nu dorim altceva decât să denigrăm anumite persoane, deoarece ne aflăm „în slujba unor interese politice”. „Oamenii care locuiesc în apropiere ştiu cât gunoi am scos eu de acolo şi de asta nu trebuie să duceţi lumea în eroare. Până la urmă, eu înţeleg de unde vin picioarele la întrebarea asta şi mai mult nu comentez nimic. Dumneavoastră sunteţi instanţă? De ce ar trebui să vă răspund la întrebări? De ce ar trebui să explic la cineva care mă sună şi îmi spune că este de la ziar? Şi, dacă vreţi, vă spun: ziarul vostru este foarte apropiat de unele persoane politice. Şi vă spun asta direct, de asta nu vreau să vă dau explicaţii”, a încercat să ne explice Vladislav Toderaş, menţionând că zvonurile că imobilul aparţine, de fapt, deputatului AMN, Alexandru Oleinic, sunt eronate şi că nu intenţionează să convingă pe cineva de acest lucru.

Atragem atenţia cititorilor noştri că, am publicat mai multe scheme frauduloase prin intermediul cărora succesorul lui Vladimir Filat la funcţia de „şef pe privatizare”, actualul deputat amenist Alexandru Oleinic, a reuşit să acumuleze o avere impresionantă. Amintim doar vârful carierei sale pe care îl atinge în 1999-2000, când ajunge în funcţia de director general al Departamentului de Administrare şi Privatizare a Proprietăţii de Stat, perioadă în care opinia publică era zguduită de scandaluri de corupţie, abuzuri şi deturnări ale banilor publici şi ale proprietăţilor statului.

Procuratura Generală confirmă Vladimir Filat şi-a tras partid prin falsificări grosolane

2008-10-29T03:53:00.002+02:00

Liderul PLDM pretinde că vrea relaţii bune cu România, după ce Curtea Supremă de Justiţie a României a cerut Procuraturii Generale a Republicii Moldova să preia urmărirea penală în privinţa acestuia

Procuratura Generală a iniţiat mai multe cauze penale în urma interpelărilor făcute de la tribuna Parlamentului de către deputaţii creştin-democraţi. În finalul răspunsului Procuraturii Generale, adresat preşedintelui grupului parlamentar al PPCD, Vlad Cubreacov, se arată că toate sesizările creştin-democraţilor din Parlamentul de la Chişinău şi-au găsit confirmare.

Astfel, în prezent, Procuratura Anticorupţie efectuează urmărirea penală pe o cauză penală iniţiată în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 75, alin. (5), şi art. 164/7, alin. (1), din Codul penal (redacţia Legii din a. 1961 cu modificările ulterioare). Anchetatorii verifică faptul introducerii, prin contrabandă, în luna septembrie 1998, pe teritoriul României de către un grup de persoane a 1.852.400 pachete de ţigări „MT” şi transportarea mărfurilor în proporţii deosebit de mari fără marcarea cu timbre de modelul stabilit.
Complicii lui Filat au fost judecaţi în România

La 22 noiembrie 1999, de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a României, pe adresa Procuraturii Generale a Republicii Moldova a parvenit solicitarea de a prelua urmărirea penală în privinţa cetăţeanului Republicii Moldova, Vladimir Filat.

Din materialele furnizate de autorităţile competente ale României rezultă că Vladimir Filat şi cetăţenii României, Ionel Stan (director general al Societăţii Comerciale „Romold Trading” SRL Iaşi), Cristian Burlacu (angajat al societăţii menţionate) şi Gheorghe Burlacu (adjunctul şefului vămii Iaşi), s-au asociat, în scopul comiterii infracţiunilor pe teritoriul României, iar la 12 septembrie 1998, prin folosirea documentelor vamale false, au importat din Republica Moldova cantitatea de 1.852.400 pachete de ţigări „MT”, în valoare de peste 7 miliarde lei româneşti.

Prin rechizitoriul nr. 1597/P/1998, din 15 februarie 1999, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpaţilor Ionel Stan, Cristian Burlacu şi Gheorghe Burlacu.

În cadrul urmăririi penale, au fost expediate interpelări Serviciului Vamal, a fost solicitat Combinatului „Tutun CTC” prezentarea pachetului de documente aferent comercializării firmei „Romold Trading” SRL Iaşi a ţigărilor şi exportării (documentele de vămuire) în România. Documentele menţionate însă, au fost nimicite, „din motivul expirării termenului de păstrare”.

PLDM a fost înregistrat în baza documentelor false

O altă cauză penală a fost iniţiată de către Procuratura Anticorupţie la 31 martie curent, în baza art. 361, alin. (1), din Codul penal, pe faptul elaborării şi folosirii documentelor oficiale false, prezentate la Ministerul Justiţiei, în legătură cu înregistrarea Partidului Liberal Democrat din Moldova.

În cadrul efectuării urmăririi penale, au fost depistate mai multe cazuri de falsificare a semnăturilor în diferite raioane ale ţării, din listele persoanelor care au fost ulterior prezentate Ministerului Justiţiei şi care au servit la baza înregistrării PLDM. Ca rezultat, din cauza penală nominalizată au fost disjunse mai multe cauze penale.

Una a fost iniţiată la 28 mai curent de către Procuratura Anticorupţie pe faptul falsificării de către Gheorghe Covaş a listei membrilor PLDM din satul Chişcăreni, raionul Sângerei, şi cererilor anexate la lista nominalizată. Respectiva cauză penală a fost expediată, la 5 iunie 2008, Judecătoriei raionului Sângerei, unde, la 14 iulie 2008, Gheorghe Covaş a fost recunoscut culpabil de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 361, alin. (1), din Codul penal. Lui Covaş i-a fost aplicată o amendă în mărime de 150 unităţi convenţionale.

Falsuri la Truşeni, Negureni şi Glodeni

O altă cauza penală a fost iniţiată la 08 iulie 2008 de către Procuratura Anticorupţie pe faptul falsificării de către Veronica Roşioru a listei membrilor Partidului Liberal Democrat din comuna Truşeni, municipiul Chişinău, şi cererilor anexate la lista nominalizată. Cauza penală a fost expediată, la 29 august curent, Judecătoriei sectorului Buiucani al capitalei, pentru examinare în fond.

Alte două cauze penale au fost iniţiate la 7 iulie curent de către Procuratura Anticorupţie pe faptul falsificării de către Galina Creţu şi Maria Zmuncilă a listei membrilor Partidului Liberal Democrat din satul Negureni, raionul Teleneşti, şi cererilor anexate la lista nominalizată. Persoanele vizate au fost puse sub învinuirea de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 361, alin. (1), din Codul penal. În acest dosar, experţii Centrului Naţional de Expertiză Judiciară efectuează expertiza grafoscopică.

O cauză penală a fost iniţiată la 7 august curent pe faptul falsificării de către Svetlana Sandu a listei membrilor a Partidului Liberal Democrat din oraşul Glodeni, precum şi cererilor anexate la lista nominalizată. În aceeaşi zi, persoana vizată a fost pusă sub învinuirea de comitere a infracţiunii prevăzute de art. 361, alin. (1), din Codul penal. Şi în acest caz, experţii Centrului Naţional de Expertiză Judiciară efectuează expertiza grafoscopică.

Aceeaşi poveste la Briceni şi Dămăşcani

Falsificări au fost depistate şi la elaborarea listei membrilor PLDM în raionul Briceni. Ca rezultat, Procuratura Anticorupţie a iniţiat cauza penală pe faptul falsificării de către Victor Caduc a listei membrilor Partidului Liberal Democrat, precum şi cererilor anexate la lista nominalizată. La 20 august curent, Caduc a fost pus sub învinuire. În prezent, are loc efectuarea de către experţii Centrului Naţional de Expertiză Judiciară a expertizei grafoscopice.

Nu a decurs fără falsuri nici în raionul Râşcani. O cauză penală a fost iniţiată aici la 28 august 2008 pe faptul falsificării de către Valentina Boian a cererilor anexate la lista membrilor Partidului Liberal Democrat din satul Dămăşcani, raionul Râşcani. Boian a fost pusă sub învinuire în baza art. 361, alin. (1), din Codul penal. După efectuarea expertizei grafoscopice, cauza penală urmează a fi expediată Judecătoriei raionului Râşcani, pentru examinarea în fond.

Derularea urmăririi penale pe toate cauzele penale este luată la control de către Procuratura Generală.

De asemenea, Procuratura Anticorupţie continuă examinarea circumstanţelor expuse în declaraţiile şi interpelările formulate de către PPCD în şedinţele Legislativului din 28 februarie 2008, 06 martie 2008, 27 martie 2008, 28 martie 2008, 3 aprilie 2008 şi 17 aprilie 2008, aferent activităţii desfăşurate de către Vladimir Filat în postura de ex-director al Departamentului Privatizării şi lider al Partidului Liberal Democrat din Moldova. Despre rezultatele examinării acestor materiale preşedintele grupului parlamentar al PPCD, Vlad Cubreacov, urmează a fi informat suplimentar.

Adevarul despre Sergiu Mocanu

2008-10-29T03:50:00.001+02:00

Sergiu Mocanu, caruia ii mai spun si mitocanu pentru ca si-a permis sa ma jigneasca public la un post romanesc de televiziune, este un aventurier politic despre a carei viata merita sa va mai gavaresc cite ceva. Nu se bucura de cine stie ce autoritate nici macar in Cantemir, locul in care maicuta lui l-a slobozit pe lume, asa ca este natural faptul ca nici la Chisinau nu s-a ales cine stie ce de capul lui. Oportunist pina-n maduva oaselor, s-a lasat botezat la biserica abia in 1989, prilej cu care si-a uitat si cusma in biserica, asa de tare-si pierduse capul bietul ateu ajuns de nevoie sub patrafirul popii! Prin anii 1993, a fost unul din initiatorii grevei foamei a voluntarilor, care protestau atunci impotriva conducerii R. Moldova. De la acea greva a foamei i s-a tras si burdihanul plin cu afacerile facute ulterior! In acea perioada era intr-o strinsa legatura cu Alexei Mare, acum decedat, cetatean roman care efectua dese vizite in Moldova, om pe care l-am cunoscut personal si despre care pot afirma ca era om al serviciilor secrete romanesti. Tot atunci, Sergiu Mocanu pastra relatii strinse cu Asociatia "Pro Basarabia si Bucovina". In acele timpuri, personal, nu cunosteam aproape nimic despre R. Moldova si nici nu ma interesa ceva, dar, in virtutea unor curiozitati de incepator in ale spionajului, reusisem sa ma infiltrez oarecum si in sinul (nu sinul sau sinii la care te gindesti tu, mitocanule! Surogat si derbedeu politic ce esti!) acestei asociatii. Intre 1999 si 2001, a fost deputat in Parlamentul R. Moldova, perioada in care se afla in strinse relatii cu colonelul Ion Negescu, fost consul al Romaniei in Moldova, ofiter acoperit al Serviciului de Informatii Externe al Romaniei, pentru putin timp si ofiterul meu de legatura, scurta perioada de dinaintea trecerii mele pe linie moarta. Ce credeti ca putea sa-i ofere un parlamentar moldovean unui colonel roman experimentat in arta spionajului, ca doar nu se intilneau, in doi, pentru a discuta despre fete bune la inima? Ei bine, din cite stiu eu, biroul SIE de La linie (colonelul Negescu) era interesat de informatii cu caracter anticipativ (numirile in functii de raspundere a diversilor demnitari, proiecte de legi preconizate, realizarea sau spargerea unor coalitii dintre partidele parlamentare etc.), de documente importante in original sau in copie, de modul in care Mocanu putea sa se apropie erotic de secretarele vreunor demnitari importanti si multe altele.
Intre 23 si 25 ianuarie 2001, Mocanu s-a intilnit cu Marcel Dinu, fostul ambasador roman in Moldova, a carui meserie de baza nu-i cea de bucatar, scopul intilnirilor viza fuzionarea partidelor de dreapta, de parca Mocanu are habar care-i stinga sau dreapta politica! Intilniri din astea aveau loc si la Bucuresti. Ducindu-i-se dracului deputatia, in 2001, feciorasul Mocanu s-a pus cu burta nu pe carte, ci pe afaceri in Romania. Presedintele Vladimir Voronin i-a oferit sansa sa se reabiliteze, sa intre in rindul oamenilor, numindu-l Consilier prezidential cu misiuni speciale. Nici de asta data nu s-a astimparat. A avut intilniri repetate cu secretarul 2 al Ambasadei romane, Nicolae Utina, diplomatii Laurentiu Pinte si Vasile Nanea (ala stropit cu vin de catre respectabilul, talentatul si tumultosul scriitor Andrei Strambeanu!), diplomati despre ale caror legaturi cu serviciile secrete romane au tot scris si jurnalistii din Romania, expulzati din Moldova in decembrie 2007. Mirosind mai mult decit bine ce hram poarta, presedintele Voronin i-a dat binemeritatii papuci. Imediat dupa destituire, Mocanu, asemenea mocanului oier, si-a scremut o Miscare social-politica pe care, la taierea motului, a botezat-o Actiunea Populara (nu neaparat poponara), un copil din flori al aceleiasi formatiuni romanesti conduse de amaritul de Emil Constantinescu, fost presedinte roman. Si-a facut si un Congres costisitor la hotelul "Leo-Grand", printre invitatii de vaza figurind Grigore Vieru (poetul), Andrei Strambeanu, Val Butnaru sau analistul politic roman Dan Dungaciu.
Ultimul gest disperat al lui Mocanu, care doreste sa fie in centrul atentiei cu orice pret, a fost cel prin care si-a pus putoii de baieti care bagabontesc si se bat prin discoteci sa sara pirleazul Ambasadei romane de la Chisinau. Hotomanul de Mocanu a crezut ca-l discrediteaza pe Voronin daca imbrobodeste toate calomniile despre seful statului prin Romania sau prin presa locala. S-a facut de cacao, pentru ca s-a ales doar cu suturi in fund, reusind sa puna Romania, tara careia el si puradeii lui ii sunt cetateni, intr-o teribila si delicata situatie. Sigur ca diplomatia romana si-a luat ce-a meritat, pentru ca de aproape douazeci de ani a cultivat relatii aici, in Moldova, cu toate jagardelele politice si intelectuale si cu toti nemincatii pe care i-a transformat in "boieri". Aud ca Ambasada romana intentioneaza sa-si construiasca un gard mai inalt, asta si ca sa nu-i mai sara pirleazul toti golanii si batausii, dar si pentru ca, altminteri spus, probabil vrea sa-l acopere si mai trainic, mult si bine, pe eternul si prafuitul ambasador Filip Teodorescu. La ora actuala, putem spune ca neinregistrata "Actiune Populara" a lui Mocanu are o filiala in incinta Ambasadei romane, pentru ca jumatate din membrii ei, progeniturile lui Mocanu, si-au luat acest sediu cu asalt. O intrebare nu-mi da pace! Oare Mocanu, atunci cind conspira cu ofiterii romani acoperiti de care am amintit, nu se intilnea, inainte sau dupa, si cu alti ofiteri straini, cu aia mai de dinainte? Ca stim ca orasul Tiraspol nu-i este chiar necunoscut!

„Camel"-ul săracului produs pentru contrabandă în Moldova

2008-10-29T03:49:00.001+02:00

O investigaţie internaţională a descoperit că Europa este înecată de ţigări ruseşti de contrabandă în valoare de un miliard de dolari pe an. O reţea de fabrici şi trasee a fost pusă la punct de-a lungul continentului începând cu 2004, urmărind rutele companiilor multinaţionale producătoare de ţigări, folosite în trecut la o scară mult mai mare. Noul comerţ la negru implică o singură marcă, "Jin Ling" care apare în tot mai multe oraşe şi ţări de pe teritoriul Europei în fiecare lună.

"Jin Ling", total necunoscută autorităţilor până acum 3 ani, a crescut atât de rapid încât organele de drept afirmă că acum concurează cu "Marlboro" la capitolul capturi de contrabandă în Uniunea Europeană.

Organizaţia care se află în spatele acestei pieţe negre în continuă creştere, Fabrica de Tutun Baltica (BTF) din Kaliningrad, Rusia, are legături cu două dintre cele mai mari companii producătoare de ţigări din lume. Reţeaua acesteia din Rusia şi Ucraina a fost iniţial deţinută şi condusă de filiale ale grupului "Japan Tobacco International" (JTI), al treilea producător de ţigarete din lume.

Investigaţia a identificat o reţea rusească şi Est-Europeană de companii, inclusiv 5 fabrici în care se presupune că se produc ţigările care ajung fraudulos în vestul Europei. Reţeaua de fabrici condusă de către ruşi susţine că poate produce mai mult de 24 de miliarde de ţigări anual. Asta înseamnă 7% din importurile legale de ţigări în Uniunea Europeană.

Iniţial importate din China, "Jin Ling" prezintă caracteristicile unui pachet king-size, conceput astfel încât să semene cu brand-ul "Camel" la culoare, font şi layout. În locul cămilei însă, pe pachet apare o capră de munte.

Ţigările "Jin Ling" nu au nicio piaţă de desfacere legală în Europa, conform ofiţerilor vamali. Acest brand nu şi-a făcut niciodată reclamă şi nu poate fi găsit în magazine. Sunt vândute numai în mod ilegal – traficate de către grupări care speră la câştiguri imense prin vânzarea unor ţigări fără licenţă, fără accize şi taxe, pe piaţa neagră din Europa.

"'Jin Ling' are cea mai şocantă ascensiune din toată lumea în comerţul ilegal de ţigări", declară Luk Joossens, expert al World Health Organization (Organizaţia Mondială pentru Sănătate), expert în contrabanda cu ţigări.

"'Jin Ling' inundă Europa"

Investigaţia "Jin Ling" a acoperit 10 ţări şi a fost coordonată de către International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ), o reţea non-profit formată din jurnalişti independenţi, care a expus în urmă cu opt ani complicitatea marilor producători de ţigări cu contrabanda. Bazându-se pe registre ale comerţului, date vamale şi înregistrări sub-acoperire din interiorul principalei fabrici "Jin Ling", echipa ICIJ a pus cap la cap o poveste unică a primului brand de ţigări din lume proiectat şi fabricat numai pentru contrabandă.

Operaţiunea Baltica

Sediul central al Fabricii Baltica (BTF) este în Kaliningrad, o felie de teritoriu rusesc anexată de către Uniunea Sovietica după al doilea război mondial, îndesată între Polonia şi Lituania. Enclava autonomă rusească este cunoscută ca fief al contrabandei şi crimei organizate.

Din Kaliningrad, miliarde de ţigări ale BTF sunt traficate direct către Polonia sau printr-o rută ocolitoare prin Lituania, Letonia, Belarus şi Rusia. Oficialii BTF recomandă clienţilor să folosească rutele marine deoarece ei pot livra containerele direct şi fără taxe către portul din Kaliningrad. De asemenea, ei oferă transportul de la fabrica din Lvov, Ucraina, către portul Odesa. Peste graniţă către Germania şi porturile Mării Negre sau ale Mării Baltice, ţigările sunt pasate unor reţele de crimă organizată din cel puţin 13 ţări – Germania, Anglia, Polonia, Letonia, România, Grecia, Turcia, Italia, Bulgaria, Olanda, Danemarca, Belgia şi Franţa.

Niciunul dintre pachete nu conţine avertismentele corecte cu privire la pericolul asupra sănătăţii, obligatorii în toate ţările membre ale UE, demonstrând clar ilegalitatea lor. Unele pachete de "Jin Ling" poartă etichete de duty-free sau timbre ruseşti, aparent ca o tactică de marketing menită să ofere prestigiu şi credibilitate produsului. BTF este suspectată că îşi tipăreşte propriile etichete de duty-free pentru a da o imagine de piaţă "gri" contrabandei lor – ca şi cum ţigările ar fi un produs legal, divertat fără autorizaţia producătorului.

"Ţigările "Jin Ling" sunt produse în mod legal în fabrici ruseşti dar sunt destinate pieţei ilegale europene", declară expertul în contrabandă Joossens. "Este o nouă problemă, unică în felul ei".

Creşterea traficului cu "Jin Ling" coincide cu semnificative scăderi în capturi de ţigări produse legal, dar netaxate, exportate de companiile producătoare din vest. Producători ca Phillip Morris, JTI-Gallaher şi Britain Imperial Tobacco Group au întâmpinat presiuni internaţionale, publice şi politice pentru a-şi "curăţa" acţiunile şi pentru a-şi diminua vânzările către canalele ilegale şi centrele de contrabandă cum ar fi Kaliningrad.

Dimensiunea şi creşterea surprinzătoare a traficului cu "Jin Ling" l-au catalogat ca un nou trend al crimei organizate, ducând la sesizarea agenţiilor vamale europene prin demararea programului "Operaţiunea Baltic" la începutul anului 2008. Oficiali ai Biroului Anti-Fraudă al Uniunii Europene (OLAF) au format un Task Force dedicat problemei "Jin Ling". Traficul cu acest tip de ţigări "a devenit o problemă majoră în UE cauzând pierderi importante pentru bugetele naţionale, dar şi pentru bugetul UE", a declarat OLAF ca răspuns la întrebările ICIJ.

Pentru a investiga fabrica Baltica, reporterii ICIJ au vizitat în August 2008, sub acoperire, centrul de producţie din Kaliningrad. Pozând în contrabandişti dornici să stabilească o nouă rută către UE, aceştia au avut asupra lor camere ascunse şi echipament de înregistrat.

Oficialii BTF s-au dovedit a fi nerăbdători să-şi ajute posibilii noi clienţi. La fabrica principală, echipei i-au fost oferite containere de "Jin Ling" – fiecare conţinând peste 10 milioane de ţigări. "Nu ne interesează ce se întâmplă cu ţigările", le-a spus managerul logistic al BTF, Dimitry Gyrja, reporterilor. "Conform legislaţiei ruseşti, nu contează. De toate aranjamentele legate de transport vă ocupaţi voi…". Cu plata în avans, a adăugat el, un container poate fi gata de livrare în două săptămâni.

Marjele de profit generoase concurează cu cele din traficul cu droguri şi justifică metodele elaborate şi costisitoare de disimulare, folosirea unor rute ocolitoare complexe, mituirea poliţiei corupte şi a vameşilor, precum şi angajarea de bodyguarzi.

Din 2005, agenţiile vamale europene care monitorizează comerţul la graniţa estică a Uniunii Europene au capturat cantităţi din ce în ce mai mari de "Jin Ling" ascunse în transporturi de aproape orice fel: fructe şi legume, peşte, materiale de construcţii, cherestea, resturi de carton, produse de patiserie, role de hârtie şi hrană pentru cai. Poliţia lituaniană a găsit "Jin Ling" înăuntrul unor piese de mobilier asamblate.

Capturile de Jin Ling au înregistrat o creştere atât de mare încât oficialii vamali au declarat că este marca cu cele mai frecvente capturi. Rapoartele examinate de ICIJ au scos la iveală că în anul 2007, 258 de milioane de ţigări au fost capturate – echivalentul a 25 de containere pline, o creştere cu 87% faţă de totalul capturilor din anul precedent. În 2008, noi capturi, rute şi locaţii sunt raportate săptămânal.

Se suspectează că mult mai multe ţigări reuşesc să treacă de vamă, alimentând astfel piaţa neagră şi crima organizată în Europa. Agenţiile vamale se aşteaptă ca în mod normal să descopere între 5 şi 10% din cantităţile traficate, ceea ce implică faptul că BTF reuşeşte să introducă 5 miliarde de ţigări în Europa în fiecare an. Dar BTF susţine că produce de 3 ori mai mult.

„Jin Ling"-ul din Kaliningrad a început să intre în Lituania şi Polonia din 2005. Primele transporturi de dimensiuni mari au fost descoperite intrând în UE de către vameşii polonezi care patrulau pe graniţa lituaniană la 10 august 2006. Un transport de 8 milioane de ţigări valorând aproape 3 milioane de dolari (aproximativ 2 milioane de euro) a fost descoperit într-un camion care transporta carburant. Două luni mai târziu, în octombrie 2006, vama engleză a raportat prima captură a mărcii de care nu mai auzise nimeni până atunci.

Анализ молдавских партий 2, Демократическая партия

2008-10-26T15:49:00.000+02:00

Сильные стороны
По сравнению с АМН, ДПМ проводит куда более грамотную политику в регионах. Лидер партии Д.Дьяков отнюдь не столь амбициозен, как Урекян, или Андроник. Ещё в 2001-м году, формируя список партии к выборам, он уступил первые места в нём находившимся на слуху функционерам из правительства экс-премьера И.Стурзы, а сам "скромно" разместился на 5-й строчке - очевидно, справедливо рассудил, что, в случае преодоления минимального барьера, он попадёт в парламент и оттуда. Кроме этого, в первой двадцатке находились кандидаты от Кагула, Комрата, Криулян, Хынчешт, Единец, Каушан, Бельц, Бессарабки. Впрочем, не смотря на это, ДПМ в Парламент тогда не попала.
На выборах 2005-го года подобной лояльности к регионалам не наблюдается. Что вполне логично: Демпартия присоединилась к БДМ, и руководителям было уже не до того, чтобы продвигать своих людей из регионов - хватило бы мест для себя и ближайших соратников.
Однако, теперь, когда ДПМ находится в самостоятельном плавании, старые тенденции снова видны. Понимая, при этом, что собрать в регионах по-настоящему серьёзную команду – сложная задача, руководство ДПМ делает ставку на конкретных личностей. И, надо признать, им это удаётся. Об этом говорит тот факт, что по количеству примаров в райцентрах ДПМ идёт практически на равных с АМН, (от которой по полученным голосам за партию отстаёт почти в два раза). Кандидаты от ДПМ выиграли выборы примара в - Единцах, Флорештах, Оргееве, Криулянах, Кантемире. Методы подбора фигур, как правило разные. Так, например, в Единцах, ДПМ удачно угадала с кандидатурой: педагог М.Кожокару (известен, кстати, в городе после того, как вышел в финал программы "Поле Чудес"). Именно благодаря удачному подбору кандидатуры на примара ДПМ удалось стать негласным лидером оппозиции в районе – самая большая фракция (после ПКРМ) в совете. Победа же на выборах примара была одержана в упорной борьбе, с перевесом всего в 87 голосов во втором туре. Это – ценный ход, учитывая, что Единцы традиционно считался одним из «красных» районов, а город порядком развлся именно при примаре от ПКРМ. Другая история у примара Флорешт М.Цапа. Этот человек был примаром ещё в 2001-м году. Тогда же он был и кандидатом Парламент от ДПМ, которая сохранила своего человека на месте до сегодняшнего дня, даже не смотря на то, что флорештский район считается «полностью красным» - ПКРМ здесь на всех выборах набирает более половины голосов по партийным спискам. Надо отметить, что ДПМ прекрасно оценивает свои шансы. Об этом говорит их опыт в Оргееве, где примаром стал И.Стратулат. В отличии от того же Кожокару, он не имеет сильной фракции в совете (в связи с большим разбросом голосов избирателей между различными партиями). Да и победа его - скорее подарок от судьбы в сочетании с пассивностью бывшего «коммунистического» руководства города. Дьяков прекрасно понимает, что на месте Стратулата мог спокойно оказаться представитель любой другой оппозиционной партии, а потому предпочитает ковать железо, пока оно горячо. В "Новом Времени" регулярно появляются интервью со Стратулатом. Его «пиарят» больше, чем любого из остальных примаров – с одной стороны понимая важность города (Оргеев – один из самых крупных городов страны), с другой – понимая, что, начиная с чисто листа, он должен стать уже паровозом» в районе на следующих выборах. Однако, "Новое Время" не забывает регулярно писать статьи и о пиар-событиях, происходящих в других городах - то о Единцах, то о Криулянах.
Ещё один плюс в подборе региональные союзников - умение не рубить с плеча. Пример - во время последних выборов башкана Гагауз-Ери все ожидали, что ДПМ поддержит А.Стояногло, который ещё в 2001-м году шёл кандидатом в Парламент от ДПМ (8-е место в списке). Однако, Дьяков повёл себя осторожно, заявив, что ДПМ поддержит и Стояногло и примара Комрата Н.Дудогло. Эта осторожность оказалась оправданной: Стояногло, в конечном итоге, оказался куда ближе к ПКРМ, в то время, как Дудогло закрепился в Гагаузии в качестве третьей политической силы (помимо, соответственно, ПКРМ и движения "Единая Гагаузия"). Надо полагать, их политический союз состоялся. Накануне выборов в Нарсобрание Гагаузии газета "Новое время" оказывала Дудуогло поддержку, а избранные от ДПМ депутаты НСГ В.Кысса и Н.Орманжи вошли в негласную "группу Дудогло" в НСГ.
Разумеется, региональная политика не может состоять только из плюсов. Приведённые примеры - лишь примеры, но никак не массовое явления. Неудачных экспериментов куда больше, но говорить о них много смысла нет, так как несостоявшиеся примары и консильеры редко задерживаются на политической арене. Для полноты картины стоит, конечно, привести пример неудачного выбора. Самым запомнившимся можно назвать кампанию по досрочным выборам примара Кишинёва 2005-го года. Тогда ДПМ, скопировав принцип "выдвигать людей, известных на местах", выдвинула в примары вице-председателя партии, экс-министра В.Гуриценко, работавшего на то момент претором сектора Ботаника. Это была грубая ошибка, поскольку Гуриценко, откровенно не справившийся со своими обязанностями в качестве претора голосов в своём секторе на собрал и, в конечном счёте, занял одно из последних мест, отстав даже от явных, казалось бы, аутсайдеров вроде М.Северована, или Ю.Гори-Костин. Для парламентской партии такой результат иначе как позорным не назовёшь.
Как уже говорилось, результаты не бывают идеальными, однако ДПМ, всё-таки, работает в регионах и уверенно идёт вверх. А значит, в случае сохранения сложившихся тенденций может в будущем выбить из-под АМН стул "основных оппозиционеров". К слову, последние социологические опросы показали, что ДПМ (объединившаяся с СЛП) уверенно идёт на третьем месте, ненамного отставая от АМН, а их фракции в Парламенте уже сейчас имеют сопоставимые размеры.

Слабые стороны
В первую очередь, неумение создать сильную команду в том, или ином районе. На это у ДПМ нет ресурсов. Вернее, ресурсы, скорее всего, есть, но Дьяков не спешит их расходовать, предпочитая подождать очередного финансового моторчика. Ранее эту функцию исполнял В.Филат. Теперь Филат ушёл, зато новым "человеком №2" стал в партии О.Серебрян. Разумеется, Серебрян не обладает такими же доходными предприятиями, как Филат, зато он, по-прежнему любим западными "политическими меценатами", которые вполне могут подбросить ему посильную финансовую помощь в виде грантов. Подбросят, или нет – покажет предвыборная кампания. Однако, вопрос с командой надо решать уже сейчас, иначе неизбежен рецидив. Временами местные консильеры начинают вести себя по-самостоятельному одиозно - ломая имидж нейтралов.
Неоднократно, уже после успеха (или относительного успеха) на выборах, ДПМ получала в районах пилюлю уже в постэлекторальный цикл. В Единцах, например, после победы Кожокару во втором туре, демократы они получили от ПКРМ ответный удар: хотя коммунистам и не хватало одного голоса до большинства, они смогли, всё-таки, избрать председателем района своего первого секретаря С,Гуцу. Это вызвало кучу обличений в прессе - демократы явно уже распределили места и не с лёгким сердцем их упустили. В соседних Рышканах фракция ДПМ из четырёх советников сама перешла на сторону ПКРМ, причём, этот случай – точно не инициатива кишинёвского руководства партии. В Тараклийском районе у ДПМ свой председатель, однако коалиция достаточно шаткая и может не дожить даже до выборов 2009-го года.
Что любопытно, у ДПМ, казалось бы, неплохие в целом результаты – два председателя района (Хычешты и Тараклия), плюс несколько примаров в районных центрах, однако – ни одного случая, чтобы демократы возглавили и район и примарию (для сравнения, у ПКРМ таких "дублей" - 8, а у АМН - 5).
Да, проблемы с командами в регионах есть. Усугубил её уход Филата, который старается увести за собой и консильеров на местах. Восполнить эту потерю и улучшить ситуацию Дьяков рассчитывает за счёт объединения ДПМ с СЛП. На первый взгляд, объединительные конференции проходят чинно и благородно. Но это впечатление может быть как правильным, так и обманчивым. В реальности никто не может сказать, в каком районе заложен фундамент для слаженного коллектива, а в каком - бомба замедленного действия. И есть все основания полагать, что таких бомб - больше, чем фундаментов: уж слишком много идеологических противоречий между объединившимися партиями.
Подытоживая всё вышесказанное, можно констатировать, что основная проблема региональной политики партии Дьякова - мягкость самого Дьякова. Старый лис от политики в меру хитёр и осторожен, но в нём отсутствуют качества жёсткого руководителя, которые есть у того же Урекяна. Годы постоянных метаний между разными партиями власти сделали своё. Даже если Дьяков и попытается поиграть в диктатора, у него этого не удастся. За ним уже закрепилась кислая слава ненадёжного человека. Недаром, по последним соцопросам, антирейтинг Дьякова зашкаливает за 40 процентов. Он входит в тройку самых нелюбимых политиков республики (отставая лишь от Рошки и Брагиша), даже несмотря на то, что в последнее время вёл себя сдержанно, не допуская одиозных заявлений.
Дьяков хитёр. Он спокойно может подсидеть партийного руководителя (как он это сделал в 1998-м году с Лучинским). Он может "развести" компаньона на финансирование (как это было с Филатом). Он может развести Серебряна на выгодное для себя объединение - так, чтобы в руководство попал только сам Серебрян, в то время, как другие видные социал-либералы (кроме разве что вице-председателя парламентской комиссии по обороне И.Клипия) остались не у дел, а руководящие должности сохранили его, Дьякова, соратники - В.Булига, Д.Иванов, О.Цуля. Но быть жёстким хозяином всего этого действа он не может.
Не смог он удержать под контролем фракцию в Мунсовете Кишинёва, как это удаётся Урекяну. Не смог он "додавить" избрание своего председателя в Единцах. Не смог удержать под собой Филата. Не смог удержать и тех, кого уводил Филат. Не может теперь обуздать отказывающегося молчать Серебряна, точно так же, как, в случае чего, не обуздает и своенравного Дудогло. И если бывшие демократы и социал-либералы устроят на местах «разборки», Дьяков тоже сможет сделать очень и очень мало.

Приоритетные регионы.
В ряде регионов ДПМ на последних выборах сумела набрать больше 20 процентов. Это - Единцы, Яловены, Кантемир, Криуляны. В трёх из них у ДПМ также победила на выборах примара. Учитывая объединение с СЛП к этим районам можно прибавить Резину, где у бывшей партии Серебряна хорошие позиции благодаря привлечении молодёжи. Однако, в Резине уж очень хороши позиции ПКРМ - при повторных выборах удалось взять больше половины совета. Аналогичная ситуация в Окнице, где у ДПМ 15 процентов. Относительно неплох рейтинг у ДПМ в Шолданештах, Хынчештах, Теленештах. Но здесь, в отличие от Окницы, голоса вполне может увести Филат. Жестоким ударом стала ситуация в Кантемире. Здесь у ДПМ потенциально были "выиграны" и район и примария, однако вся региональная группа теперь – с филатовским ЛДПМ. Что, с другой стороны, логично. В этом припрутском регионе филатовские идеи востребованное дьяковскх. Кантемир, кстати, чуть ли не единственный (кроме Кишинёва) район, где относительно высок рейтинг либералов Гимпу.Не лучше оказалась ситуация и в Кишинёве, где из четырёх прошедших от ДПМ консильеров – люди Филата, а четвёртый – Оазу Нантой – находится, что называется, "на своей волне". Рейтинг ДПМ в столице явно идёт вниз.

Анализ молдавских партий, aльянс "Наша Молдова"

2008-10-26T15:42:00.001+02:00

Hачинаем серию публикаций на тему действия различных политическх партий в регионах. Эта - важная в предвыборный цикл тема поднимается, увы, не так часто. Рассчитывая исправиь эту ошибку, мы рассмотрим по очереди все крупнейшие партии страны. Первый анализ посвящен партии Альянс "Наша Молдова".

Альянс "Наша Молдова"

Сильные стороны
Безусловный плюс АМН - то, что после развала БМД именно этот альянс "унаследовал" основную часть его электората. Остались за ней и региональные представительства, созданные во всех районах страны (в том числе, в двух левобережных - Дубоссарах и Григориополе). Лидером АМН является С.Урекян, благополучно выживший из партии всех сколь угодно заметных людей, запомнился и как "главный" в БМД. Это произошло благодаря тому, что, хотя в состав БМД входило три партии (также демократы Дьякова и социал-либералы Серебряна), а в АМН кроме Урекяна сопредседателями являлись Д.Брагиш и В.Унтилэ (причём исполнительным преседателем был как раз именно Брагиш), Урекян шёл в избирательном списке первым, и на листовках изображался в центре.
Возглавляемая им партия, соответственно, сохраняет статус "второй после ПКРМ". Таким образом, в ходе формирования региональных ячеек местные кандидаты, пользующиеся доверием народа, но не нашедшие поддержки у ПКРМ шли, в первую очередь, именно в АМН. Опять-таки, если в Кишинёве Урекян теряет рейтинг (не случайно БМД на выборах в 2005-м не набрал и тридцати процентов, а в 2007-м легко уступил второе место либералам), то в регионах далеко не везде и не все находятся в курсе его одиозных действий. Не все знают и про то, кто стоит в кишинёвской команде Урекяна (а такие типажи, как В.Унтилэ, или Ю.Колесник вряд ли прибавили бы ему доверия). В сёлах сказка о "рубахе-парне Серафимыче", вышедшая из строя в центре, ещё работает. Кроме того, Урекян пока не ссорится с либералами. Пока они не в Парламенте, их с Гимпу амбиции не пересекаются, а значит в Кишинёве он будет согласен со всеми их действиями (хотя бы в пику главному врагу - ПКРМ). Для этого он готов жертвовать интересами своих советников. Причём, если, скажем, М.Фуртунэ, вернувшийся в кресло вице-примара, положение дел вполне устраивает, то советников из фракции вроде П.Каба и О.Черней с небольшой охотой терпят выходки Гимпу. Однако, они прекрасно понимают, что без Урекяна они не добьются того, что имеют, а значит будут терпеть. А неконфликтная ситуация, если и не добавит АМН голосов в районах, то уж и не отберёт - точно. Другим возможным союзником для АМН может стать андрониковская НРП, по сути, ставшая их дублёром - у этой партии наиболее высок рейтинг именно в тех районах, где он особенно низок у АМН. В добавок, Андроник хотел желал присоединиться к БМД ещё в 2005-м, но – не срослось. По окончании выборов 2007-го Урекян почти сразу выразил готовность сотрудничать с Андроником. Кроме этого, НРП не раз "подставляло плечо" АМН во время скандалов. Так, например, после скандала, подкупом консильеров сорокского совета (в чём обвинили лично Урекяна), НРП моментально выступило с аналогичным обвинением в адрес ПКРМ.
Став "престоланаследницей" БМД, АМН в 2007-м году удалось взять на себя роль "паровоза" в создании антикоммунистических коалиций на местах. Своих председателей районов у АМН 14 (это даже на два больше, чем у ПКРМ), практически во всех остальных районах за ними места замов. В шести райцентрах - свои примары (пять из них - в районах, где есть и председатель). По сложившейся традиции, АМН, став "паровозом" на местных выборах, может получить эту роль и в Парламенте, если тенденция результатов сохранится.
АМН вряд ли финансируется так же хорошо, как раньше (чему свидетельсво – наделавшие шуму заявления В.Косарчука на съезде). Но – не бедствует. Это позволяет ему использовать кандидатов-"спойлеров". Таковыми были и О.Черней и П.Бодарев - оба шли как отдельные кандидаты в примары, но и имели свой интерес в списке консильеров от АМН (Черней прошёл в совет и теперь – председатель одной из комиссий Мунсовета; Бодарев не метил в консильеры лично, однако в списке кандидатов от АМН можно найти человека с такой же фамилией и идентичным местом работы). В 2009-м подобная практика может быть перекрыта, учитывая последние изменения в избирательный кодекс. Понимая это, АМН начинает заявлять, что мелкие партии выгодны ПКРМ, переводя, таким образом, стрелки на основного оппонента.
Вкладываются большие деньги в тиражи партийной газеты "Альянс". Понимая, что качество газеты оставляет желать лучшего, АМН бьёт количеством и хорошим прицелом - газету всегда можно купить там, где купить больше нечего - например в вокзальных киосках небольших городков.

Слабые стороны
Вместе с правами "паровоза" приходит и соответствующая ответственность. В случае, если коалиция в том, или ином районе терпит фиаско (а они фиаско регулярно терпят), большая часть ответственности ложится на АМН. Характерный случай - перевыборы в Резине, на которых АМН потеряла почти всех своих избранных ранее консильеров. Избиратель справедливо посчитал именно эту партию виновной в разведённой волоките и интригах и высказался по-своему. С обвинениями выступили и другие оппозиционеры - Серебрян, Дьяков. Если к 2009-му году на местном уровне накопится достаточно негатива, рейтинг АМН существенно снизится. А негатив уже накапливается. АМН начинают покидать те её представители власти, кто изначально увидел в ней здоровую оппозицию, а затем разочаровался, посмотрев на неё изнутри. Говорящий случай – Бельцы, где развалилась вся местная организация АМН во главе с М.Маноилом.
Слаба, как уже писалось, и официальная газета партии - "Альянс". Собственно, её и нельзя назвать газетой. В отличии от того же "Нового времени", или "Флукса", это - всего лишь партийный вестник, зарегистрированный в минюсте и издающийся типографским способом. Главный редактор - оголтелый унионист Ю.Колесник. Под его руководством газетой занимается потерявшая уважение журналистского сообщества Е.Замура. Вся газета состоит из многостраничных обращений Урекяна, ужасных по своим националистским идеям "теоритических материалов" от В.Унтилэ, к которому теперь добавился ещё и Г.Сусаренко, а также - кондового юмора.
Но главный минус партии - чрезмерная амбициозность её лидеров. Считая себя главными, они не собираются глядеть на своих региональных представителей, как на равных себе. Ещё в 2005-м эксперты обращали внимание на безграмотную региональную политику партии. На "проходные" места попали лишь три регионала - В.Брага из Яловен, М.Чионтолой из Каушан и В.Колца из Хынчешт. Однако, Брага по прохождении в Парламент ,предпочёл остаться независимым (теперь он занял место Чернея в «Зелёном Альянсе»), а Колца веса в Хынчештах уже не имел и шёл в Парламент дабы избежать проблем с законом (которых, в прочем, так и не избежал). По слухам, Колца место в списке попросту купил. Слухи вполне могут оказаться правдой, учитывая, что накануне выборов 2005-го из АМН вышли сразу две организации кишинёвских районов и ряд организаций по республике, а также порядочная часть молодёжной организации. Люди, уходившие целыми коллективами, обвиняли руководство именно в продаже мест в избирательных списках. Тогда же БМД потерял и возможность сойтись с будущим башканом, а тогда - мэром Чадыр-Лунги М.Формузалом: оскорблённый предложенным ему 34-м местом в списках, Формузал предпочёл уйти к Андронику.
Как отмечают эксперты, дав регионалам более высокие места, БМД и АМН могли бы рассчитывать на больший энтузиазм с их стороны. Надо сказать, диагноз был поставлен верно. Так, к примеру, на порядок выше, чем в других районах, рейтинг АМН в Леове, где большой энергичностью отличался И.Гудумак. В силу своего бывшего членства в "старом" НЛП (возглавляемом предпринимателем И.Руссу, ушедшим из политики после того, как его партия не прошла в парламент в 2001-м), Гудумак в 2005-м году стоял в списках выше других регионалов, до депутатского мандата ему не хватило пары-тройки мест, так что его энергия вполне понятна - в 2009-м году Гудумак может претендовать на попадание в Парламент. Также большую административную поддержку в Яловенах и Каушанах оказали АМН всё те же Брага и Чионтолой.
Тем не менее, АМН вряд ли сделает правильный вывод из приведённых примеров. Личные амбиции в них слишком развиты. А мандатов меньше, чем желающих. Во-первых, АМН никак не может претендовать на тот результат, который в 2009-м показал БДМ. Во-вторых, хоть из АМН и вышли группа Брагиша, а также Павличенко и Цэрану, на их место уже нашлись желающие тут же, в Кишинёве. И вряд ли случится так, что безмандатное окружение Урекяна - такие люди, как Ю.Колесник, О.Черней, П.Каба добровольно отдадут регионалам свои места в списке. От "старых фигурантов" В.Унтилэ, Л.Бужора, В.Косарчука, В.Балана, И.Гуцу, А.Ончану и др. этого тоже не приходится ожидать. А значит АМН наступит на те же грабли, что и четырьмя годами раньше - в верхушке списка окажутся знакомые лица, а регионалам предложат работать за бескорыстную антикоммунистическую идею.

Приоритетные регионы
Лучший рейтинг у АМН в Леове - почти 30 процентов. Нескольким меньше, но также высок он в Сынжерее, Ниспоренах, Яловенах, Сороках, Чимишлие и других районах. Всего районов, где АМН собрали больше двадцати процентов почти полтора десятка. Среди них стоит выделить те, где у них получился "дубль" - место председателя района и примара города. Это - Леова, Яловены, Чимишлия, Страшены. В Унгенах также "дубль", однако рейтинг не так высок (что может как измениться к лучшему, так и усугубиться, учитывая активн, но не всегда однозначные действия председателя района И.Хари). В Дрокие рейтинг неплох, и есть место примара, но позиции ПКРМ в районе достаточно крепки, чтобы справиться с этим. Из названных районов стоит назвать наиболее уязвимые. К ним относятся, как ни странно, два самых рейтинговых района - Леова и Сынжерей. В обоих у ПКРМ не хватает всего одного мандата для большинства. Причём, если в Леове тандем председателя И.Гудумак и примара М.Фокша работает слаженно то в Сынжерее, учитывая слабую работу коалиции, готов к повторению резинский сценарий. Зато в идущих третьими Ниспоренах позиции АМН крепки: это один из двух районов республики, где АМН обошёл по рейтингу ПКРМ. Другой такой район - Яловены, но здесь всё не так безоблачно. Во-первых, здесь сразу три партии - АМН, ПКРМ и ДПМ идут ноздря в ноздрю (примерно по 20 процентов), а у либералов и ХДНП – более десяти. Учитывая, к тому же, близость столицы и ряд одиозных действий руководства (примария тратила крупные денежные суммы, не согласовываясь с районным советом), ситуация для АМН весьма шаткая - в любой момент в этом районе победитель может превратиться в аутсайдера. Если какой район для АМН действительно приоритетный - так это Чимишлия. Здесь они уверенно себя чувствует, местный примар Г.Райлян - регулярно выступает с политическими заявлениями.

Cu RM A 076, la mare

2008-10-26T15:40:00.002+02:00

Maşina de serviciu a viceministrului Dezvoltării Informaţionale, Oleg Rotaru, a fost „imortalizată" astă-vară pe malul mării, la Zatoka, Ucraina. Deşi era într-o sâmbătă, oficialii de la minister afirmă că Rotaru s-ar fi aflat la Odesa pentru a verifica oficiul de documentare a populaţiei subordonat instituţiei pe care o reprezintă.

La Zatoka, cu maşina Guvernului

Un înalt demnitar de la Ministerul Dezvoltării Informaţionale şi-a luat, astă-vară, maşina de serviciu şi s-a dus la odihnă în Ucraina. Mai exact, la Zatoka la mare. Automobilul cu numere de înmatriculare RM A 076 a fost fotografiat pe 26 iulie curent în timp ce circula dintr-o parte în alta a staţiunii din statul vecin. Maşina guvernamentală e pusă la dispoziţia actualului viceministru al Dezvoltării Informaţionale, Oleg Rotaru. Deşi oficialii de la minister îşi apără colegul susţinând că „în iulie" Oleg Rotaru a fost să verifice o subdiviziune a ministerului situată la Odesa, automobilul cu numere guvernamentale a fost surprins la Zatoka într-un week-end (!).

Un cititor de-al JURNALULUI ne-a trimis, vineri, la rubrica REPORTER din ÎNTÂMPLARE poze cu maşina demnitarului care a mers astă-vară la mare. Automobilul de marca „Skoda Superb" a fost „imortalizat" inclusiv atunci când staţiona în faţa staţiunii de odihnă „Regina" din Zatoka situată chiar pe malul mării. Autorul fotografiilor ne-a spus că a putut să-l vadă doar pe şofer, oficialul neîndrăznind să scoată capul afară din maşină.

Nu e maşina ministrului

Potrivit datelor Aparatului Guvernului, „Skoda Superb" cu numerele de înmatriculare RM A 076 a fost repartizată Ministerului Dezvoltării Informaţionale (MDI). Dar, ţinând cont de faptul că acelaşi minister mai dispune de o maşină de aceeaşi marcă cu numărul de înmatriculare RM G 055, automobilul care a fost văzut la mare nu îl poartă pe ministrul Pavel Buceaţchi. Potrivit unor surse din Guvern, maşina de la Zatoka este cea care ar trebui să-l ducă şi să-l aducă de la serviciu (nu şi de la mare! – n.r.) pe viceministrul Dezvoltării Informaţionale, Oleg Rotaru, care, din 2005 şi până în primăvara anului curent, a deţinut funcţia de şef adjunct al Aparatului Guvernului.

„A fost la Odesa"

secretara din anticamera MDI ne-a spus că ministrul şi viceministrul însoţeau, ieri, o delegaţie venită în R. Moldova şi nu erau disponibili să vorbească cu presa. Am rugat-o pe şefa serviciului de presă al MDI, Angela Chicu, să ne spună la dispoziţia cui e maşina guvernamentală cu numere de înmatriculare RM A 076. Când am revenit peste câteva ore, Angela Chicu ne-a confirmat faptul că Oleg Rotaru este cel plimbat în scopuri de serviciu cu „Skoda Superb", dar, fără s-o întrebăm şi fără să ştie subiectul pe care îl urmărim, aceasta ne-a spus că „domnul Rotaru a fost la Odesa, la oficiul nostru de documentare care deserveşte circa 200 000 de cetăţeni. Oficialii ministerului mai merg câteodată acolo să verifice". Doamna ştia să spună până şi faptul că viceministrul a fost la Odesa „în iulie" şi că a avut concediul abia la sfârşitul lunii septembrie. Ce căuta atunci maşina viceministrului la Zatoka în zi de sâmbătă, dacă trebuia să verifice ceva la Odesa, Angela Chicu nu ştie.

Motive oficiale pentru odihna demnitarilor?

Juristul Vlad Gribincea a declarat pentru JURNAL că, de obicei, este foarte greu să demonstrezi că un oficial sau altul foloseşte automobilul de serviciu în scopuri personale. În cazul în care, totuşi, acest lucru este evident, ar fi potrivit, susţine Gribincea, ca demnitarul să fie sancţionat disciplinar şi să fie obligat să compenseze cheltuielile de întreţinere şi transport. Dacă, să presupunem, oficialul şi-a plătit benzina, oricum maşina este eliberată din garajul instituţiei însoţită de o foaie de parcurs. Iar foaia de parcurs este eliberată doar pentru scopuri oficiale.

Dinastii de judecători

2008-10-26T15:37:00.001+02:00

Copiii judecătorilor au posibilitatea să studieze la facultăţile de drept din R. Moldova fără să achite taxa anuală de aproximativ opt mii de lei. Prin hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), în 2008, peste zece copii de judecători au fost propuşi spre înmatriculare la instituţiile superioare de învăţământ. Mai mult decât atât, după finalizarea studiilor, absolvenţii nu au nicio obligaţie faţă de instituţiile de stat care i-au promovat la studii fără contract.

Din mai 2008 până la mijlocul verii, CSM a adoptat opt hotărâri prin care propune înmatricularea la studii în cadrul Universităţii de Stat din Moldova (USM), Universităţii de Stat «Alecu Russo» din or. Bălţi, Universităţii Libere Internaţionale din Moldova (ULIM), Universităţii de Studii Europene din Moldova (USEM) şi scutirea de taxe a unor copii ai judecătorilor.
Copii de judecători doar la facultăţile de Drept

«Examinând cererile parvenite de la Valentin Verejan, preşedinte al Judecătoriei Militare, Nicolae Craiu, judecător al Curţii de Apel Economice, Ghenadie Eni, preşedinte al Judecătoriei Cahul şi Ecaterina Buzu, specialist principal în secţia justiţie şi cadre a Aparatului Consiliului Superior al Magistraturii», este notat în hotărârea CSM din 22 mai 2008, «în temeiul Contractului de Colaborare între USM şi CSM, propune înmatricularea la studii la Facultatea Drept a USM a următorilor candidaţi: Victor Verejan, Sergiu Craiu şi Artiom Eni», mai notează actul.

În baza aceluiaşi contract de colaborare între USM şi CSM, prin hotărârea din mai 2008, se solicită scutirea de taxă pentru anii 2008—2012 a studentei anului I, Cătălina Buzu.

Mai târziu, în iunie, CSM a examinat cererea lui Sergiu Furdui, vicepreşedinte al Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie, prin care a fost solicitată înmatricularea la Facultatea de Drept a USM a fiului acestuia, Alexandru Furdui. Şi Tatiana Duca, vicepreşedinte interimar al Curţii de Apel Bălţi, a cerut înmatricularea fiicei sale, Zinaida Duca, la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat «Alecu Russo» din or. Bălţi. În iulie 2008, Veronica Nichitenco, judecător la Judecătoria Căuşeni, a solicitat CSM înmatricularea fiicei sale, Olga Nichitenco, la USEM. Tot în iulie, Iurie Diaconu, judecător al Curţii Supreme de Justiţie şi Nina Traciuc, judecător al Curţii de Apel Chişinău, au cerut ca fii lor, Sandu Diaconu şi Constantin Traciuc, să fie înmatriculaţi la USM. Tot la acea dată, Oleg Melniciuc, pe atunci preşedinte interimar al Judecătoriei Râşcani, mun. Chişinău, a solicitat înmatricularea la Facultatea Drept a fiicei judecătorului de instrucţie, Ghenadie Morozan, Constanţia Morozan. Iar Gheorghe Scutelnic, preşedinte al Curţii de Apel Bălţi, a solicitat CSM să o înmatriculeze pe Svetlana Ghercavii la studii de masterat la Facultatea de Drept a Universităţii de Stat «Aleco Russo» din or. Bălţi.
Studii gratuite fără niciun regulament

Deşi aceste hotărâri ale CSM au fost făcute publice, Gheorghe Avornic, decanul Facultăţii de Drept de la USM, acolo unde taxa anuală este nici mai mult, nici mai puţin, opt mii de lei, spune că în acest an nu există studenţi propuşi de CSM. «Acesta era un schimb între USM şi CSM», explică Gheorghe Avornic. «Ei ne ofereau baza de practică, iar noi, la demersul lor, înmatriculam studenţi».

La Bălţi, taxa pentru un an de studii la Facultatea de Drept, este de 7 200 lei. Gheorghe Neagu, decanul Facultăţii de Drept de la Universitatea de Stat «Alecu Russo» din Bălţi, spune că astfel de acorduri au existat între mai multe instituţii şi Facultăţile de Drept. «În mod normal, ar trebui să existe un regulament care ar stipula în ce condiţii are loc înmatricularea la universităţi a studenţilor propuşi de instituţiile de stat», spune Neagu. «Problema, de fapt, porneşte de la absenţa cadrului juridic în acest sens. Ministerul Finanţelor şi Ministerul Educaţiei şi Tineretului ar fi trebuit să elaboreze un regulament. În lipsa acestuia, universităţile aveau acorduri cu instituţiile de stat, iar universităţile scuteau studenţii de taxă.
- Obligaţii? — Niciuna!

Nicolae Clima, preşedintele CSM, spune că, în septembrie 2008, instituţia pe care o conduce a reziliat contractul cu toate facultăţile de drept. «Copiii nu au fost promovaţi decât în ordine generală. De fapt, era o colaborare între CSM şi facultăţile de drept. Acest contract a existat din 2005 până în septembrie 2008», mai spune preşedintele CSM. Judecătorii care doreau ca fiii lor să studieze gratuit la facultăţile de drept, nu trebuiau decât să depună o cerere la CSM.

De când a fost reziliat acest contract, Nicolae Clima spune că toţi judecătorii au fost informaţi despre acest fapt. Preşedintele CSM mai spune că există mai multe acorduri cu instituţiile de drept: CSM, Procuratura Generală, Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Vamal, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei, Curtea Supremă de Justiţie.

Chiar dacă numărul studenţilor înmatriculaţi în baza hotărârilor CSM depăşeşte zece persoane, Nicolae Clima spune că în acest an doar trei studenţi au fost înmatriculaţi la facultăţile de drept. Ce obligaţie au aceşti studenţi după absolvirea studiilor? «Niciuna», răspunde preşedintele CSM.
Hotărâri în afara legii

Toate aceste hotărâri, reprezentanţii CSM afirmă că le-au luat în baza Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Vitalie Nagacevschi, de la Jurişti pentru Drepturile Omului, spune însă că legea cu privire la CSM stabileşte clar domeniile în care CSM are dreptul de a adopta hotărâri. «Înmatricularea nu este prevăzută», afirmă Vitalie Nagacevschi. «Înţeleg dorinţa CSM de a promova interesele judecătorilor sau promovarea unor dinastii de jurişti, dar văd anumite probleme. E vorba despre înmatricularea copiilor în afara concursului sau de acceptarea copiilor la studii fără contract. Ar fi normal ca după promovarea acestor copii la studii să fie întocmite şi anumite obligaţii. O altă problemă poate fi şi metoda de selectare», mai spune juristul Nagacevschi.

Am contactat câţiva dintre părinţii celor care au fost înmatriculaţi la facultăţile de drept. Judecătorii însă s-au simţit lezaţi, spunându-ne că studiile copiilor lor din banii publici ţine de viaţa privată.

Proces cu poliţişti pentru o comparaţie «pestriţă»

2008-10-26T15:35:00.001+02:00

Implicată într-un dosar administrativ pentru că i-ar fi numit pe poliţişti «papagali». Este vorba de o chişinăuiancă care vinde ilegal în regiunea Pieţei Centrale (PC) şi care spune că ar fi devenit victima unui plan de mult urzit. Reprezentanţii forţelor de ordine susţin, însă, că aceasta le-ar fi lezat onoarea şi demnitatea în timp ce-şi exercitau atribuţiile de serviciu. Săptămâna viitoare, Judecătoria Centru ar trebui să pronunţe o decizie în acest caz. În aceste circumstanţe, tabloul locului unde s-a produs incidentul pare să contureze un sistem corupt, bine pus la punct.
După «papagal», la sector

Potrivit celor implicaţi în dosar, incidentul s-a produs pe 9 septembrie curent. Locul cu pricina se află în partea dreaptă de la ieşirea din PC spre strada Bulgară, în spatele microbuzelor şi autobuzelor parcate de-a lungul străzii Varlaam, unde îşi desfăşoară activitatea un şir întreg de comercianţi. Veaceslav Lungu, ofiţer de poliţie, spune că, «în timpul deplasării pe sectorul administrativ deservit», a observat mai multe persoane care intenţionau să comercializeze mărfuri în loc interzis. Acesta le-a făcut observaţie şi le-a rugat să intre pe teritoriul PC, unde pot să-şi vândă, legal, marfa. Lungu zice că printre persoanele respective se afla şi Vera Eşanu, care «a răspuns brutal, spunând că suntem papagali».

Eşanu, însă, susţine că disensiunile ar fi avut loc în cu totul alte circumstanţe. Potrivit acesteia, poliţiştii anunţă comercianţii ilegali când trebuie să fie efectuat vreun control. «Atunci ne-au spus să nu fim acolo timp de două zile, pentru că trebuia să vină o comisie», menţionează Eşanu. Chişinăuianca mai aminteşte că, în ziua respectivă, a trecut întâmplător prin acea zonă şi a observat că unii comercianţi ilegali îşi vând marfa nestingherit. În scurt timp, şi-a adus şi ea marfa. Nu o despachetase încă atunci când Mihail Malacenco, inspector de sector netitular, s-ar fi apropiat de ea şi i-ar fi spus că, în ziua respectivă, e interzis «de târguit». Eşanu afirmă că l-ar fi întrebat de ce este interzisă vânzarea şi de ce nu le spune şi celorlalţi comercianţi ilegali şi, prin comparaţie, i-a zis: «mata, ca un papagal, repeţi întotdeauna una şi aceeaşi». În consecinţă, inspectorul s-ar fi enervat şi l-ar fi sunat pe Veaceslav Lungu.
Invitaţie cu acţiuni

Şi ulterior, declaraţiile celor implicaţi au fost diferite. Lungu spune că, după ce femeia i-ar fi numit pe colaboratorii de poliţie «papagali», «am invitat-o la sectorul de poliţie pentru verificarea cazului». Potrivit sursei citate, femeia ar fi refuzat categoric să se supună cerinţelor acestuia, din care cauză «am fost nevoit s-o invit forţat». Veaceslav Lungu menţionează, însă, că Vera Eşanu «nu a fost jignită şi nici maltratată».

Eşanu spune, însă, că invitaţia poliţistului a fost brutală. Ea susţine că, după ce Malacenco l-ar fi chemat pe Lungu, acesta din urmă «m-a apucat de mâna dreaptă, m-a lovit în spate, ca pe o vită, şi, cu strigăte, m-a îmbrâncit înainte».

Se pare că doar în descrierea evenimentelor desfăşurate la sectorul de poliţie părerile ambelor părţi coincid, în mare măsură. Reprezentanţii forţelor de ordine menţionează că Eşanu a refuzat să răspundă la întrebări, să semneze procesul verbal, dar că a avut posibilitatea să efectueze vreo 10 apeluri telefonice. Şi femeia a recunoscut că nu a dorit să răspundă la întrebările poliţiştilor, nici să-şi depună semnătura pe procesul verbal, deoarece la «linia fierbinte» a Ministerului Afacerilor Interne, la care sunase, i s-a spus că are acest drept.
Minciuni adevărate?

Chiar dacă poliţiştii o caracterizează pe Vera Eşanu drept o persoană care «are gura mare şi spune numai minciuni» şi că «nu e nicio persoană de la sector care să nu fi intrat în conflict cu ea», femeia susţine că acest lucru se datorează faptului că ea, de multe ori, le spune «adevărul» în faţă.

Adevărul în cauză reprezintă, de fapt, observaţiile cetăţenei. Cel puţin aşa susţine Vera Eşanu, potrivit căreia, în discuţiile cu alte comerciante, acestea se plângeau pe poliţişti că le aplicau diverse amenzi. Ulterior, Eşanu le-ar fi reproşat reprezentanţilor legii faptul că închid ochii la activitatea ilegală a celor care au loturi întregi de marfă, dar îi văd pe cei care vin să vândă cu torbele. Drept răspuns, aceştia ar fi avertizat-o că o sa-i facă proces verbal. Femeia mai spune că persoanele nemulţumite de poliţişti se tem să le reproşeze, pentru că de ei depinde activitatea lor. Eşanu menţionează că acestea preferă să stea ilegal deoarece pe teritoriul pieţei vânzarea decurge prost — acolo trebuie să pui un preţ mai mare din cauza impozitelor. «Cine s-a dus acolo, în scurt timp a revenit», îşi aminteşte Eşanu de cei care au încercat să vândă pe teritoriul PC. «Aici, însă, toţi se ştiu cu poliţiştii», spune femeia.
Toate locurile sunt ocupate

Potrivit chişinăuiencei, această relaţie de «cunoştinţă» cu reprezentanţii legii îi costă pe comercianţii ilegali din str. Varlaam câte 100 de dolari pe lună.

Săptămâna trecută, ne-am deplasat pe strada respectivă. Discutând cu mai mulţi comercianţi şi prezentându-ne drept persoane care ar vrea să vândă nişte haine cu mici defecte de fabrică, le-am cerut sfatul. Aceştia ne-au recomandat că, dacă nu avem foarte multă marfă, cel mai bine ar fi să le vindem ţinându-le în mână, deoarece e mai uşor să te ascunzi de poliţişti. Ei ne-au mai spus că, dacă totuşi nu reuşeşti s-o faci, te aşteaptă o amendă de 200 de lei, pentru care, evident, nu primeşti «cec de casă». Din discuţiile cu comercianţii am aflat că un loc pentru vânzare în regiunea respectivă costă 100 de euro lunar, taxă pe care o achiţi poliţiştilor. Tot ei ne-au zis că toate locurile sunt ocupate.

Mihai Malacenco, însă, ne-a declarat că persoanele care vând ilicit fug atunci când îi văd pe reprezentanţii forţelor de ordine. Tot el ne-a confirmat faptul că întreg şirul de vânzători amplasaţi de-a lungul străzii Varlaam, în spatele microbuzelor şi autobuzelor, activează ilegal şi că ei trebuie să intre pe teritoriul pieţei. Malacenco ne-a mai spus că de mult nu au mai fost întocmite procese verbale persoanelor care activează ilegal în regiunea PC, fără, însă, se ne dezvăluie şi cauza acestei acalmii.

Десять острых вопросов лидеру Центристского союза Молдовы Василию Тарлеву

2008-10-26T15:27:00.002+02:00

И еще у меня есть желание вовлечь в политику представителей экспертного сообщества Молдовы. Мне много приходилось общаться со многими экспертами в разных странах и, скажу откровенно, наши эксперты им ни в чём не уступают, а по многим параметрам даже превосходят. Если бы Игорь Боцан, Андрей Попов, Вячеслав Ионицэ, Вячеслав Негруца, Валерий Лазэр, Михаил Пойсик, Виорел Чиботару, Богдан Цырдя, Аркадие Барбэрошие, Сергей Назария…

Василий Тарлев: «Национальные интересы Молдовы всегда были для меня ранее и будут впредь неоспоримым приоритетом»

- Вы стали чужим для команды Воронина, но не стали своим для оппозиции. Как Вы себя чувствуете в этой ситуации?

- Для той части «команды Воронина», которая стоит на государственных позициях и занимается практическими вопросами развития нашей страны, я никогда не был и не буду чужим. А вот для тех, кто не хочет работать на государственные интересы, а работает только на себя и для которых все, кто не с ними - враги, я своим никогда не был. И никогда не буду.

Да, я пошел своим путем. Наша команда видит другую модель развития страны, основанную на согласии и созидании, без потрясений, без поиска врагов, без внешнеполитических метаний. Мы разрабатываем сегодня стратегию движения по такому пути.

Что касается моих взаимоотношений с оппозицией, то тут ещё надо уточнить, кто - оппозиция, а кто - просто «партия без власти». Первые, действительно, что-то ищут, предлагают. Вторые же просто ждут, когда фортуна им улыбнется, и власть сама упадет в их руки.

Мы - партия с собственной позицией. Все лучшее, что есть во власти и оппозиции, мы возьмем на вооружение. Но привнесем во всё это собственное видение путей развития страны. И эту свою позицию мы обязательно доведем до сведения всех избирателей.

- Ряд коммунистических изданий утверждают, что Вы не имели права идти в политику. Кроме того, они считают, что, связав себя с партией Центристский союз Молдовы, которая никогда не добивалась высоких результатов на выборах, Вы обрекли себя на политическое поражение. Вы согласны с этим?

- Они, конечно, имеют полное право, излагать свою позицию. Но вот решать, стоило мне идти в политику, или нет, им права никто не давал. Это моё личное дело, моё персональное ответственное решение.

Подводя итоги семи лет своей работы в должности премьер-министра, я отчётливо понял, что в этой должности и в этой команде у меня нет больше никаких возможностей для реализации своих планов и представлений о наиболее перспективных путях развития Молдовы. Пришло понимание, что нужно выходить в самостоятельное плавание. Нужна своя команда.

В «новой жизни» в политике мне многое приходиться начинать с нуля. Особенно сложный вопрос – партстроительство. Но я хочу подчеркнуть, что одну партию с названием ЦСМ вы знали до съезда 27 сентября 2008 года. Практически совсем другая партия появилась после этого съезда. Совершенно новое качество эта партия будет иметь после ещё одного съезда, который мы намерены провести до конца этого года.

Речь в данном случае идет не столько о росте рядов нашей партии, что также немаловажно. Самое существенное - это изменение качества нашей партии. В неё вливается много новых, интересных, хорошо профессионально подготовленных людей. А самое главное, партия почувствовала себя на подъёме.

Если несколько лет тому назад для партии ЦСМ фантастической мечтой было преодоление избирательного барьера, к которому она и близко не подходила, то сейчас нами ставится цель, войти в первую тройку партий, прошедших в парламент. И это, подчеркиваю, вполне реальные для нас планы.

- Появились слухи, что определёнными политическими силами разрабатывается план «анти- Тарлевской» кампании. Она будет строиться таким образом: за все плохое, что было в экономике и социальной сфере, будут ругать Тарлева, а за все хорошее - благодарить Партию коммунистов. Есть информация, что к этой кампании активно подключат «конструктивную оппозицию» и именно она будет её главным застрельщиком. Как Вы к этому отнесетесь?

Спокойно отношусь. Жизнь у нас всех сегодня непростая. Да и не только у нас, но и во многих других странах. Но вспомните 90-е годы прошлого века. Разве тогда было легче? Вспомните, что творилось тогда с пенсиями и зарплатами, которые не выплачивались годами.

Скажу без ложной скромности, что нашему правительству часть очень серьезных экономических и социальных проблем удалось успешно решить. Хотел бы особо подчеркнуть, что много нужного и полезного для страны и народа было сделано нами потому, что нам очень серьезно помогали доверие народа и поддержка реального сектора экономики.

Есть цифры роста ВВП, зарплат, пенсий, которые свидетельствуют, что мы работали, и работали хорошо. Можно сколько угодно критиковать нас со стороны, но у меня есть большие сомнения, что, стартуя с той позиции, с которой мы принялись за работу в апреле 2001 года, кто-то другой достиг бы большего.

Сказанное вовсе не означает, что я всем доволен. Не все удалось сделать, так как хотелось. На это были различные причины, в том числе, наверное, и то, что нашему правительству не хватало самостоятельности.

А в отношении того, что все грехи свалят на Тарлева, то в этом ничего необычного нет. Всегда, когда народу нечего предложить конструктивного, его внимание отвлекают на поиски «врагов».
Но, уверен, наш народ сегодня такими трюками не проведешь. Люди видели, как мы работали, и ощущали результаты этой работы. Поэтому, какие бы грязные технологии не применялись, народ уже не оболванить. Наши люди сами научились судить обо всем и делать свои собственные выводы.

- Существует мнение, что когда некоторые Ваши бывшие коллеги по власти начнут Вас «ломать», Вы не выдержите, побежите обратно, и даже будете проситься, чтобы коммунисты взяли вас в свой избирательный список. Как Вы прокомментируете такую точку зрения?

- Мне известна такая точка зрения. Знаю, откуда она исходит, и кто её распространяет. Я уходил спокойно и корректно, без «битья горшков». Не хотел тогда скандала, не хочу и сейчас. По характеру я вообще человек неконфликтный, специально ссоры ни с кем не ищу.

Надеюсь, что мой выбор правильно понят как правящей партией, так и оппозицией.

Теперь, однако, я вижу и чувствую, что что-то изменилось. Очевидно, ни партии власти, ни оппозиции не нужны конкуренты на электоральном поле. Но это их проблемы. Моё решение твердое и окончательное. Я избран лидером партии Центристский Союз Молдовы и пойду на выборы по его спискам. Тема закрыта.

Что же касается того, что меня будут «ломать», то меня это не пугает. Наверное, каждому вступающему в большую политику и это тоже надо пройти. Известно ведь, что путь к успеху всегда тернист. А в успех начатого нами дела я твёрдо верю.

- Ваша личная позиция по отношению к некоторым партиям, к характеру связей Молдовы с отдельными странами, к вопросам внутренней политики и социально-экономического развития страны не всегда совпадает со взглядами отдельных партийцев, занимающих высокие посты в Вашей партии. Особенно резко это проявилось на недавнем съезде партии ЦСМ. Что Вы намерены делать в этой ситуации?

- Полное единомыслие, скажу я Вам, наблюдается только в одном месте – на кладбище. А вот среди живых людей вполне нормально, когда они имеют различные точки зрения по тем или иным проблемам, не сразу соглашаются друг с другом, дискутируют и ищут истину в спорах.

Да, в нашей партии есть люди со своей собственной точкой зрения на те или иные события, в том числе и на вопросы стратегии и тактики развития партии и страны. И это хорошо. Значит, партия наша - живой организм, в ней есть дискуссии, есть жизнь.

Не буду лукавить и утверждать, что мне всегда нравится, когда мне противоречат, когда по тем или иным вопросам проходит другая точка зрения. Но я понимаю, что в этом не слабость, а сила партии. Время всеобщего «одобрямса», приказного единомыслия прошло. И это, полагаю, очень хорошо.

Однако, смею вас заверить, что широкие и свободные дискуссии между нами по принципиально важным вопросам стратегии и тактики нашей партии не помешают нам выходить к избирателям с консолидированной точкой зрения.

Сейчас в нашей команде началась работа над рядом стратегически важных документов, содержащих в себе те принципы и базовые ценности, которые, по моему убеждению, будут приняты и поддержаны всеми членами партии, а также значительной частью молдавского общества.

- В обществе существует точка зрения, что все политические лидеры друг друга ненавидят. Моё личное общение со многими политиками, как правило, подтверждает это. О «себе любимом» - только хорошее, а о других партийных лидерах – только плохое. Вы согласны с этим?

- Да, Вы правы, есть такой малоприятный феномен в молдавской политике. Поэтому некоторые и от меня только того и ждут, чтобы я тоже начал говорить что-то плохое и о Владимире Воронине, и о других политиках и партиях. Этого не будет. Свою правоту я буду доказывать не тем, что буду поливать грязью других, а конкретными делами. Мы хотим и обязательно станем партией реальных дел.

Хочу отметить, что как среди тех, кто входит в партию власти, так и среди оппозиционных политиков, есть немало сильных, цельных личностей, нацеленных на работу. Не стану их рекламировать, так как они будут нашими электоральными конкурентами, но выскажу уверенность, что мы сможем находить с ними общий язык в новом парламенте по вопросам, имеющим жизненно важное значение для страны и народа.
Особенно меня радует тот факт, что в большую политику начинает приходить молодежь. Судя по всему, процесс смены политического поколения приобретает необратимый характер. Скажу честно, для меня более важным представляется, собрать молодую, профессиональную команду и дать её членам возможность реализовать себя в большой политике, чем самому занять какой-либо пост, пусть даже очень высокий.

И еще у меня есть желание вовлечь в политику представителей экспертного сообщества Молдовы. Мне много приходилось общаться со многими экспертами в разных странах и, скажу откровенно, наши эксперты им ни в чём не уступают, а по многим параметрам даже превосходят.

Если бы Игорь Боцан, Андрей Попов, Вячеслав Ионицэ, Вячеслав Негруца, Валерий Лазэр, Михаил Пойсик, Виорел Чиботару, Богдан Цырдя, Аркадие Барбэрошие, Сергей Назария и многие другие эксперты пошли в большую политику и стали влиять на политические процессы через партии, то это значительно усилило бы интеллектуальный потенциал политических сил.

Если кто-то из них уже пошел в политику, то это можно только поприветствовать.

- Встречаются отдельные публикации, в которых Вас выставляют, то «врагом Румынии», то «врагом России». Так чей же Вы всё-таки «враг»?

- Прежде всего, я враг всей той глупости, которую демонстрируют те, кто об этом говорит или пишет.

Мы должны дружить со всеми странами, но национальные приоритеты должны быть для нас на первом месте.

Хочу еще раз подчеркнуть, национальные интересы Молдовы всегда были для меня ранее и будут впредь неоспоримым приоритетом.

Думаю, что наши зарубежные коллеги нас в этом отношении хорошо понимают, так как и для них самих тоже приоритетными являются национальные интересы их собственных стран.

Считаю, что только совершенно безответственный радикальный или маргинальный политик, не имеющий в нашей стране политического будущего, может себе позволить подталкивать Молдову к вражде с кем-то на международной арене.

Я считаю, что мы должны стремиться к тому, чтобы Россия, Румыния, Украина, ЕС и США были нашими добрыми друзьями и деловыми партнерами всегда и во всём. Хочу подчеркнуть, что Молдова будет успешно развиваться только в том случае, если она сумеет сблизить на своей территории интересы Запада и Востока.

Когда-то я сказал, что Молдова всегда должна быть территорией, свободной от русофобии, румынофобии и от прочих фобий. Сейчас хочу к этому добавить, что Молдова должна стать территорией мира, согласия, по мере своих сил и возможностей способствовать развитию связей между Россией, Украиной, Румынией, ЕС и США. Хочу отметить, что так же думают и мои соратники по партии, и многие граждане Молдовы.

- Вы одним из первых молдавских политиков публично заявили, что в этом году проблема Приднестровья решена не будет. Это прозвучало неким диссонансом на фоне того казенного оптимизма, который демонстрируют нынешняя власть и представители ЕС и ОБСЕ, предметно занимающиеся этой проблематикой. Чем вызваны эти Ваши заявления? Информированностью о том, чего мы все не знаем, или же природным скептицизма?

- Начну с того, что по складу характера я оптимист и созидатель. И я очень хочу, чтобы эта проблема разрешилась как можно скорее. Но надо понимать, что проблема эта и сложная, и очень запущенная. Кавалерийским наскоком её никому не решить.
Хорошо зная все её аспекты, я уверен, что решать её надо первоначально в Кишиневе. Мы сами должны четко и ясно определить для себя, каковы пределы компромисса, на который мы готовы пойти? Готовы ли мы учесть если и не все, то, во всяком случае, многие интересы и запросы другой стороны? Готовы ли мы интересы нашей страны и народа поставить выше интересов отдельных партий и политиков?

До тех пор, пока мы сами себе не ответим на все эти вопросы, никаких позитивных сдвигов в решении проблемы Приднестровья не будет.

И еще один момент. На примере Гагаузии мы должны показать приднестровцам, что находиться в составе Молдовы им будет лучше, чем иметь сомнительный статус «непризнанное государство».
Но для этого надо наладить постоянный и конструктивный диалог с общественностью региона, с исполнительной и законодательной властью Гагаузии, прислушаться к их просьбам, пожеланием. Например, предоставить Гагаузию квоту – 3-4 места в парламенте Молдовы. Уверен, что этот шаг был бы с благодарностью воспринят общественностью Гагаузии и еще более укрепил бы единство нашей страны.

- Считаете ли Вы, что проблема Приднестровья может быть успешно решена только после того, как левый берег Днестра покинут все находящиеся там российские военнослужащие?

- Прежде всего, должен Вам заметить, что эти российские военнослужащие являются миротворцами, которым мы все обязаны тем, что после прекращения вооруженного конфликта в 1992 году на обоих берегах Днестра больше не звучали выстрелы, не лилась кровь, не гибли люди.
Российские миротворцы и ограниченный контингент российских военнослужащих, охраняющих склады с вооружением и боеприпасами, не вмешиваются во внутренние дела Молдовы или Приднестровья. Напротив, они обеспечивают благоприятный, мирный фон для переговоров между Кишиневом и Тирасполем.
Поэтому я не согласен с мнением некоторых политических сил Молдовы, которые развернули сегодня кампанию за немедленный вывод из Приднестровья российских миротворцев, поскольку причины длительной неурегулированности конфликта кроются совсем не в них.

- Есть мнение, что Ваша партия не имеет собственной идеологической платформы, поэтому трудно предсказать, как она поведет себя в той или иной ситуации. Вы согласны с этим?

- У нас в стране есть немало «идеологизированных» партий. Но это вовсе не означает, что они поступают в своей практической деятельности в полном соответствии с тем, что записано в их политических доктринах. Впрочем, это их право.

Говоря об идеологии, надо понимать, что конкретно каждый из нас вкладывает в это понятие. Нам близки ценности, которые в мире принято называть консервативными. Это народность, государственность, патриотизм, семейные ценности, православие. Выстраивая идеологию партии, мы намерены на первый план, наряду с этими ценностями, вывести национальные интересы страны.

Для нашей партии будет приоритетно всё то, что соответствует национальным интересам Молдовы. Исходя из национальных интересов, мы будем выстраивать не только социально-экономическую политику, но и налаживать взаимоотношения с другими странами, принимать решения о вступлении или невступлении в те или иные международные организации и т.д. Мы будем всегда прогнозируемы, так как будем поступать в интересах большинства населения страны.

Potrivit constatărilor Procuraturii Generale prin vânzarea acţiunilor statului în SA „Ipteh” au fost ratate venituri în mărime de 1,6 milioane lei

2008-10-26T15:19:00.005+02:00

Procuratura Generală i-a remis preşedintelui grupului parlamentar al Partidului Popular Creştin Democrat, Vlad Cubreacov, un răspuns ce vizează vânzarea frauduloasă a pachetelor de acţiuni, deţinute de stat în întreprinderile SA „Ipteh”, prin care a fost prejudiciat interesul public şi Bugetul de Stat.

Până acum, am publicat în FLUX mai multe articole, bazate pe răspunsurile Procuraturii Generale la interpelările, declaraţiile şi sesizările făcute de către PPCD şi reprezentanţii săi pe parcursul sesiunii precedente a Parlamentului.

Amintim că, pe data de 10 aprilie, fracţiunea PPCD din Parlament a făcut o declaraţie, în care arată că imobilul gigantic din Chişinău, amplasat pe bulevardul Ştefan cel Mare, 65, la intersecţia cu strada Ismail şi vis-a-vis de magazinul „Unic”, a fost privatizat în condiţii dubioase, în perioada când Vladimir Filat ocupa funcţia de ministru de stat, în care fusese avansat din cea de şef al Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat. De asemenea, autorii declaraţiei menţionau că cel care l-a succedat în funcţie la conducerea Departamentului Privatizării în 1999 a fost actualul deputat al Alianţei Moldova Noastră, Alexandru Oleinic. Acesta ocupa respectiva funcţie în momentul realizării tranzacţiei cu acţiunile „Ipteh”. „Există bănuiala că anume actualul multimilionar şi deputat Vladimir Filat a stat în spatele acestei tranzacţii şi a tras toate sforile pentru a se căpătui prin intermediul unor firme off-shore cu acest imobil. Astfel, enorma clădire, îmbrăcată în sticlă, care a fost exploatată timp de mai mulţi ani de cei care au pus stăpânire pe ea, a adus profituri care depăşesc cu mult 100 milioane de lei. Suma lunară care se zice că este ridicată la geantă de proprietarul din umbră al acestei clădiri se estimează la aproximativ 150.000 de euro”, se arată în declaraţia fracţiunii parlamentare a PPCD.

Preţul unei acţiuni a fost micşorat de circa două ori

Procuratura Generală a iniţiat un proces în instanţă prin care cere anularea tranzacţiei de vânzare-cumpărare a acestui imobil, indicând o multitudine de ilegalităţi comise în momentul privatizării.

În cererea de chemare în judecată, din 19 aprilie 2007, şi în demersul privind înaintarea cerinţelor suplimentare, din 22 mai 2007, Procuratura Generală a invocat faptul că, la 7 octombrie 1999, Comisia de vânzare a acţiunilor statului a perfectat procesul-verbal nr. 27, prin care a fost stabilită modalitatea de vânzare la licitaţie a pachetului de acţiuni deţinute de stat în SA „Ipteh”. Potrivit Comunicatului de presă al Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, publicat în ziarul „Moldova Suverană”, la 12 noiembrie 1999, acţiunile SA „Ipteh” în, număr de 190.228 (sau 80 la sută din capitalul statutar) au fost expuse spre vânzare la Bursa de Valori. Preţul nominal al unei acţiuni a fost stabilit de 10 lei, iar preţul iniţial de vânzare – 43,8 lei. În urma vânzării acţiunilor la Bursa de Valori, pe data de 20 octombrie 1999, Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat a emis, la 4 noiembrie 1999, ordinul nr. 167 şi a întocmit procesul-verbal nr. 30, de aprobare a listei companiilor de brokeri care au câştigat concursul. În poziţia nr. 3 a anexei nr. 2 a ordinului menţionat, SRL „Broker-Service” (participantul la concurs, în numele SRL „Unizet-Com”) a fost desemnată drept câştigătoare a concursului de procurare a 190.228 de acţiuni ale statului în SA „Ipteh”, achitând 4,9 milioane de lei. Astfel, acţiunile statului în SA „Ipteh” au fost vândute la preţul de numai 26,28 lei bucata.
Comisia pentru privatizare a încălcat Regulamentul

Acţiunile de pregătire a tranzacţiei au început mai întâi în procesul desfăşurării licitaţiei, din 20 octombrie 1999. Or, preţul iniţial de vânzare a acţiunilor statului în SA „Ipteh”, în mărime de 43,8 lei bucata, a fost calculat în baza normelor care erau atunci în vigoare. În timpul desfăşurării acestor vânzări însă, Comisia pentru privatizare a modificat preţul minim, ceea ce constituie o încălcare a Regulamentului nr. 506, din 18 mai 1998.

De asemenea, contrar prevederilor în vigoare la acea dată, cumpărătorul nu a achitat deplin acontul pentru participarea la licitaţie, restanţa fiind de 61.883 lei.

Regulamentul menţionat prevede că includerea cererii în reţea, fără achitarea prealabilă a acontului sau cu achitarea unui acont mai mic decât suma prevăzută se va considera răspândire a informaţiei eronate, în scopul modificării cursului hârtiilor de valoare şi, în consecinţă, cererile în cauză nu vor fi admise spre examinare.

Totuşi, Comisia a admis, în mod ilegal, spre examinare, cererea SRL „Broker-Service”, iar vânzarea acţiunilor statului în SA „Ipteh” s-a desfăşurat la un preţ mai mic decât preţul stabilit iniţial.

Conform Raportului de expertiză nr. 003796/2806, prin aceste acţiuni, statului i-a fost cauzată o pagubă în mărime de un milion 666 mii 407 lei.

PPCD a solicitat stabilirea adevăratului proprietar al firmei off-shore „Worldway” LTD din Gibraltar

În legătură cu acest fapt, Procuratura Generală a atacat cu recurs Hotărârea nr. 30 a respectivei Comisii, şi ordinul nr. 167 al Departamentului Privatizării, din 4 noiembrie 1999.

Ulterior, la 23 august 2001, SRL „Unizet-Com”, în folosul căruia SRL „Broker-Service” a cumpărat acţiunile statului, a transmis aceste acţiuni firmei off-shore din Gibraltar „Worldway” LTD, în contul achitării gajului. Aşadar, dacă respectiva Comisie ar fi vândut aceste acţiuni, cel puţin, la preţul iniţial, adică de 43,8 lei, în contul statului ar fi fost încasaţi 8 milioane 331 mii 986,4 lei, deci de două ori mai mult decât suma încasată.

Având în vedere acest grav caz de corupţie, trafic de influenţă şi de abuz în serviciu, PPCD a cerut Procuraturii Generale şi Serviciului de Informaţii şi Securitate să examineze minuţios circumstanţele acestei afaceri murdare şi să stabilească gradul de implicare personală a lui Vladimir Filat şi a altor persoane cu funcţii de răspundere.
Valoarea de bilanţ a activelor materiale ale SA „Ipteh” constituia 9.989.126 lei

De asemenea, deputaţii creştin-democraţi au cerut să se facă investigaţiile necesare pentru a se stabili cine este adevăratul proprietar al firmei off-shore „Worldway” LTD din Gibraltar.

Pe faptul neglijenţei în serviciu, comisă de persoane cu funcţii de răspundere din cadrul Departamentului Privatizării, în cadrul realizării acţiunilor statului în SA „Ipteh”, Procuratura Generală a iniţiat, pe data de 9 aprilie 2004, o cauză penală, pe elementele infracţiunii prevăzută de art. 329, alin. (1), din Codul penal.

În cadrul urmăririi penale, s-a constatat că, în baza raportului financiar al SA „Ipteh”, pe trimestrul trei al anului 1999, valoarea de bilanţ a activelor materiale constituia 9.989.126 lei.

După ce Procuratura Generală a depus, pe data de 19 aprilie 2007, la Curtea de Apel Economică o cerere de chemare în judecată privind declararea nulităţii dispoziţiei de retransmitere a acţiunilor statului în SA „Ipteh”, instanţa de judecată a admis, la 10 iunie 2008, acţiunea Procuraturii Generale, cu anularea actelor care au fost emise de către Departamentul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat la efectuarea tranzacţiei de înstrăinare a 190.228 de acţiuni ale statului în SA „Ipteh” la Bursa de Valori.

Filat este convins că CEDO îi va da câştig de cauză

Vladimir Filat şi adjunctul său pe linie de partid, avocatul Alexandru Tănase, au declarat că dosarul “Ipteh SA” şi alţii contra Republicii Moldova va fi examinat în regim de urgenţă de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) şi că un răspuns în acest sens va fi dat până pe data de 5 decembrie a anului curent.

În cadrul unei conferinţe de presă, organizată miercuri, 15 octombrie, cei doi au comunicat că, în luna august a acestui an, după ce Curtea de Apel economică şi Curtea Supremă de Justiţie au revizuit contractul de privatizare a imobilului de pe bulevardul Ştefan cel Mare 65 şi au decis naţionalizarea lui, s-au adresat la CEDO, invocând grave încălcări de ordin procesual şi încălcarea dreptului la proprietate. Astfel, la 9 octombrie curent, au primit o înştiinţare din partea Curţii prin care li s-a comunicat că dosarul va fi examinat în regim prioritar, iar Guvernul va fi obligat să prezinte explicaţiile vizavi de acest subiect până pe data în de 4 decembrie 2008.

Alexandru Tănase, care a reprezentat cazul în instanţele naţionale, a invocat câteva aspecte care, în opinia sa, le vor aduce câştig de cauză din partea CEDO: acţionarii din România nu au fost invitaţi să participe la proces, deşi a existat o solicitare în acest sens; procurorul a depus această acţiune după nouă ani, ceea ce este, potrivit avocatului, contrar principiilor de stabilitate juridică; judecătorul care a participat în primă instanţă fusese anterior refuzat prin hotărâre irevocabilă la judecarea acestui caz, deoarece şi-a expus opinia vizavi de soluţia care urma a fi adoptată.

Potrivit celor doi, motivul pentru care CEDO a decis să examineze cu prioritate respectivul dosar l-a constituit faptul că, la o lună după ce imobilul a fost naţionalizat, statul a decis privatizarea acestuia. Valoarea actuală a imobilului constituie, conform evaluărilor Guvernului, 705,9 milioane de lei.

„Vreau să anunţ potenţialul cumpărător că procurarea unui bun furat nu îl plasează sub protecţia clauzei dobânditorului de bună credinţă. Persoana care va decide să cumpere acest bun va fi forţată să-l restituie proprietarului legal fără nici o despăgubire din partea statului. Sper că mesajul este extrem de clar, iar investitorii care fac afaceri la noi în ţară, cu excepţia familiei prezidenţiale, vor fi atenţi la acest mesaj”, a menţionat avocatul.

Întrebat cum se face că, în mai puţin de 10 ani, imobilul a crescut în valoare de la 900 mii la 70 milioane de dolari, Vladimir Filat a declarat că acest lucru se datorează investiţiilor care au fost făcute în companie şi creşterea, în toată această perioadă, a preţurilor pe piaţa imobiliară. „Dincolo de costul care a fost achitat de către investitor, au fost făcute multe-multe investiţii, prin aport la capital social, prin atragerea capacităţii manageriale ş.a.m.d. A fost preluat un activ practic neutilizat şi, pe parcursul a aproape 10 ani a fost transformat într-un business performant care aduce plus valoare. Şi mai este un lucru foarte elementar: puneţi punct de referinţă anul 1999, când a fost privatizat acest imobil, preţul de piaţă care a fost la timpul respectiv pentru un metru pătrat de imobil şi faceţi comparaţie cu ce se întâmplă la ora actuală”, a precizat Vladimir Filat.

În cadrul unei anchete penale Procuratura Generală a constatat veridicitatea acuzaţiilor aduse de PPCD lui Vladimir Filat

2008-10-13T03:36:00.001+03:00

Acţiunile comise de către liderii AMN şi PLDM în perioada în care aceştia au deţinut funcţii de stat (Serafim Urechean – primar general al capitalei, Vladimir Filat – şef al Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat) sunt cercetate în prezent de către organele de anchetă ale Republicii Moldova în cadrul mai multor dosare penale.

Cauzele au fost iniţiate de către anchetatori după ce reprezentanţii Partidului Popular Creştin Democrat au semnalat mai multe ilegalităţi, comise de către liderii AMN şi PLDM. O parte dintre abuzurile investigate de către organele de anchetă este descrisă în cărţile „Dinozaurii regimului sovietic, tartorii corupţiei moldoveneşti” şi „Vladimir Filat, un gangster al tranziţiei care a prădat ţara”, editate de vicepreşedintele Parlamentului, Iurie Roşca, şi PPCD.

Procuratura Generală i-a remis lui Vlad Cubreacov un răspuns la toate interpelările, sesizările şi declaraţiile reprezentanţilor PPCD, făcute în sesiunea anterioară a Parlamentului, precum şi prin intermediul FLUX-ului. Primul episod din răspunsul procurorului general, în care este vizat Serafim Urechean şi anturajul său, a fost publicat în ediţia din 3 octombrie a FLUX-ului.

Într-un alt episod din răspunsul Procuraturii Generale este vizat liderul PLDM, Vladimir Filat, şi tranzacţiile pe care acesta le-a efectuat în perioada în care deţinea funcţia de şef al Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat.
Avioane funcţionale şi reparate au fost vândute ca fier uzat

Pe data de 13 martie curent, grupul parlamentar al PPCD a făcut o declaraţie, prin care a reamintit că, prin Hotărârea Parlamentului nr. 163-XIV, din 15 octombrie 1998, a fost creată o Comisie de anchetă pentru reexaminarea materialelor referitoare la raportul Curţii de Conturi şi modul de comercializare a avioanelor din patrimoniul statului. Vicepreşedintele Parlamentului, Iurie Roşca, a condus acea Comisie de anchetă. „Raportul Comisiei a fost elaborat şi aprobat în unanimitate de către toţi membrii acesteia, care reprezentau toate cele patru fracţiuni parlamentare. Proiectul de hotărâre propus de Comisia de anchetă a fost adoptat cu peste 4/5 de voturi ale membrilor Parlamentului. Unul din principalele personaje ale Raportului Comisiei de anchetă era Vladimir Filat în funcţia sa de director al Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, întrucât Vladimir Filat a fost executantul operaţiunii de comercializare a şase avioane TU-154B, prin negocieri directe, către o firmă din Rusia. Cele şase avioane au fost vândute la un preţ total de 1,11 milioane de dolari, cu încălcarea gravă a Legii privind Programul de privatizare pentru anii 1997-1998, art. 16, alin. (1) al căreia permitea comercializarea unor bunuri din patrimoniul statului prin negocieri directe, doar în cazul unui singur cumpărător, şi cu condiţia ca patrimoniul să fi fost scos anterior la licitaţie sau concurs de, cel puţin, două ori. În faţa Comisiei de anchetă, Vladimir Filat a afirmat că avioanele respective erau bune de dat la fier uzat şi au fost vândute ca active neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor. Trebuie de precizat că din cele şase avioane, doar două nu puteau fi exploatate, iar alte două avioane fuseseră supuse unor reparaţii capitale cu puţin timp înainte de vânzare. Din datele de care dispunea Comisia de anchetă a Parlamentului, unul din cele şase avioane (nr. de bord 95324) nici nu a staţionat în Rusia, ci a fost imediat revândut Companiei aeriene „Krâlia Taraza” din oraşul Taraz, Kazahstan, pentru suma de aproximativ 500.000 de dolari. La rândul său, această firmă l-a închiriat unei companii aeriene din Emiratele Arabe Unite, fapt investigat şi constatat oficial de către Ministerul Securităţii Naţionale de atunci”, se arată în declaraţia PPCD din 13 martie 2008.

Cele şase nave erau incluse ilegal în activele neutilizate în procesul tehnologic

Astfel, Procuratura Anticorupţie a iniţiat urmărirea penală pe cauza nr. 2008978043, în baza elementelor infracţiunii prevăzute de art. 185, alin (3), din Codul penal (în redacţia Legii din a. 1961 cu modificările ulterioare) pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu de către persoane cu înalte funcţii de răspundere din cadrul Guvernului, Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat, Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile, Companiei de Stat „Air Moldova” la comercializarea a şase avioane TU-154B.

În cadrul efectuării urmăririi penale, s-a constatat că Ministerul Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat a aprobat comercializarea respectivelor avioane prin licitaţie şi a desemnat Agenţia Teritorială de Privatizare Chişinău în calitate de responsabil de estimarea şi organizarea licitaţiei, în vederea comercializării avioanelor. Cele şase nave erau incluse ilegal în activele neutilizate în procesul tehnologic, atunci când două avioane TU-154B efectuau, în anul 1998, zboruri conform contractelor (Tel Aviv, Moscova şi rută charter), adică erau utilizate conform destinaţiei.

De asemenea, contrar prevederilor art. 16 al Legii „cu privire la aprobarea Programului de Privatizare pentru anii 1997-1998”, comercializarea acestor avioane în baza contractului nr. 44, din 14.07.1998, către SA „Aviazapceasti” din Federaţia Rusă a fost efectuată prin negocieri directe, la preţul total de 1,11 milioane de dolari, fără a fi scoase de două ori la licitaţie sau concurs.

Vladimir Filat a fost preşedinte al Comisiei de negocieri directe, semnând procesele-verbale cu cinci zile înainte de formarea respectivei comisii

Astfel, prin Dispoziţia nr. 1405-505, din 21.04.1998, emisă de către prim-ministrul Ion Ciubuc, a fost dispusă comercializarea avioanelor prin negocieri directe, iar prin Dispoziţia nr. 1408-681, din 11.06.1998, s-a permis comercializarea avioanelor la preţuri stabilite prin negocieri directe.

La 12.06.1998, cele şase avioane TU-154B au fost transmise de la Agenţia Teritorială de Privatizare Chişinău către Comisia pentru negocieri directe, formată prin ordinul Ministerului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat nr. 111, din 17.06.1998 (minister care era deja desfiinţat ca urmare a modificării structurii Guvernului).

În acest context, s-a constatat că directorul general al Departamentului Privatizării şi Administrării Proprietăţii de Stat al Ministerului Economiei şi Reformelor, Vladimir Filat, a fost numit în calitate de preşedinte al Comisiei de negocieri directe şi a semnat procesele-verbale cu cinci zile înainte de formarea respectivei comisii.

O companie bulgară era gata să plătească mai scump pentru arenda a două avioane

De menţionat că, în luna iunie a anului 1998, Compania aeriană de stat „Air Moldova” a dus tratative cu Compania Aeriană de Stat „Air Balcan” (Bulgaria), care a oferit pentru arenda a două avioane de model TU-154B, pentru o perioadă de trei luni, suma de 600.000 de dolari, ceea ce permitea obţinerea de către compania aeriană de Stat „Air Moldova” a unui profit mai mare de un milion de dolari. În acelaşi timp, în vederea realizării acestei tranzacţii până la încheierea contractului, partea bulgară şi-a asumat responsabilitatea de executare şi a transferat pe contul „Air Moldova” 150 mii de dolari.

Acţionând contrar procedurii stabilite de legislaţia în vigoare la acel moment, precum şi contrar intereselor publice, persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile implicate au înstrăinat prin negocieri directe, în condiţii dezavantajoase pentru Republica Moldova, şase avioane model TU-154B, la un preţ diminuat, de 1,11 milioane de dolari, deoarece costul de bilanţ al avioanelor expuse la vânzare constituia 1,48 milioane de dolari. Astfel, bugetul public a ratat venituri în mărime de 370.000 de dolari.
Vladimir Filat a recurs la fals

Au fost întreprinse măsuri pentru stabilirea locului aflării pachetului de documente aferent comercializării celor şase avioane de model TU-154B, care a avut loc în 1998. Au fost audiaţi în calitate de martori fostul director general al „Air Moldova” şi fostul director adjunct al „Air-Moldova”. De asemenea, au fost audiaţi economişti care au participat la evaluarea avioanelor TU-154B, fostul director general al Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile, membrii comisiei de evaluare a avioanelor, membrii comisiei pentru organizarea negocierilor directe, fostul şef de secţie a Ministerului Privatizării, executor al unor documente ce ţin de comercializarea avioanelor, semnate de ministrul Privatizării, Iurie Badâr, şi directorul Departamentului Privatizării, Vladimir Filat, membrii echipajelor care zburau cu avioanele TU-54B în anii 1997-1998.

În declaraţia PPCD, din 13 martie 2008, se mai menţionează că, pentru a justifica vânzarea avioanelor prin negocieri directe, şi nu prin licitaţie, Filat a invocat Regulamentul cu privire la modul de comercializare a avioanelor neutilizate în procesul tehnologic al întreprinderilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 665, din 29.11.96. Or, în momentul tranzacţiei, acesta nu mai era în vigoare şi, deci, trimiterea la el era nejustificată. De asemenea, Comisia parlamentară de anchetă a constatat că, în timpul derulării acestei operaţiuni, Vladimir Filat a recurs la fals. Astfel, pe data de 12 iunie 1998, setul format din şase avioane TU-154 a fost transmis de la Agenţia teritorială Chişinău pentru privatizare la Comisia de negocieri directe. Procesul-verbal privind transmiterea-preluarea setului este semnat şi de către Vladimir Filat, care apare în actul respectiv ca preşedinte al comisiei de negocieri directe.

La 18 iunie 1998 (a doua zi după formarea comisiei), reprezentantul Societăţii pe Acţiuni „Aviazapciasti” din Federaţia Rusă a depus cererea pentru participare la negocieri directe, negocieri care au avut loc în aceeaşi zi, de 18 iunie 1998. Membrii comisiei de negocieri au declarat în şedinţa Comisiei de anchetă că cifra de 1,11 milioane de dolari pentru cele şase avioane a fost propusă de Vladimir Filat, preşedintele comisiei.

Mardeală electorală în tabăra liberală

2008-10-13T03:34:00.001+03:00

La o sută de metri de campania electorală, situaţia politică din ţară devine tot mai încordată. Se pare că reprezentanţii partidelor liberale se simt tot mai sufocaţi în aceeaşi nişă electorală. Frica de a rămâne în afara pragului electoral creşte în progresie aritmetică. Zilele acestea au fost marcate de atacuri dure dintre PL şi PLDM.

Un grup de consilieri din orăşelul Codru, municipiul Chişinău, şi-au anunţat retragerea din Partidul Liberal, condus de Mihai Ghimpu, şi aderarea la Partidul Liberal Democrat, condus de Vladimir Filat. Această intenţie a fost adusă la cunoştinţă opiniei publice printr-un comunicat de presă difuzat la 7 octombrie 2008.

Grupul de consilieri „migranţi” învinuieşte partidele, care se declară de opoziţie, de faptul că „nu au ştiut să depăşească orgoliile, ambiţiile proprii, interesele înguste de partid şi de grup.” Aderarea la PLDM a fost justificată de foştii consilieri PL prin „necesitatea unificării forţelor democratice” în jurul Partidului Liberal Democrat al lui Vladimir Filat.

Anterior, membrii Partidului Liberal au difuzat un buletin informativ în care PLDM-ul este învinuit de „manipularea opiniei publice, coruperea membrilor şi aleşilor locali din teritoriu”.

„…E greu să credem că, după vreo 10 ani de carieră politică de stânga, brusc, dl Filat a fost lovit de trăsnetul liberal-democraţiei conservatoare de dreapta. E limpede că ceva nu e curat la mijloc. Iar chestia care miroase cel mai urât este exact lucrul de care s-a spus mai sus: Partidul lui Filat lucrează în ultimele luni, la turaţii maxime, nu pentru a-i răsturna pe comuniştii de la putere, preluând masiv electoratul debusolat al acestora, ci…împotriva PL, împotriva preşedintelui său Mihai Ghimpu şi a primarului general Dorin Chirtoacă. Se lucrează metodic, de la om la om, în sudoarea frunţii şi cu salarii grase plătite emisarilor respectivi, pentru preluarea electoratului declarat simpatizant şi aderent al PL”, se spune în Buletinul Informativ al Partidului Liberal.

Anterior, şi alte partide de opoziţie au adus învinuiri similare PLDM-ului. Partidul Democrat, Partidul Social Liberal (care a fuzionat mai târziu cu PD), Partidul Naţional Liberal şi Partidul Popular Creştin Democrat au acuzat liderii PLDM de faptul că aceştia îşi construiesc structurile de partid prin coruperea membrilor altor partide şi instituţiilor mass-media. Reprezentanţii PLDM au respins aceste acuzaţii.

Partidului Comuniştilor nu este credibil pentru UE

2008-10-13T03:23:00.003+03:00

Ministrul Afacerilor Externe şi Integrarii Europene (MAEIE), Andrei Stratan, nu este membrul vreunui partid, dar ar dori să îşi continue cariera politică şi după electorala 2009.

«Nu mi-a propus încă nimeni să candidez pe listele vreunui partid sau să manifest interes pentru acest scrutin electoral», a declarat ministrul Stratan. «Ca ministru, însă, am responsabilitatea să respect recomandările observatorilor străini. Ne-am dori ca alegerile să aibă loc la nivel european. Nu merită să ştirbim anul 2009 prin compromiterea alegerilor», mai spune ministrul care susţine că ar dori să îşi continue activitatea politică şi după 2009. «De ce nu? Mi-am adus contribuţia la ce avem azi în politica externă», mai declară demnitarul. «Nu am ambiţii să creez partide. Până la alegerile din 2009 va trebui să îmi duc misiunea până la capăt împreună cu preşedintele Voronin».

Ministrul Stratan crede că un nou acord dintre UE şi R. Moldova ar putea fi semnat până la electorala din 2009. «Acum jumătate de oră am discutat cu reprezentanţii R. Moldova aflaţi la Bruxelles», a mai declarat pentru presă Stratan la 3 octombrie 2008, atunci când a fost anunţată cea de-a doua rundă de negocieri neoficiale dintre R. Moldova şi UE, referitoare la un nou cadru juridic. «Este o discuţie bună, dar este complicat de spus când va fi gata acest acord», mai spune el. «Nu este necesar să acceptăm proiectul care ne-a fost propus până în prezent, va trebui să analizăm fiecare capitol în parte», declară Stratan. «Le-am spus colegilor de la Bruxelles că nu ar trebui să aşteptăm alegerile din 2009 pentru că nu ne limităm doar la anul următor. Iar ţările mebre UE ar putea să contribuie la urgentarea reformelor din R. Moldova», spune Andrei Stratan. Ministrul a mai declarat că ar trebui inclus un compartiment aparte privind liberalizarea comerţului cu UE, liberalizarea regimului de vize care va înlocui regimul de facilitare, consolidarea poziţiei UE faţă de problema transnistreană şi soluţionarea acesteia.

Pe de altă parte, deputatul din Comisia pentru politică externă şi integrare europeană, Vitalia Pavlicenco, spune că, până la alegerile din 2009, acordul nu va fi semnat. «Acest fapt ar da credibilitate şi un plus la imaginea PCRM care nu vrea să se conformeze standardelor europene», declară Pavlicenco, precizând că negocierile continuă pentru a da de înţeles că occidentul nu abandonează R. Moldova.

Victor Chirilă, director de programe al Asociaţiei pentru Politică Externă, spune că, la 3 octombrie, la Bruxelles, părţile au discutat, de fapt, despre restanţele R. Moldova faţă de UE, având şi consultări pe marginea unui nou acord. «Este evident că, până la alegerile din 2009, nu este timp pentru un astfel de acord», explică expertul. «Ucraina, bunăoară, a demarat negocierile asupra unui acord similar încă în ianuarie 2007. De atunci a trecut timp, iar până în prezent acesta nu a fost definitivat», mai spune Victor Chirilă. Expertul susţine că reprezentanţii UE ar putea aştepta alegerile din 2009 ca să vadă urmărească felul în care s-a desfăşurat electorala şi modul în care se respectă principiile democratice. Dacă autorităţile de la Chişinău se vor ţine de cuvânt, negocierile vor începe, iar acordul va fi semnat», crede Victor Chirilă.

Planul de Acţiuni R.Moldova — UE a expirat în martie 2008, dar a fost prelungit din cauza unor restanţe ale autorităţilor de la Chişinău referitoare la lupta împotriva corupţiei, respectarea drepturilor omului, libertatea mass — media, independenţa justiţiei.

Escrocherii prestate legal

2008-10-13T03:21:00.000+03:00

Zilnic zeci de oameni sunt păcăliţi de agenţii care pretind că oferă informaţii despre locuri vacante de muncă sau apartamente care se dau în chirie. Promisiunile şi escrocheriile aduc în buzunarele patronilor acestor firme mii de lei.
Oferte pentru victime

Makler-ul este sursa de bază unde poţi găsi informaţii despre locuri de muncă şi apartamente date în chirie. Ofertele sunt diverse pentru cei care îşi caută o slujbă, toate pornind de la un salariu minim de 2500 de lei. Principalii vizaţi în această perioadă sunt elevii şi studenţii, care devin şi principalele victime. Preţurile pentru serviciile prestate de «agenţiile de informaţii» variază între 35-75 de lei pentru a-ţi oferi un post de lucru bine plătit şi 100—200 de lei pentru un apartament disponibil în condiţiile stabilite de client.
Numere de telefon inexistente

Iuliana Efrem a sunat la o agenţie de informaţii şi a fost invitată amabil să vină la hotelul Chişinău, în oficiul 250 pentru o consultaţie gratuită, dar, pentru orice eventualitate, să aibă cu ea buletinul

de identitate şi 50 de lei pentru a achita serviciile. «Natalia, directorul intreprinderii individuale «Donic Natalia», spune Iuliana, m-a asigurat că în cel mai scurt timp voi obţine locul de muncă dorit. Am semnat un contract fără a-l citi atent, fiind încrezută în spusele ei. Am achitat 50 de lei, fără a primi vreun bon de plată. Am rămas un pic surprinsă că am semnat contractul neavând 18 ani, dar m-am abţinut să întreb deoarece eram nerăbdătoare să-mi dea de lucru. Am primit 7 numere de telefon din care puteam alege. La sfârşit am fost asigurată că în cazul în care nu găsesc nimic, pot reveni pentru a primi noi informaţii.» Iuliana a sunat la numerele respective, dar nici unul dintre ele nu corespundea cerinţelor ei: «Unul era incomplet, la altul era nevoie de specialişti în domeniu, iar la celelalte — nu aveau posturi vacante». A doua zi a luat legătura cu agenţia şi directoarea s-a arătat surprinsă de telefonul Iulianei. «M-a recunoscut cu greu, dar mi-a zis să nu-mi fac griji, că revine ea pe parcursul zilei să-mi ofere noi informaţii.

A trecut mai mult de o lună, dar Natalia nu a mai sunat. Mi-am dat seama că am fost minţită.»

Am trecut de mai multe ori pe la oficiul 250 de pe strada Negruzzi 7 şi am văzut că nu duc lipsă de clienţi. Potrivit observaţiilor, zilnic la această firmă apelează circa 20 de persoane.

Grigore Onica din Măgdăceşti s-a adresat agenţiei pentru a obţine un loc de muncă pe vară. ‘’Mi s-au dat numere care nu existau, altele erau formate din prea multe cifre. Şi-au cerut scuze, acuzîndu-se una pe alta de neglijenţa. Mi-am dat seama că nu mai are rost să apelez la agenţie. Te tot amână până când te fac să renunţi de bună voie».

Lui Radu Popovici din Chişinău i s-au dat numere inexistente, iar la cele la care a reuşit să sune nu mai aveau nevoie de muncitori de o lună şi jumătate.
Câştiguri de 300 lei zilnic

În incinta aceluiaşi hotel există o altă agenţie în oficiul 108, unde te asigură sută la sută că de mâine eşti angajat. Aici, managerul agenţiei Olga spune că are multe oferte pentru studenţi, majoritatea

începînd cu 300 lei pe zi, dacă ştii să negociezi bine cu patronul. M-am arătat interesat că doresc să lucrez, am bătut la uşa agenţiei şi, după mai multe discuţii în contradictoriu, ca să mă convingă de seriozitatea agenţiei, managerul mi-a dat gratuit numărul de telefon al unei fabrici de conserve. Ulterior am aflat că numărul acestei fabrici, devenite deja celebre în rîndul clienţilor firmei, era oferit contra sumei de 50 lei tuturor clienţilor dornici de a lucra.

Le-a fost dat şi lui Sergiu Gendoian şi lui Constantin Ţurcan. ‘’Am fost atraşi de salariul mare de 300 lei zilnic, deşi ne dădeam seama că e ireal, afirmă băieţii. Am primit trei numere de la trei fabrici. Fabrica de conserve se afla la Budeşti, unde am mers vreo doi kilometri pe jos. Acolo totul s-a dovedit invers, pentru a primi 80 de lei pe zi era nevoie să îndeplinim anumite condiţii, cu care n-am fost de acord. La celelalte locuri propuse de agenţie era nevoie de specialişti în domeniu şi nu de studenţi».

Escrocherii prestate legal Pe strada Munceşti 29/1 se află o altă agenţie. Parascovia Oţel a apelat la această agenţie pentru a-şi găsi un apartament. I s-a spus că în maximum o lună i-l vor găsi. «Am achitat 150 de lei, am semnat contractul şi am primit câteva numere de telefon. La unul dintre numere am negociat cu posibilul stăpîn al apartamentului. Întîlnirea trebuia să aibă loc într-o marţi. Înainte de a ne vedea, am fost anunţată că totul se amână până sâmbătă din motive neclare. În final, am fost anunţată că apartamentul a fost deja ocupat. Aceasă întâmplare mi-a lăsat impresia că persoanele de la agenţie şi proprietarii acestora lucrează mână-n mână şi pun la cale diferite scenarii pentru a face business şi, în acelaşi timp, a minţi oamenii».

Parascovia a sunat şi la alt număr dat de aceeaşi agenţie, iar proprietarul care i-a răspuns a zis că într-adevăr dă apartament în chirie, doar că nu are nici o legătură cu vreo agenţie. «Faptul mi-a întărit suspiciunile precum că multe numere date de agenţii sunt preluate din presă. Am o lună de când aştept să mi se ofere ceea ce era stipulat în contract, dar voi fi nevoită să-mi caut singură apartament.»
Agenţiile оşi respectă contractul

Vitalie Zamă de la organizaţia obştească Juriştii pentru drepturile omului a examinat contractul dat de agenţii şi spune că acesta impune executorul la doar câteva obligaţii minore şi nu poate fi vorba de faptul că acestea nu sunt respectate. «Oamenii ar trebui să citească înţelegerea amănunţit şi doar apoi, în caz că sunt de acord cu condiţiile contractuale, să semneze. Dacă li se pare ceva suspect, să nu semneze», menţionează juristul. Vitalie Zamă a declarat că persoanele care achită plata pentru servicii ar trebui să primească bon de plată.
Taxele percepute sunt ilegale

Svetlana Şarban, vice-director la Agenţia pentru ocuparea Forţei de Muncă a municipiului Chişinău, a declarat că la ei vara apelează mulţi studenţi şi elevi pentru a fi ajutaţi să îşi găsească un loc de muncă. Mulţi dintre aceştia ajung la Agenţie după ce au fost înşelaţi de firme private.

«Contractele de informare sunt amăgeală pură şi nu contracte de angajare, spune Şarban. Conform Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ratificată şi de Republica Moldova, agenţiile private de angajare în câmpul muncii nu ar trebui să perceapă nici un fel de taxă de la persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă. Patronii care caută muncitori trebuie să plătească, nu cei care doresc să se angajeze», menţionează Svetlana Şarban.

Vice-directorul Agenţiei pentru ocuparea Forţei de Muncă a municipiului Chişinău a adăugat că, după ratificarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii, mai multe agenţii s-au închis, după care au găsit o altă «portiţă» prin care să reintre în joc. Ea crede că această modalitate uşoară de a face bani are în spate persoane influente, având în vedere faptul că este pe piaţă de mai mult timp şi nimeni nu ia nici o măsură.

Vitalie Zamă a explicat că reapariţia acestor firme se datorează unei şmecherii care le permite proprietarilor de agenţii să evite legea respectivă: «Documentul stabileşte interdicţia agenţiilor private de a presta servicii de angajare contra plată, iar pentru a evita interdicţia respectivă, întreprinderile cataloghează serviciile prestate ca fiind de informare».
Se declară agenţii de angajare

Pentru a vedea ce fel de servicii prestează agenţiile în cauză, am sunat la mai multe firme dându-mă drept o persoană care caută de lucru. Mi s-a spus: «Veniţi la noi, oferim mai multe oferte de lucru şi angajăm. E nevoie de 75 de lei pentru a încheia contractul de muncă». De la Camera de Licenţiere a Republicii Moldova am primit confirmarea că agenţiile care prestează servicii de angjare în câmpul muncii au nevoie de licenţă şi nu doar de un simplu certificat de activitate. Cu toate acestea, cei de la Camera de Licenţiere mi-au spus că se mai întâmplă ca unele companii să lucreze fără licenţă, dar nu este treaba lor, ci a poliţiei să rezolve problema.
Proba adevărului

Alina Cuşceac, unul dintre managerii agenţiei din biroul 108 din incinta hotelului CHIŞINĂU, s-a arătat surprinsă de întrebările mele despre faptul că percep taxe oferind servicii de angajare, negând totul şi declarându-mi că la agenţia lor nu se face nimic ilegal. Pusă în faţa dovezilor, Alina a recunoscut neregulile întâmplate, dar le-a motivat în felul următor: «Tu ştii cât plătim noi pentru publicitate? Cinci mii de lei săptămînal, benzina celor patru maşini care circulă zilnic prin Chişinău în cautarea de locuri vacante, salariul angajaţilor, plus arenda pentru încăpere ne costă mult.

Iată de ce noi luăm bani de la clienţi, că altfel pentru ce-am lucra? Sunt patroni care plătesc pentru a le oferi lucrători, dar nu este un caz frecvent». Managerul mi-a mai spus că bonul de plată este însuşim contractul. «Ar trebui schimbată legea», a încheiat Alina Cuşceac.

Şi cei din oficiul 250 au negat toate cele întâmplate la ei, menţionând că informaţiile de mai sus nu sunt veridice. «Tu vezi că ne deranjezi? Noi aici lucrăm». La ieşire am întâlnit-o pe Mariana Iliescu, care se adresase la agenţie cu jumătae de oră mai înainte, dar a revenit pentru că nu găsise nimic la numerele de telefon oferite de agenţie. La prima ei vizită semnase un contract în care nu figurau semnătura u351 єi bonul de plată. După vizita mea şi apoi a Marianei lucrurile s-au schimbat. Mariana Iliescu a primit un contract nou, cu bon de plată şi semnătură.
Plângere în premieră la Poliţie

La Sectorul de poliţie numărul 3 din Chişinău zilele trecute a fost depusă o plângere împotriva uneia dintre agenţiile din incinta hotelului CHIŞINĂU. Ofiţerul de sector Moiseev mi-a declarat că acesta

este un caz izolat şi că nu ţine minte să mai fi întâlnit astfel de cazuri. «I-aş îndemna pe oameni să dea în judecată agenţiile la expirarea contractului», spune el. Juristul Vitalie Zamă spune că, potrivit Legii Republicii Moldova privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, activitatea legată de plasarea în câmpul muncii a cetăţenilor în ţară se supune reglementării prin licenţiere. Desfăşurarea ilegală a acestor activităţi atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de la 25 până la 50 de unităţi convenţionale şi persoanelor cu funcţii de răspundere de la 50 până la o sută de unităţi convenţionale.

Conform Agenţiei Forţei De Muncă, rata şomajului în Chişinău în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani este de 18%, de 2,6 ori mai înaltă decât media pe ţară, tinerii cu studii medii şi medii incomplete constituie circa 62% din numărul total al tinerilor şomeri.

«Casa moscovită» a lui Valeri Klimenko

2008-10-13T03:17:00.002+03:00

În această săptămână la Chişinău, dar şi la Tiraspol se desfăşoară Zilele Culturii Ruse. Câteva zeci de etnici ruşi s-au adunat la monumentul lui Puşkin, apoi au participat la alte festivităţi.

Etnicii ruşi din R. Moldova sunt întruniţi într-un Congres al comunităţilor ruseşti (CCR) , ca o organizaţie umbrelă, care se pare că i-a dezamăgit în ultimul timp. Deja de 10 ani, liderul acestei organizaţii-umbrelă este Valeri Klimenko, actualmente consilier municipal. Valeri Klimenko s-a născut în Federaţia Rusă şi şi-a făcut studiile la Lvov, în Ucraina. De circa 15 ani este activ la Chişinău, candidând de mai multe ori pentru postul de primar de Chişinău şi de două ori fiind ales consilier municipal din partea formaţiunii politice «Ravnopravie», pe care o conduce.

Recent, unii membri ai Congresului Comunităţilor Ruse (CCR) şi-au exprimat nemulţumirea în legătură cu cazurile de corupţie şi de spălare de bani în care ar fi implicat actualul consilier municipal, expediind scrisori de protest în diferite instituţii.
5 scrisori de la Congresul Comunităţilor Ruse

«Credem că a venit timpul să fie discutată şi prezentată tuturor faţa reală a aşa-numitului conducător al nostru, care, folosindu-se de încrederea noastră, ne duce la pierzanie. Folosind această organizaţie, membri ai căreia suntem, acest om ne jefuieşte fără milă», se spune în una din cele 5 scrisori venite la redacţia noastră. Şi alte instituţii media din Moldova au abordat recent această temă.

În plângerile oamenilor se spune că pe parcursul ultimului deceniu, de când Klimenko este preşedintele CCR, acesta a primit mai multe sume de bani din Federaţia Rusă pentru desfăşurarea activităţilor culturale comune, dar le-ar fi folosit în scopuri private, prin crearea de firme private şi de bunuri pentru familia sa.

Oamenii au făcut referinţă la o instituţie de la Moscova care ar fi efectuat mai multe transferuri de bani pentru etnicii ruşi de la Chişinău, reuniţi în acest congres, şi anume la «Moscovski dom sootecestvennika» («Casa moscovită a concetăţeanului»- trad.n., MDS), descrisă şi ca «un centru de cooperare umanitară şi de afaceri cu compatrioţii din străinătate». Într-adevăr, pagina web a MDS face referinţă la mai multe acţiuni organizate pentru comunităţile ruseşti de la Chişinău, prezentate în rapoartele anuale de activitate. În raportul pentru anul 2005 se spune că «s-au oferit clase de calculatoare şi utilaje pentru comunităţile ruseşti din Moldova, s-au oferit cursuri de recalificare pentru 10 pedagogi, a fost asigurată participarea la Forul II al şcolilor puşkiniste, s-a oferit susţinere universităţii slavone din Chişinău, s-a finanţat organizarea unei conferinţe pe problema limbii ruse la Chişinău, pentru 300 de participanţi, la care au participat ministrul Educaţiei de la Chişinău şi autorităţi din conducerea Moscovei, s-a organizat un concert la 12 iunie, de Ziua Rusiei, în Moldova, s-a acordat sprijin financiar pentru reparaţia monumentelor soldaţilor sovietici.
Hipermarketuri şi tehnologii

Şi în anii trecuţi MDS a acordat ajutoare substanţiale Moldovei. Bunăoară, din raportul pentru anul 2003 aflăm că au fost alocate mijloace financiare pentru dotarea şcolilor, pentru deschiderea şcolilor duminicale pe lângă locaşurile din cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse, aflate în Moldova. Dar o mare atenţie se acordă proiectelor economice, din care, cităm, «a fost susţinută iniţiativa comunităţilor ruseşti din Moldova de participare a structurilor ruseşti în construcţia unui hipermarket la Chişinău», dar şi pentru «producerea berii». În total, pentru dezvoltarea proiectelor economice în Moldova au venit 7 propuneri, se spune în raport.

De pe aceeaşi pagină web aflăm că în Consiliul MDS din partea Moldovei este o singură persoană, şi anume Valerii Klimenko.

Din alte surse am stabilit că Valeri Klimenko ar avea anumite implicaţii în firmele nominalizate de către membrii CCR în scrisorile remise redacţiei. De exemplu, membrii comunităţilor ruse fac referinţă la rulajul financiar enorm prin intermediul firmelor «Pâine şi tehnologii», «Diamante şi tehnologii» şi «Aparate exacte». Dacă aruncăm o privire pe listele electorale ale partidului «Ravnopravie», descoperim că lideri ai tuturor acestor trei firme au candidat din partea acestui partid pentru funcţia de consilier municipal Chişinău în campaniile electorale din 2005 şi 2007.
Brutărie din Armata a 14-a

«Vrem să aflăm ce s-a întâmplat cu utilajele pentru brutărie care ne-au fost transmise gratuit de către conducerea Armatei a 14-a din Transnistria şi în baza cărora a fost creată firma «Pâine şi tehnologii» din Cahul», scriu membrii CCR.

În campania electorală din 2005, Vasilii Mihailov s-a înscris pe listele «Ravnopravie» ca director al întreprinderii «Pâine şi Tehnologii». La Camera Înregistrării de Stat am fost informaţi că fondatorii SRL «Pâine şi Tehnologii» sunt doi: Vasilii Mihailov şi Valerii Klimenko.

O altă firmă nominalizată în aceste scrisori figurează şi în comunicatele de presă ale CCCEC. Este vorba de SRL «Diamante şi tehnologii», vicedirectorul căreia, Roman Colesnic, a candidat pe aceleaşi liste în electorala din 2005. În acelaşi an, în octombrie, CCCEC a remis un comunicat prin care se anunţă suspendarea activităţii întreprinderii sus-numite din cauza unor abuzuri în serviciu comise de conducătorul acesteia, Tatiana Klimenko, fiica consilierului municipal Valeri Klimenko. În comunicat se spunea că doar în doi ani această firmă câştigase şase tendere pentru prestarea diferitelor servicii unor instituţii publice, dar de facto aceste servicii erau prestate la preţuri exagerate. Astfel, doar în baza unor lucrări de reparaţie efectuate la Liceul «M.Koţiubinski», la o casă din strada Renaşterii şi la căminul cultural din orăşelul Codru, s-au constatat supracheltuieli în valoare de 365 mii lei. În comunicat se mai anunţa că atât Valeri, cât şi Tatiana Klimenko ar fi pasibili de pedepse penale cu arest pe termene de până la 25 de ani. Iată că în anul următor electorala i-a găsit pe ambii, tatăl şi fiica, pe aceeaşi listă electorală, numai că de această dată Tatiana Klimeko era înscrisă în listă ca director comercial al SRL «Aparate exacte».Datele oficiale arată că fondatorul acestei acestei firme este Artur Munteanu, însă ea îşi are adresa juridică pe strada Albişoara 80, tot acolo unde îşi are sediul o altă firmă numită «Aparate exacte. Iată că unicul fondator şi director al firmei «Aparate exacte», situată pe strada Albişoara 80 este Valerii Kilmenko.

Autorii scrisorilor spun că, prin intermediul acestor şi altor câteva firme, familia Klimenko ar fi dezvoltând un rulaj financiar de câteva milioane de lei anual, în care ar putea să ajungă şi sumele transferate de la Moscova pentru necesităţile comunităţii ruse. Membrii CCR afirmă că recent s-ar fi pierdut suma de 51 000 de dolari, oferită din partea Rusiei pentru editarea cărţii «Arta rusească în Moldova, secolele 19-20». Membrii comunităţii susţin că nici cartea şi nici banii nu au fost văzuţi, iar mai recent Valeri Klimenko a declanşat o nouă colectare de fonduri financiare, de data aceasta pentru «susţinerea victimelor conflictului armat din Osetia». Conaţionalii săi spun că această colectă ar putea ajunge din nou într-un buzunar privat, din care, consideră ei, au fost deja procurate mai multe imobile în centrul Chişinăului, diverse terenuri în nordul R. Moldova, automobile de lux şi diferite bunuri în capitala Federaţiei Ruse.

La Congresul Comunităţilor Ruse din Chişinău am fost informaţi că Valeri Klimenko este foarte ocupat cu organizarea diverselor manifestări legate de zilele Federaţiei Ruse. Totuşi, o colaboratoare a Congresului, care s-a prezentat Elena, ne-a spus că aceste scrisori au ajuns şi la ei, dar nu au fost discutate niciodată în interior, pentru că «toţi înţeleg că nu avem ce discuta». Contactat la telefonul mobil, Valeri Klimenko nu a răspuns.

Un interviu cu ex-premierul Vasile Tarlev, preşedintele Uniunii Centriste din R. Moldova (UCM)

2008-10-13T03:08:00.001+03:00

— Dle Tarlev, declaraţi recent că, de când aţi plecat din fruntea Guvernului, descoperiţi în societate nişte situaţii surprinzătoare. Cum se întâmplă că demnitarii nu sesizează starea adevărată de lucruri din societate, atâta timp cât sunt la putere? Din ce cauză, doar plecând, aceştia cunosc realităţile?

— Eu niciodată nu m-am despărţit de societate şi nu m-am îndepărtat de ea. Eu sunt născut la ţară, sunt născut într-o familie cu mulţi copii. Părinţii au fost întotdeauna oameni de rând ca toţi ceilalţi, mama fiind bibliotecară, iar tata mecanizator, practic eu niciodată nu am uitat şi nici nu pot să uit care este durerea societăţii. Deşi am fost în funcţia de prim-ministru, nu mi-am permis de a mă îngrădi totalmente de societate. Într-adevăr, organele de stat, sau maşina de stat, are amprenta sa, este sistemul birocratic, deşi eu, fiind în această funcţie, nu am fost afectat şi nu sunt infectat de boala birocraţiei, absolut deloc. Sunt cel care am fost. Într-adevăr, plecând din Guvern, am descoperit unele momente cu care nu m-am confruntat fiind în funcţia de primul-ministru.
— Nici chiar dosarele pierdute la CEDO de Guvern nu v-au determinat să recunoaşteţi cât de gravă este situaţia drepturilor omului în R. Moldova? Aţi fost premierul care nu a recunoscut, cel puţin, vreodată că justiţia adoptă decizii la comandă, iar drepturile omului sunt recunoscute, în special, pe hârtie…

— În primul rând, orice acţiune la CEDO, chiar dacă Guvernul nu este implicat direct, CEDO examinează doar acţiunile împotriva Guvernului. Şi chiar şi noi, cetăţeni simpli, având proprietatea privată, negăsind, în opinia lor, dreptate în organele justiţiei naţionale, se adresează la CEDO. Instituţia în cauză nu acuză o proprietate sau alta, ea acuză sistemul judiciar, dacă consideră că nu este corect. De aceea, incorect ar fi de a învinui Guvernul R. Moldova de tot ce se întâmplă, în special de dosarele de la CEDO. Mai mult decât atât, vreau să vă spun dvs. că sistemul judiciar nu este subordonat Guvernului, sistemul judiciar este autonom, el este de sine stătător. Judecătorii nu au nimic cu Guvernul sau primul-ministru.
— Pe de o parte, spuneţi că judecătorii nu au nimic cu Guvernul, iar pe de altă parte, declaraţi că dosarul Bucuria, ajuns la CEDO, este unul fabricat. E sau nu independent sistemul nostru judiciar?

— Vreau să ştiţi şi dvs. ceea ce am spus recent. Încă o dată repet: jurnaliştii, la o conferinţă de presă, m-au întrebat despre cazul Bucuria. Eu le-am adus la cunoştinţă următoarele: se face impresia că, în Moldova, devine la modă ca, dacă cineva se lansează de sine stătător în politică, neapărat este necesar de a fabrica unele compromaturi sau, mai ştiu eu, dosare chiar. Şi este clar de înţeles, cum, pe 27 septembrie, eu accept de a adera la UCM, fiind ales de Congres, care reprezintă cetăţenii R. Moldova, în funcţia de preşedinte, pentru ca, pe 2 octombrie, să apară declaraţii precum că ar exista o adresare la CEDO. Este clar că este fabricat şi noi avem dovezi concrete. În primul rând, doresc să vă spun că acesta este un dosar cu adevărat fabricat, cointeresaţi fiind mai mulţi politicieni din ţară.
— Cine-s?

— Va veni timpul, va trece CEDO şi noi vom deschide parantezele. Însă, cu toată certitudinea, doresc să vă confirm: în cazul dat, persoane ce s-au adresat la CEDO s-au adresat nu împotriva lui Tarlev. În cazul Bucuria, ei consideră că instanţa superioară judiciară din Moldova, ce a adoptat o decizie irevocabilă, nu le-a făcut parte.
— Când a fost adoptată această decizie?

— Eu nu cunosc particularităţile, că nu am fost implicat în aceste chestiuni.
— Nu v-au interesat particularităţile chiar dacă e vorba de perioada în care eraţi director la Bucuria?

— Din discuţiile în jurul acestui dosar aflu că, chipurile, problemele se trag de când am fost director la Bucuria, în anii 90. La perfectarea acelui credit, despre care vorbeau ei, de bază, discutat şi în instanţele de judecată, nu am participat absolut deloc. Au participat juriştii, specialiştii. Nu l-am semnat eu, l-a semnat sistemul care era atunci la Bucuria, inclusiv direcţia juridică, economică…
— Şi dvs. nu l-aţi semnat?

— Eu, ca director, am semnat, dar am semnat cum prevede legea, actele pregătite de specialişti, economişti, de finansişti, de contabili, de juriştii întreprinderii. După ce a fost confirmat absolut tot, eu, ca director, l-am susţinut. E un lucru normal, legal, însă instanţele de judecată naţională, cei care au judecat, le-au făcut parte şi i-au acceptat. Creditul a fost corect luat, corect a fost rambursat şi folosit după destinaţie, fără obiecţii. Dar acum, chipurile, cei care sunt proprietari la Bucuria s-au adresat la CEDO, motivând că instanţele de judecată nu le-au întors despăgubiri. Aceşti acţionari spun că, chipurile, creditul a fost corect luat şi folosit, dar acele judecăţi care le-au făcut ei, chipurile, i-au afectat şi au pierdut, în rusă se spune «upuşcenaia vîgoda», din punctul lor de vedere. Şi ei acuma, având nişte întrevederi cu unii politicieni care i-au convins insistent să meargă mai departe, chipurile, acum e momentul de a-l ponegri pe Tarlev, de a arăta că Tarlev, uite măi, e monstru sau e corupt. Dar specialiştii au imprimat acele discuţii, nu la comanda mea, sunt oameni de bună-credinţă în ţară, chiar dacă sunt în organe. Au imprimat şi mi-au arătat pe unele casete ceea ce s-a vorbit, cine-a vorbit. Eu le-am văzut. Ele au fost transmise la grupul de avocaţi, ele nu sunt la mine, şi avocaţii vor lucra cu ele, conform legislaţiei.
— Au fost legale filmările şi interceptările? Există o autorizare a Procuraturii?

— Eu vreau să vă spun că aceasta nu ţine de competenţa mea, absolut. Eu nu am fost implicat în chestia asta şi nici în acest proces.
— V-a şocat ceea ce aţi văzut pe casete?

— Câte ceva, da.
— Aţi constatat că cineva v-a trădat? Sunt printre politicienii despre care vorbiţi şi apropiaţi de-ai dvs.?

— Unii, da.
— Ce aţi simţit atunci când aţi constatat că sunteţi trădat?

— Dar cum reacţionaţi dvs. când aflaţi că un om apropiat, pe care l-aţi ridicat, l-aţi sprijinit, cu care aţi muncit împreună, într-un moment te trădează? E greu, dar am primit-o ca pe o realitate.
— În cazul în care aţi fost un premier docil, îndeplinind neclintit orice indicaţie a preşedintelui, propunerea şefului statului de a vă prezenta demisia nu a fost o trădare? Lumea interpretează că Vladimir Voronin v-a trădat…

— Absolut nu. Eu am muncit pentru ţară, pentru neam şi nu regret. Aceasta este opinia lor, nu a mea. Eu consider că, în aceşti ani de zile, s-au făcut multe lucruri bune. Au fost şi greşeli, dar nu greşeşte doar cel care nu face nimic. Eu în aceşti ani de zile am primit şi experienţă, am făcut şi multe lucruri frumoase.
— Dar care sunt lucrurile rele de care sunteţi responsabil?

— Eu consider că nu am făcut nimic rău. Cel puţin din punctul meu de vedere. Poate că nu am făcut totul conform aşteptărilor, nu am făcut ceea ce am dorit eu, dar, mă rog, este vorba de unele reguli de joc.
— Ziarul de Gardă a scris că, fiind prim-ministru, aţi redirecţionat fonduri importante din bugetul de stat către satul dvs. de baştină, Başcalia. Cât de morale au fost aceste acţiuni?

— Îmi pare rău că Ziarul dvs. de Gardă s-a coborât atât de jos în aceste lucruri. În primul rând, nu eu am acordat bani, nu eu, dar bugetul statului. Vreau să vă spun, ca să ştiţi dvs. şi Ziarul de Gardă, inclusiv, şi colegii dvs., ziarişti: nu prim-ministrul acordă bani. Astăzi primul-ministru în ţară este un manager, un conducător al Guvernului, şi nu are acces, conform legislaţiei, de a repartiza măcar un leu. El are bugetul elaborat şi aprobat de Guvern, nu de o persoană, dar de membrii Guvernului. Apoi merge în Parlament. Acolo se aprobă legea care, mai apoi, e promulgată de preşedintele ţării. Degeaba sunt învinuiţi prim-miniştrii, cine nu ar fi, indiferent de familie. Totul arată că persoanele care scriu aşa nu ştiu legislaţia. Satul Başcalia, satul meu de baştină, a fost ca toate celelalte sate din ţară, unde au fost acceptate proiecte. Ce s-a făcut rău la Başcalia?
— Din contra, s-a făcut mult bine, iar experţii constatau că aceste favoruri se datorau faptului că acest sat e baştina premierului… S-a mai spus că premierul susţine satul Başcalia din bani publici…

— La Başcalia, gazificarea a fost făcută, 95%, până a fi eu primul-ministru. Duceţi-vă şi precizaţi la cetăţeni. Eu, fiind primul-ministru, am gazificat sute de oraşe şi sate. De ce spuneţi că nu e aşa? Satul Başcalia nu a primit privilegiul de a-şi moderniza casa de cultură. Pe când în republică s-au modernizat 35 case de cultură, despre ce privilegii dvs. vorbiţi? Dimpotrivă, consătenii mei au fost lăsaţi mai în umbră, pentru că noi aşa suntem educaţi, credem că cei de aproape te vor înţelege mai mult, ne străduim să facem pentru alţii… Îmi pare rău de astfel de vorbe.
— Pe când eraţi premier, «Bucuria» producea o ciocolată, Premier, aveţi vreo mostră acasă?

— Desigur că am. Eu nu am fost autorul ciocolatei Premier, dar am gustat-o, a fost foarte gustoasă.
— Apropo, de ce aţi întârziat la Congresul UCM?

— Eu nu am întârziat la Congres. În primul rând, până la congres eu nu am fost membru de partid. Eu nu m-am ocupat de organizarea Congresului. Eu am fost, pur şi simplu, invitat la Congres. De organizare s-a ocupat ex-preşedintele partidului, dl Petrache. Însă, adevărul, ca să-l ştii mata şi, te rog frumos, să spui adevărul în Gazeta de Gardă, dacă pretindeţi să fiţi cu adevărat cinstiţi. Petrache, fosta conducere a UCM, a anunţat petrecerea congresului la Chişinău, pe data de 27 septembrie, în sala Centrului Ginta Latină. La ora 10.00, au venit toţi delegaţii, din toată ţara, mai mult de 500 la număr, la Ginta Latină. La 10.00, a ieşit paza şi le-a comunicat că nu au acces la acest lucru, avem interzicere de la administraţie şi nu vă primim în sală. Atunci Petrache, ca preşedinte, a anunţat delegaţiile: fraţilor, a fost arendat cu o lună şi jumătate înainte, sala a fost achitată, iar astăzi nu ne permit să petrecem Congresul. Vă rog frumos să mă urmaţi pe trotuare, fără a încălca ordinea publică. Mergem în altă sală. Ei au plecat în altă sală. Astfel, deplasarea în altă sală, înregistrarea… De aici s-a şi întâmplat întârzierea. Nu s-a început la 11, dar s-a început la 12. Atunci când s-a finalizat înregistrarea, m-au telefonat, ca eu, ca invitat, să nu stau în prag, dar să fiu şi eu la Congres. Aşa că am plecat îndată la locul de destinaţie şi încă am stat acolo aproape 10 minute, până s-a finalizat înregistrarea. Asta a fost o dezinformare a societăţii. Cred că acei jurnalişti îşi vor cere scuze. Eu nu am primit-o ca pe o ofensă, eu întotdeauna am fost şi voi fi punctual.
— Unde s-a desfăşurat, totuşi, Congresul UCM?

— Congresul a avut loc în sala de Cultură a Universităţii de Stat, care a fost plătită de organizatori. Eu cu acest lucru nu am avut în comun nimic absolut. Eu am plecat la Congres ca un simplu invitat.
— Disensiunile dintre dvs. şi Mihai Petrache, prezentate şi comentate la TV, nu au părut credibile. Cine a regizat acel scenariu?

— Îmi pare bine că jurnaliştilor le-a plăcut ceea ce s-a întâmplat acolo. A fost, în principiu, nimic ieşit din comun. A fost un dialog democratic, au fost mai multe opinii.
— Aşa şi nu aţi spus dacă v-aţi disociat sau nu de comunişti…

— Eu nu separ comuniştii de necomunişti. Comuniştii sunt cetăţeni ai R. Moldova. De a fi cu ură faţă de ei, pur şi simplu, e un păcat, nu e corect. Eu vreau să vă spun că PCRM, luând în considerare că presa are mare interes faţă de poziţia mea în raport cu PCRM, faţă de relaţiile noastre, eu voi pregăti şi în timpul cel mai apropiat voi publica un articol, o poziţie a mea sinceră faţă de partidul de guvernământ, faţă de preşedintele ţării, faţă de relaţiile mele şi poziţiile de mai departe.
— Veţi colabora cu PCRM în alegeri?

— Eu nu voi colabora cu acele persoane care sunt antistatalişti, care sunt rusofobi şi românofobi. Eu voi colabora cu acei cetăţeni şi cu partidele care sunt pe principiile noastre, sunt statalişti, sunt patrioţi ai ţării în general, care luptă şi vor lupta pentru suveranitate, statalitate, integritate teritorială şi bunăstarea ţării, asta sunt cerinţele de bază. Dar uşile partidului la care eu am fost ales ca preşedinte, şi a poziţiei mele personale, rămân deschise, indiferent cum s-a numit culoarea unui partid sau altul. În rândul PCRM sunt mulţi oameni oneşti. Eu nu doresc să aduc critică, eu doresc să aduc un mesaj nou. Totodată prin acest mesaj, cred că cetăţenii îşi vor schimba părerea despre partide.
— Sondajele arată că UCM nu are nicio şansă în apropiata electorală… Aţi ştiut, probabil, despre acest lucru, dat fiind faptul că prestaţia acestui partid în campaniile anterioare a fost una neînsemnată. De ce aţi ales această formaţiune pentru a vă lansa în politică?

— Eu nu cred în sondaje, nu din cauza rezultatelor UCM, vorbesc în general de sondaje, că sunt influenţate.
— Dar atunci când eraţi, potrivit unor sondaje, în topul preferinţelor respondenţilor?

— Vreau să repet că sondajele de opinie sunt făcute la comandă şi eu nu doresc să le comentez.
— Se ştie că, în spatele UCM, este ex-preşedintele R. Moldova, Petru Lucinschi. Ce funcţie va avea el în stat, în cazul unei eventuale victorii la alegerile din 2009?

— Cred că şi în acest caz sunteţi duşi în eroare. După informaţia care o deţin eu, niciun ex-preşedinte, nici actualul, nu are nimic cu UCM. Am primit confirmare în scris de la dl Petrache că ei nu sunt ataşaţi, că nu sunt alături, că UCM nu activează la comanda vreunui ex-preşedinte.
— Se spune că, în 2009, Moscova ar intenţiona să-l deturneze pe preşedintele Voronin, mizând pe câteva formaţiuni politice din R. Moldova, inclusiv Uniunea Centristă. Cum are loc în realitate acest sprijin al Rusiei?

— Eu nu am auzit aceste vorbe şi zvonuri, mulţumesc că m-aţi informat de acest lucru. Eu nu cred, cel puţin eu nu deţin, în primul rand, aşa informaţie, dar nu cred că Rusia se va implica în treburile politice ale R. Moldova. Rusia are problemele sale, şi România, ca şi celelalte ţări, are problemele sale. Eu nu am purtat şi nu voi purta tratative anti-statale sau de răsturnare a puterii în ţara noastră, Moldova.
— Când aţi vorbit ultima dacă cu preşedintele Voronin?

— Cred că în iunie, curent. Eu am un respect deosebit faţă de toţi preşedinţii R. Moldova şi cred că e un păcat ca cineva să-l învinuiască total pe Voronin că, fiind în funcţia de preşedinte, a făcut tot răul pentru ţară. Pe parcursul activităţii sale s-au făcut şi multe lucruri frumoase. Ce ţine de cele rele, societatea îl va aprecia la alegeri.
— Spuneţi-ne despre vreo greşeală a preşedintelui Voronin?

— Eu consider că sunt probleme în politica de cadre. Multe persoane angajate au fost eliberate fără a fi pătruns în esenţă greşeala lor adevărată. Eu aş proceda puţin altfel, în unele cazuri.
— Când va apărea un copil pentru ţară în familia Tarlev?

— Interpretarea aceasta, că Tarlev cheamă, că a făcut iniţiativa ca toate femeile din ţară să nască cel puţin trei copii, este eronată. Adevărul a fost aşa: la o discuţie privind problema demografică din Moldova eu am spus, sub formă de replică, «uitaţi-vă ce a vorbit un fost artist al URSS, Arkadi Raikin, când a fost întrebat despre atitudinea sa faţă de ţară… El a spus că familia cu un copil este o familie bolnavă. Cea cu doi copii — este o familie incompletă, iar familia cu trei copii este o familie sănătoasă». Nu sunt cuvintele mele, eu doar le-am repetat, atunci când am fost întrebat de jurnalişti. Atunci am mai spus că, noi, ca oameni, suntem toţi temporali pe acest pământ. Mai târziu, şi mama şi tata pleacă, de aceea un copil — în locul mamei, un copil — în locul lui tata, şi al treilea — pentru ţară, pentru neam. Eu vă mulţumesc mult că le-aţi parafrazat.
— Dar când va apărea, totuşi, un copil pentru neam în familia Tarlev?

— Eu la acest moment am doi copii şi mulţumesc Domnului. Sunt fericit. Îmi doresc mai mulţi copii, dar care va fi norocul şi viitorul, îndată ce vom decide, vă vom spune şi dvs.
— Aţi făcut declaraţii antiromâneşti, în timp ce copiii dvs. studiază la un liceu românesc?

— Nu am făcut şi nu voi face declaraţii antiromâneşti. România pentru noi este o ţară vecină, avem prieteni, avem rude.
— De ce nu aţi deschis cele două consulate ale României, la Bălţi şi la Cahul, cauzându-le, prin acest refuz, numeroase incomodităţi cetăţenilor, cărora, spuneţi chiar dvs., v-aţi dedicat?

— Nu este de competenţa mea, absolut. Amar vă greşiţi şi încercaţi să arătaţi cu degetul. Eu nu sunt anti-român, eu sunt moldovean, cetăţean al R. Moldova, şi îmi doresc ca R. Moldova să prospere. Am vecinătate — România, Ucraina, pe care nu le-ai făcut mata sau eu, ele sunt şi vor fi.
— De ce, imediat după congres, aţi plasat câteva partide naţionale pe post de duşmani?

— Eu am spus că nu voi colabora cu acele partide care au poziţii radicale, antistatale, românofobe şi rusofobe, cu aceste partide noi nu vom colabora. În rest, cu acei care împărtăşesc poziţiile noastre, noi vom fi deschişi cu toţii. Eu sunt pentru prietenie. Noi trebuie să luăm act faţă de realitatea din ţară şi de a nu critica că, pe de o parte, suntem săraci lipiţi pământului, şi nu avem perspectivă, iar pe de altă parte, de a ne dezice de realitate. De ce dvs. susţineţi şi inspiraţi acţiunile antiruseşti? Poporul rus este un popor prieten, noi avem relaţii istorice cu ei.
— De ce, în acest caz, nu aţi acceptat funcţia de ambasador al R. Moldova în Federaţia Rusă?

— Oficial nu mi-a propus nimeni.
— Dacă aţi fi avut o astfel de ofertă, aţi fi acceptat-o?

— Acum cred că nu. Eu aş dori să mă adresez cu un mesaj sincer, creştinesc, omenesc. Eu, ca moldovean, ca creştin, aş dori ca noi, împreună, să consolidăm oamenii de bună credinţă pentru viitorul mai bun al copiilor şi nepoţilor noştri. Eu pledez pentru prietenie cu Rusia, Ucraina, România şi cu ţările europene.
— Cum va fi finanţat partidul?

— Conform legislaţiei în vigoare.
— În 2009, ce funcţie v-aţi dori?

— Eu sunt de natură făuritor, ziditor…
— Sunteţi mason?

— Nu sunt mason, eu sunt cetăţean al R. Moldova şi sunt creştin ortodox. De mic copil nu mi-au plăcut trei lucruri: să vorbesc mult, să am lucru pe şezute şi să port cravată. Dumnezeu, însă, mi le-a dat pe toate trei. Aşa mi-a fost soarta. Niciodată nu am luptat pentru funcţii. Eu am fost primul-ministru şi ştiu ce înseamnă acest lucru. În caz de UCM va veni la guvernare, atunci va fi un aranjament în ţară, dar nu voi decide eu, dar membrii partidului. În dependenţă de cota obţinută la alegeri, vom merge în negocieri.
— Cum sunt gestionaţi banii donaţi de finanţatorii externi pentru combaterea corupţiei?

— Noi am schimbat diferite proiecte, diferite programe de combatere a corupţiei, fără prea mult efect. Acest flagel este o rană, un cancer al societăţii. De aceea noi ne-am adresat mai multor organisme internaţionale, solicitând ajutor: poate noi nu facem cum trebuie? Am primit consultări, în primul rând verbale, ale unor profesionişti. Mai apoi noi am întreprins unele acţiuni de a fi compatibili pentru programul Provocările Mileniului, lansat de SUA, fiind selectaţi dintr-un număr mare de concurenţi. Noi suntem la început de cale în combaterea corupţiei.
— În cabinetul condus de dvs. au fost miniştri corupţi?

— Eu nu am dovezi. Aceste dovezi poate să le prezinte doar judecata. Neavând dovezi, nu pot să acuz.
— V-aţi întrebat vreodată cum poate un ministru, dintr-un salariu de stat, să-şi zidească palate, să se plimbe în automobile de lux?

— Am şi eu o casă frumoasă, care-mi place, dar eu am făcut-o cât am fost om de afaceri.
— Ce salariu aţi avut când eraţi premier?

- Diferit. Primul salariu a fost de câteva ori mai mic decât cel pe care îl aveam când eram om de afaceri. Când am plecat din funcţie, aveam un salariu de 7 mii de lei.
- Soţia dvs. lucrează?

— Ea face mai mult muncă obştească. Cunoaşte mai multe limbi. A absolvit Universitatea Politehnică. Acolo ne-am cunoscut.
— Aveţi afaceri? După plecarea din funcţia de premier, timp de aproape jumătate de an, din ce venituri a trăit familia dvs.?

— Funcţia de preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Naţionali (APN) este una remunerată. Am mai oferit consultanţă, dar este adevărat că am şi afaceri. Acum sunt la etapa acumulării capitalului pentru lansarea unui business legat de producere, probabil în sfera alimentară.
— Odată cu lansarea dvs. în politică, sub drapelul UCM, putem constata că APN ar putea ajunge în serviciul acestui partid?

— Doamne fereşte! Din cadrul APN fac parte persoane cu diferite viziuni politice şi nu poate fi vorba ca asociaţia să finanţeze UCM.
— Vă mulţumim pentru interviu.

Se vinde Circul. Preţ – 70 milioane de lei

2008-10-13T03:05:00.001+03:00

Pentru a vedea clovni, animale dresate şi acrobaţi, sute de copii şi adulţi au asaltat circul ambulant, amplasat în parcul «La Izvor» din Chişinău. Publicul din R. Moldova nu a mai văzut o adevărată reprezentaţie cu clovni din primăvara 2006, de când uşile arenei Circului nu au mai fost deschise. Pentru a scăpa de o povară, la 16 octombrie 2008, Guvernul va scoate la vânzare Circul din Chişinău, transformat în 2006 în Societate pe Acţiuni. Ministrul Culturii şi Turismului, Artur Cozma, spune că nu ar investi într-o astfel de instituţie chiar dacă ar deţine o sumă mai mare de bani. Pe de altă parte, există opinii potrivit cărora această unică instituţie ca arhitectură şi menire culturală ar putea deveni un cazinou sau un centru comercial.

Preţul iniţial, anunţat de Executiv, este de 70 milioane de lei. Asta doar după ce Guvernul a cheltuit din Fondul de Rezervă peste 15 milioane pentru reparaţia Circului.
19 oameni păzesc Circul

La început de ianuarie 2006, una dintre cele mai mari sume, peste 4 milioane de lei, neconfirmată de Ministerul Finanţelor, a fost depistată de Curtea de Conturi la Ministerul Culturii, alocată pentru asigurarea sistemului de încălzire al Circului. Cu toatea acestea, azi Circul pare a fi una dintre cele mai reci instituţii de cultură din R. Moldova. Mai pare a fi şi cea mai pustie, pentru că cele aproape 2000 de locuri nu au fost ocupate de ani buni. Chiar dacă s-au investit câteva milioane, astăzi, sediul Circului serveşte pentru unii de loc pentru o ţigară, iar pentru alţii — ca WC public. Chiar şi cu intrările ermetizate, această instituţie are 19 angajaţi. «Personalul ţine un ochi asupra bunurilor de stat», spun angajaţii.
Pereţii de beton ai Circului pe câteva cărămizi

Acum 11 ani, directorul Circului, Gheorghe Slafenco, a atenţionat autorităţile despre problemele instituţiei. «De fapt, în ultimii 11 ani, am trecut pragul mai multor demnitari, pentru a salva Circul», spune directorul. «Din cauza apelor subterane, starea clădirii a devenit dezastruoasă. În 2003, o expertiză specializată a confirmat acest fapt», mai spune el. Deja în 2004, Guvernul Tarlev a alocat prima tranşă de 3 milioane 500 mii lei. Cu aceşti bani s-a reuşit reparaţia acoperişului, menajeriei şi a cabinelor de machiaj. Cele mai mari probleme, însă, ţineau de interiorul clădirii. «Se surpau pereţii», explică Slafenco. «Cauza a rămas necunoscută atâta timp cât nu fusese descoperit că pereţii erau fixaţi pe nişte cărămizi, că ţevile aveau fisuri, iar apa se revărsa pe sub podea», mai spune Slafenco.
Guvernul pune condiţii clare: «Cheltuiţi milioanele în 10 zile»

Peste câţiva ani, ex-premierul Tarlev s-a interesat iarăşi de situaţia Circului. Pentru că, între timp, s-au cheltuit toţi banii alocaţi în 2004, iar starea instituţiei rămânea aceeaşi, în decembrie 2005, Guvernul decide alocarea a 15 milioane lei din Fondul de Rezervă. Executivul, însă, a pus o condiţie clară: banii trebuie cheltuiţi timp de 15 zile. «Am fost uimiţi de intenţia Guvernului», explică Gheorghe Slafenco. «Fizic, nu am fi reuşit să cheltuim aceşti bani la reparaţia circului. E absurd să crezi că poţi repara circul în 10 zile», mai spune el. În cele 10 zile au fost cheltuiţi 7 milioane lei, iar după Anul Nou urma să aibă loc un alt transfer de 7 milioane lei. Acest lucru se întâmpla în contextul sugestiei premierului Tarlev de a redeschide Circul la 1 septembrie 2006. În acel an, însă, restul banilor promişi nu au mai fost transferaţi, iar la indicaţia aceluiaşi premier, instituţia a devenit Societate pe Acţiuni. Asta chiar dacă Tarlev a declarat că Guvernul nu va permite distrugerea Circului, care face parte din patrimoniul naţional, ba chiar va contribui la revitalizarea tuturor instituţiilor culturale din R. Moldova.

«Azi toate documentele sunt pregătite pentru a scoate Circul la licitaţie», spune Slafenco. «Cred că investitorul, dacă se va găsi unul curajos, va fi un om cu inimă mare. Să oferi 70 milioane de lei pentru o instituţie ca asta, după care să mai investeşti alte zeci de milioane, e un lux prea mare», crede directorul.
Cel mai mare cazinou din Europa ar putea fi la Chişinău

Pe de altă parte, fostul director al Circului, Nicolae Rusu, este sigur că reparaţia Circului putea fi efectuată pe etape. «Mai întâi, au putut fi reparate cabinele de machiaj, apoi — menajeriile, peste un timp — acoperişul», spune Rusu, după disponibilizarea căruia, în jumătate de an, pornise şi reparaţia încăperii. «Acest fapt s-a făcut intenţionat. Circul a fost transformat în Societate pe Acţiuni pentru a-l falimenta, ulterior scoţându-l la licitaţie», afirmă el.

Nicolae Rusu spune că apele subterane depistate nu sunt atât de periculoase. «Mai periculoase sunt interesele care se ascund în spatele acestui scenariu», spune el. «Fostul Circ Naţional ar putea deveni cel mai mare cazinou din Europa sau un imens centru comercial. Circul va avea o destinaţie comercială cu siguranţă. A existat interesul de a se ajunge acolo unde s-a ajuns», adaugă Rusu.
Ministrul caută investitori, dar el însuşi nu ar investi

Ministrul Artur Cozma, care în prezent caută un investitor, dacă ar avea bani, nu ar investi în Circul de la Chişinău. Despre asta i-a spus directorului, Gheorghe Slafenco. «În prezent examinăm posibilitatea implicării unui investitor care ar putea duce reparaţia până la capăt», a declarat ministrul Cozma pentru Ziarul de Gardă. «Noi am modificat statutul şi organizarea juridică a Circului din Întreprindere de Stat în Societate pe Acţiuni. Respectiv, Circul e o societate pe acţiuni ce aparţine statului. În aceste condiţii căutăm un investitor. La momentul actual, am ajuns la concluzia că ministerul nu este în măsură să finalizeze reparaţia», ne-a mai spus ministrul. Potrivit lui Cozma, cheltuielile preconizate pentru reparaţia acestei instituţii sunt de 50 milioane lei. «Dar mai sunt necesari bani pentru amenajarea scenei, pentru aparataj, lumini, program», mai adaugă ministrul.

Demnitarul spune că Circul, «în acea concepţie creată de bolşevici», în prezent nu poate exista. «În toată lumea există circuri ambulante», spune el, fără a aminti de numeroasele instituţii similare celei din Moldova, care activează în întreaga lume.
Trupa de actori e în concediu

Acum patru luni, la începutul verii, Ziarul de Gardă a expediat o listă de întrebări pe adresa Ministerului Culturii şi Turismului referitoare la situaţia Circului din Chişinău. După mai multe tentative de a obţine un răspuns şi după mai multe replici, adresate de funcţionarii acestei instituţii, potrivit cărora nu ar trebui să fim atât de insistenţi în abordarea temei, o informaţie oficială de la minister am primit, peste patru luni de la solicitare, abia pe 7 octombrie.

Din multaşteptatul răspuns aflăm că «pe parcursul anilor 2003—2006, pentru consolidarea şi stoparea degradării edificiului Circului, au fost investite circa 20 milioane de lei». Cităm, tot de acolo că «având în vedere volumul impunător de investiţii financiare necesare renovării edificiului şi readucerii Circului într-o stare funcţională, în temeiul ordinului ministrului Culturii şi Turismului, ÎS «Circul din Chişinău» a fost reorganizată în SA «Circul din Chişinău»«. După ce Guvernul a investit zeci de milioane în această instituţie, «actualmente la SA «Circul din Chişinău» activează 24 de angajaţi, trupa de actori se află în concediu din cont propriu. Activitatea societăţii este sistată, animalele fiind predate Menageriei din Chişinău», se mai spune în acelaşi răspuns.
Pisicile dresate au plecat

Pe de altă parte, Gheorghe Slafenco spune că ministrul ar trebui să înveţe ce înseamnă circ. «Părerile ministrului Cozma se schimbă de la o zi la alta», spune Slafenco. «Multe depind de condiţiile climaterice sau de public. Este inutil de a călători cu un circ ambulant prin R. Moldova. Asta a demonstrat-o o trupă venită din Bălţi, care nu a ajuns decât până în Ucraina, întorcându-se acasă», adaugă Slafenco. Fostul director, Nicolae Rusu, povesteşte despre rotaţia anuală a celor 11 circuri din Ucraina. «În această rotaţie, veneau spectatori de peste tot. De fapt, lângă Circ erau parcate autocare cu lume», spune el.

Actualul circ a rămas fără artişti, dar şi fără animale dresate. «O bună parte dintre circari au plecat peste hotare, semnând diverse contracte», spune Slafenco. «Nici pisicile dresate pe care le avea circul nu mai sunt, au plecat cu stăpânul lor în Ucraina. De fapt, circul s-a construit timp de nouă ani şi se va «repara» în alţi nouă ani», mai adaugă el.

Cea mai mare amenda platita de moldoveni

2008-10-13T02:36:00.005+03:00

Peste 2,5 mln de euro din contul contribuabililor, şi nu din contul celor care se fac vinovaţi de pierderea la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a cazului „Oferta Plus", au fost plătiţi zilele trecute reclamantului. De menţionat că aceasta este cea mai mare sumă pe care Guvernul a trebuit să o achite într-o cauză pierdută la CEDO.

Vom lucra o zi pe gratis

Ca să acoperim incompetenţa legiuitorilor naţionali va trebui să lucrăm cu toţii o zi. „Nu este o noutate pentru noi pierderea unui nou dosar la CEDO, ne-am obişnuit deja cu asta. Aceste sume sunt achitate din bugetul de stat, dar nu din contul celor care se fac vinovaţi. Nu am auzit până acum să fie pedepsit vreun judecător pentru că s-ar face vinovat de pierderea unui dosar la CEDO. Sunt sigur că aceasta nu este singura cauză la CEDO, în care R. Moldova achită o asemenea sumă, în curând ne putem aştepta la despăgubiri mult mai mari", a menţionat avocatul Vitalie Nagacevschi.

Amintim că în anii 1997-1998 SRL „Oferta Plus" a livrat energie electrică în R. Moldova în valoare de peste 33 milioane de dolari. O parte din această energie a fost consumată de către instituţiile bugetare, care au rămas datoare întreprinderii. Pentru că datornicii refuzau să achite restanţele, SRL „Oferta Plus" a acţionat statul în judecată. În 1999, reclamantul a obţinut câştig de cauză, iar Ministerul Finanţelor a fost obligat să plătească instituţiei suma de 20 de milioane de lei. O decizie ce nu a fost executată nici până astăzi. Mai mult decât atât, pentru pretenţiile înaintate în judecată, împotriva directorului companiei, Cornel Ţurcanu, a fost iniţiat un dosar penal, iar timp de mai bine de trei luni acesta a fost ţinut în detenţie.

Iată vinovaţii

Printre cei vinovaţi de această condamnare a R. Moldova la CEDO sunt actualul prim-ministru Zinaida Grecianâi, ministru al Finanţelor pe atunci, Nicolae Oprea, procuror general interimar în acel timp, Natalia Moldovanu, Ion Platon, Nina Cernat, vicepreşedinte şi, respectiv, judecători, la CSJ, actualul ministru al Justiţiei, Vitalie Pârlog, agent guvernamental pe atunci, Alexandru Sicinski, procuror-şef adjunct al secţiei investigaţii financiar-economice, Procuratura Generală, actualul procuror general Valeriu Gurbulea, prim-adjunct al Procurorului General în acea vreme, Eugen Bâcu, Bogdan Zumbreanu, Vitalie Galeru, ofiţeri de urmărire penală, CCCEC, şi Lilian Rudei, procuror, Procuratura Anticorupţie, Anatol Bordian, judecător de instrucţie, Judecătoria Râşcani, mun. Chişinău, Mircea Roşioru, procuror, Procuratura Anticorupţie, şi Boris Poiată, procuror-şef, Procuratura Anticorupţie.

Încă trei dosare de milioane la CEDO

Avocaţii Organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului" susţin că, momentan, sunt pe rol alte trei dosare la CEDO, care ar putea obliga Guvernul de la Chişinău să mai achite despăgubiri exorbitante, unul din ele ar putea fi cel al SRL „Megadat.Com". În cazul în care CEDO va condamna din nou R. Moldova, aceasta ar putea fi obligată să achite în această cauză, despăgubiri în valoare de peste 5 mln USD. În celelalte două cazuri, este vorba de „Hotelul Dacia versus R. Moldova" şi „Air Moldova International versus Moldova". În fiecare din aceste cazuri, susţin avocaţii, pretenţiile reclamanţilor se ridică la milioane de euro.

Cazul Mancevschi

Marţi, 7 octombrie, CEDO a mai dat câştig de cauză unui reclamant. De data aceasta din buzunarele contribuabililor vor trebui să fie achitate avocatului Oleg Mancevschi 4 mii de euro. Acesta a câştigat cauza la CEDO pentru că i-a fost percheziţionat oficiul şi domiciliul fără a se lua măsuri de garanţie a confidenţialităţii avocat-client. Ulterior, avocatul a depus o plângere la judecătoria Râşcani în care s-a plâns de acţiunile ilegale ale ofiţerului de urmărire penală. După care a cerut recuzarea judecătoarei Elena Cobzac, deoarece a autorizat această percheziţie. Însă solicitarea a fost respinsă, iar avocatului i-a fost ridicată calitatea de reprezentant, pentru a putea fi audiat ca martor.
CEDO a catalogat drept ilegală eliberarea mandatului de percheziţie de către judecătorul de instrucţie. Potrivit deciziei CEDO, mandatul nu indica niciun detaliu referitor la ceea ce urma să fie căutat pe parcursul percheziţiei şi prevedea termeni largi care au permis o discreţie nelimitată de urmărire penală.
Până în prezent, R. Moldova a fost condamnată în peste 125 de hotărâri de către CEDO, fiind obligată să achite despăgubiri de peste 5 mln de euro.

Șeful secretariatului MAI Igor GUȚU ține "krisha" comercianților de aur de pe bulevardul Ștefan cel Mare

2008-10-08T21:53:00.003+03:00

Zilnic, 10—15 femei comercializează obiecte din aur pe bulevardul principal din Chişinău, în preajma sediului Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Potrivit unor surse apropiate comerciantelor, aurul este adus prin contrabandă din Ucraina. Deseori, pe lângă piaţa improvizată trec mai mulţi poliţişti care nu observă comerţul stradal cu bijuterii din metale preţioase. Printre aceştia se numără şi şeful secretariatului MAI, Igor Guţu, care este în relaţie personală cu una dintre comerciante.

Intersecţia bulevardului Ştefan cel Mare şi Sfânt cu strada Mihai Eminescu, în faţa unui magazin de electrocasnice, este locul unde comercianţii de aur îşi desfăşoară activitatea. Aurul este vândut în stradă la un preţ de 300—350 de lei pentru un gram, adică de două ori mai ieftin decât în magazinele de specialitate. Comerciantele Raia, Nina, Tamara, Galea şi Liuba au zilnic în jur de 15—20 de clienţi fiecare. Femeile spun că, în timp, mulţi dintre aceştia le-au devenit cumpărători fideli. Potrivit unor surse apropiate comerciantelor, aurul provine din Turcia şi este adus în R. Moldova prin contrabandă din Ucraina. Vânzătorii din magazinele de bijuterii din Chişinău afirmă că aurul comercializat în stradă este de calitate inferioară şi, uneori, este amestecat cu cupru.

Pe 7 iulie, doi agenţi de poliţie au trecut pe lângă vânzătoarele de aur. Femeile şi-au căutat nestingherit de treabă, fără să ia în seamă apariţia oamenilor legii. Poliţiştii s-au oprit la 30 de metri de ele, afirmând că sunt în misiune şi «asigură ordinea publică». Aceştia recunosc faptul că vânzarea aurului în stradă este «ilegală» şi spun că le ştiu pe comerciante. «Le cunoaştem pe vânzătoare, dar ce te interesează pe tine?», a întrebat unul dintre cei doi angajaţi ai MAI, adăugând că aşteaptă o maşină de poliţie, «că eu n-am să intervin de unul singur»(!).
Lucrurile au rămas însă neschimbate şi după câteva ore — vânzătoarele îşi căutau de afacere, dar maşina poliţiei nu mai apărea. «Noi nu avem nimic cu vânzătoarele, avem şi alte misiuni, maşina nu mai vine», ne-au spus ulterior poliţiştii, în timp ce stăteau aşezaţi pe o bancă din apropierea comerciantelor.

O vânzătoare de tablouri din scuarul Teatrului Naţional «Mihai Eminescu» le cunoaşte pe comerciantele de aur de nouă ani. «În tot acest timp, poliţia a venit de vreo câteva ori, dar vânzătoarele reuşeau, de obicei, să fugă peste drum, la noi», susţine femeia. Acelaşi lucru l-a confirmat şi Danu, alt vânzător de tablouri, care spune că, anterior, colegele de peste drum cu braţele doldora de bijuterii fugeau când vedeau poliţia. Dar, de la un timp, spune Danu, între poliţişti şi vânzătoarele de aur s-a creat o relaţie bună, «că de mult nu i-am mai văzut pe oamenii legii intervenind».

Valeriu, un pensionar care vinde flori în apropiere, susţine: „Am 50 de bucăţi de flori şi nu pot să le dau, mă fugăresc poliţiştii de colo-colo. Uneori, găsesc limbaj comun cu ei — le întind câte zece lei. Vânzătoarele de aur cred că le dau vreo 50 de lei fiecare, ca să fie lăsate în pace».
Liuba simulează cumpărăturile
Liuba, o femeie de vreo 45 de ani, a intrat în afacerea cu aurul acum câţiva ani. Ea are misiunea de a simula cumpărarea de bijuterii pentru a-i atrage astfel pe clienţi. După ce «cumpără» aurul, face paşii când la dreapta, când la stânga, pentru ca oamenii s-o perceapă ca pe un client nou. De obicei, poartă o vestimentaţie roz.

«Cumpărăm AUR» este mesajul pe care-l transmit Galea şi Tamara atât verbal, cât şi prin fluturaşii pe care îi întind trecătorilor. Am sunat-o pe Tamara la numărul de telefon de pe fluturaş şi am întrebat-o dacă poate să cumpere de la mine aur furat. I-am spus că am patru grame şi m-am interesat cât este dispusă să-mi dea pentru ele. «150 de lei», mi-a zis, fără să întrebe de unde am aurul. Ajuns a doua zi la locul unde se vinde aur în stradă, colegele ei mi-au zis să revin, fiindcă «Tamara este plecată la Odesa şi când se întoarce va avea mai mare «vîbor» (asortiment — n.r.)».

Raia, una dintre vânzătoarele de aur de contrabandă, îşi dezvoltă businessul având asigurată protecţie din partea MAI. Bărbatul cu care aceasta trăieşte în concubinaj este Igor Guţu, prezentat pe site-ul oficial al Ministerului de Interne drept «şeful secretariatului MAI, locotenent-colonel de poliţie».
Dimineaţa, obişnuiesc să iasă amândoi odată din casă şi, de multe ori, Raia îl petrece pe Igor până la intrarea în MAI, după care merge la locul unde vinde aur. Solicitat să comenteze inacţiunile poliţiei vizavi de comerţul ilegal cu aur prin prisma relaţiei sale cu Raia, Igor Guţu a ascultat întrebarea şi a pus receptorul fără a ne spune ceva. Am insistat şi ulterior, însă locotenent-colonelul de poliţie nu a mai răspuns la telefon.

2008-10-08T21:50:00.001+03:00

Procuratura Generală i-a remis preşedintelui fracţiunii PPCD din Parlament, Vlad Cubreacov, un răspuns la interpelările şi declaraţiile făcute de către deputaţii creştin-democraţi în cadrul şedinţelor Legislativului din sesiunea primăvară-vară 2008. Declaraţiile şi interpelările deputaţilor creştin-democraţi vizează acţiunile ilegale, comise de către conducerile AMN şi PLDM. De asemenea, Procuratura Generală s-a autosesizat la acţiunile ilegale descrise în cărţile „Dinozaurii regimului sovietic, tartorii corupţiei moldoveneşti" şi „Vladimir Filat, un gangster al tranziţiei care a prădat ţara", editate de vicepreşedintele Parlamentului, Iurie Roşca, şi PPCD.

Astfel, Procuratura Generală a anunţat că a demarat exercitarea urmăririi penale pe cauza penală nr. 2004036626, iniţiată la 08.12.2004 de către CCCEC, pe semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. 238, alin. (3), lit. a), Codul penal, pe faptul depăşirii atribuţiilor de serviciu de către factorii de decizie ai Primăriei municipiului Chişinău şi Departamentului Privatizării.
În cadrul urmăririi penale s-a constatat că, pe parcursul anilor 2000-2002, persoane cu funcţie de răspundere din cadrul Primăriei municipiului Chişinău şi Departamentului Privatizării au privatizat, contrar prevederilor legale, imobilele de pe str. S. Lazo nr. 19, str. Mateevici nr. 46 „A", str. Columna nr. 110 „A" şi str. Bănulescu-Bodoni nr. 27.
În răspunsul Procuraturii Generale se menţionează că, în conformitate cu Hotărârea Parlamentului nr. 1531 – XII din 22.06.1993, imobilele din str. S. Lazo nr. 19 şi str. Mateevici nr. 46 „A" sunt incluse în registrul monumentelor de arhitectură de importanţă naţională al Republicii Moldova. De asemenea, imobilele situate pe adresele str. Columna nr. 110, „A" şi str. Bănulescu-Bodoni nr. 27 sunt incluse, cu nr. 263 şi 576, în lista monumentelor de importanţă naţională şi municipală, în conformitate cu Decizia Primăriei nr. 2/6 din 19.01.1995.
Procuratura Generală solicită anularea contractelor de privatizare ilegală a imobilelor
În scopul apărării valorilor culturale naţionale, Procuratura Generală a remis, la 30.08.2005, instanţei de judecată trei acţiuni civile privind anularea contractelor de privatizare şi de vânzare-cumpărare a respectivelor imobile.
La 01.11.2007, Colegiul Economic al Curţii Supreme de Justiţie a casat hotărârea Curţii de Apel Economice din 30.10.2006, pronunţată pe cauza economică, intentată la cererea procurorului general în interesele statului. În cererea sa, procurorul general solicita anularea hotărârii nr. 82 din 22.12.2000 a Comisiei republicane de privatizare a obiectelor arendate, a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului din str. Mateevici nr. 46, încheiat la 04.01.2001. De asemenea, procurorul general a cerut declararea nulă a „procesului-verbal" al adunării generale a asociaţilor SRL „Serenda-Com", din 10.08.2001. Tot la cererea procurorului general, în interesele statului a fost iniţiată acţiunea de anulare a hotărârii nr. 86 din 28.04.2001 a Comisiei republicane de privatizare a obiectelor arendate şi a contractelor de vânzare-cumpărare a imobilului din str. S. Lazo nr. 19 din municipiul Chişinău, încheiate la 01.06.2001. Astfel, pe această cauză a fost pronunţată o hotărâre nouă, irevocabilă, prin care acţiunile Procuraturii Generale au fost respinse.
Actualmente, la Judecătoria sectorului Râşcani al municipiului Chişinău se află pe rol cauza civilă în vederea anulării privatizării imobilului ce constituie monument de importanţă naţională şi municipală, amplasat pe str. Columna nr. 110 „A".
În urma sesizărilor şi interpelărilor făcute de către reprezentanţii PPCD, Procuratura Generală a iniţiat, la 07.08.2008, cauza penală nr. 2008028170, în baza art. 327, alin (2), lit. a), Cod penal, pe faptul abuzului admis de către factorii de decizie ai Primăriei municipiului Chişinău şi Departamentului Privatizării.
Iniţial, imobilele au fost date ilegal în arendă, iar ulterior au fost privatizate, tot ilegal
În cadrul urmăririi penale, s-a constatat că, la 22.11.2001, primăria a permis, contrar prevederilor legale, darea în arendă SRL „Serenda-Com" a încăperilor cu altă destinaţie decât cea locativă, cu suprafaţa de 593,8 m2, din str. Columna nr. 103, lit. B pentru amplasarea sediului. Prin contractul de arendă nr. 3/01.069 din 11.12.2001, primăria a transmis în arendă societăţii „Serenda-Com" imobilul vizat, pe un termen de 3 ani. La 05.01.2002 însă, Agenţia Teritorială Chişinău pentru Privatizare a încheiat cu SRL „Serenda-Com" un contract de vânzare-cumpărare a acestui imobil, la preţul de 653.300 mii de lei. Drept temei juridic de apariţie a dreptului de privatizare a spaţiilor nelocative din municipiul Chişinău au servit contractele de arendă, încheiate recent de către persoanele fizice şi juridice subordonate direct sau indirect persoanelor aflate la posturile de conducere ale primăriei.
De menţionat că manager al SRL „Serenda-Com", Victor Cibotaru, care, în momentul încheierii acestor tranzacţii, activa în cadrul Consiliului municipal Chişinău, în calitate de şef al Direcţiei dezvoltare social-economică a unităţilor administrativ-teritoriale, era şi adjunct al şefului Departamentului economie, reforme şi relaţii patrimoniale al primăriei. În aceeaşi perioadă, după o schemă asemănătoare, au fost privatizate imobilele din str. Mitropolit Dosoftei nr. 95, str. S. Lazo nr. 19, str. Columna nr. 110, lit. „A", str. Bănulescu-Bodoni nr.27, lit. A, B, V, G, str. Mateevici nr.46, lit. „A". Toate au fost înstrăinate rudelor lui Victor Cibotaru.
În investigaţiile lui Iurie Roşca figurează nouă persoane
Despre aceste privatizări ilegale, preşedintele PPCD, Iurie Roşca, a scris în cartea „Dinozaurii regimului sovietic, tartorii corupţiei moldoveneşti". Astfel, vicepreşedintele Legislativului menţiona că investigaţia pe care a întreprins-o arată că, în perioada exercitării funcţiei de primar general de Chişinău, Serafim Urechean a reuşit să privatizeze un şir de imobile, ce se aflau în proprietatea municipalităţii, utilizând în acest scop scheme de ocolire a prevederilor normative funciare. „El a utilizat destul de abil pârghiile administrative de care a dispus, înstrăinând cu uşurinţă imobile situate în centrul capitalei şi transmiţându-le către structuri comerciale private, aflate sub controlul său. Urechean a plasat în funcţii de conducere persoane obediente, acestea fiind conectate şi la structurile private prin care opera fostul primar general", menţiona Iurie Roşca.
De asemenea, precizează autorul cărţii, printre inşii care i-au făcut jocul lui Urechean în astfel de combinaţii figurează cetăţenii Cibotaru Victor Mihail, a. n. 20.02.1949, angajat în calitate de şef de direcţie la primărie, fiica acestuia, Bejan Mariana, născută la 12.01.1975, şi ginerele Bejan Marcel, născut la 18.01.1971, toţi trei având domiciliu pe adresa or. Chişinău, str. Mihai Eminescu, 42/2.
Colateral, de pe poziţii de manageri ai mai multor firme, au fost implicaţi şi Buciuncean Rodica, născută la 05.01.1971, Cobâlaş Eduard, născut la 17.10.1948, Colmacov Oleg, născut la 30.11.1954, Rotari Veaceslav, născut la 07.02.1970. O implicare directă în afacerile imobiliare a avut şi fiul ex-primarului, Urechean Vitalie, născut la 04.03.1973, şi soţia acestuia, Urechean Jana, născută la 14.04.1972.

Sergiu Mocanu se află la Bucureşti şi cere aducerea fiilor săi de la Chişinău în România

2008-10-08T21:47:00.000+03:00

Fostul consilier al lui Voronin, Sergiu Mocanu, tatăl celor doi cetăţeni care au forţat joi intrarea în Ambasada României din Chişinău, se află la Bucureşti şi i-a cerut o întrevedere preşedintelui Băsescu pentru a-l convinge ca fiii săi, cercetaţi penal în R. Moldova, să fie aduşi în România. "Mă aflu la Bucureşti şi am cerut să fiu primit în audienţă la preşedintele Traian Băsescu. Nu sunt sigur că mesajul a ajuns la el, dar mi s-a transmis că acest lucru nu este posibil. Preşedintele Vladimir Voronin a respins vineri acuzaţiile de înscenare politică aduse de fostul său consilier Sergiu Mocanu, ai cărui fii cercetaţi de poliţie s-au refugiat în Ambasada română de la Chişinău unde solicită asistenţă consulară, sugerând că acesta nu a ştiut să-şi educe copiii.

Apoi, mi-a fost indicat să trimit dosarele fiilor mei la MAE. Am făcut acest lucru, iar de la minister am primit confirmarea că documentele au ajuns la ei şi că vor fi studiate cu atenţie", a explicat pentru NewsIn Sergiu Mocanu.

"Nu voi pleca din România până nu se va găsi o soluţie pentru acest caz. Cea mai bună rezolvare politico-diplomatică ar fi aducerea lor în România. În Chişinău, din momentul în care vor ieşi din ambasadă, cei doi fii ai mei nu au nicio şansă de a-şi păstra integritatea fizică şi psihică. Nu am nicio garanţie că nu vor fi din nou arestaţi şi că nu li se vor fabrica alte acuzaţii. Ţinta politică a acestui atac sunt eu", a mai spus Mocanu.

"Dacă nu se va găsi o soluţie pentru mine şi pentru fiii mei în România, vom cere azil politic în altă ţără europeană", a mai spus acesta.

Preşedintele Vladimir Voronin a respins vineri acuzaţiile de înscenare politică aduse de fostul său consilier Sergiu Mocanu, ai cărui fii cercetaţi de poliţie s-au refugiat în Ambasada română de la Chişinău unde solicită asistenţă consulară, sugerând că acesta nu a ştiut să-şi educe copiii.

Mocanu a recunoscut că pune autorităţile române "într-o situaţie foarte delicată", având în vedere că cere scoaterea din Republica Moldova a unor persoane cercetate penal, ceea ce ar însemna subminarea justiţiei de la Chişinău şi încălcarea oricăror norme de drept internaţional. Pe de altă parte, Mocanu speră "în voinţa politică şi în curajul" autorităţilor de la Bucureşti.

Adrian şi Roman Mocanu, fiii lui Sergiu Mocanu, care au şi cetăţenie română pe lângă cea moldoveană, au forţat joi intrarea în Ambasada României la Chişinău cerând protecţie consulară.

Autorităţile române sunt obligate să ofere asistenţă consulară atunci când un cetăţean român o solicită, dar scoaterea unor persoane din ţară, în momentul în care sunt cercetate penal, este imposibilă, au declarat pentru NewsIn surse apropiate acestui caz. Acest lucru ar însemna încălcarea legii de către autorităţile române şi acordarea de imunitate unor persoane cercetate judiciar de organele din R. Moldova.

În această speţă consulară, autorităţile ambasadei din Chişinău trebuie să verifice dacă plângerea celor doi cetăţeni este întemeiată. Autorităţile române se află în acest moment, potrivit surselor citate, în contact cu autorităţile judiciare de la Chişinău şi cercetează dacă celor doi le-au fost respectate toate drepturile în timpul anchetei.

Tot ceea ce pot face autorităţile române, spun sursele NewsIn, este să adopte o atitudine fermă în cazul în care se constată că autorităţile de la Chişinău s-au abătut de cuvântul legii şi să ceară respectarea drepturilor acestora.

Aceleaşi surse au mai declarat că Sergiu Mocanu a făcut o greşeală atunci când şi-a lăsat fiii să recurgă la gestul de a forţa intrarea în Ambasada României, încălcând astfel prevederile legii, cea mai bună soluţie fiind ca cei doi fraţi Mocanu să accepte să părăsească incinta ambasadei.

Adrian şi Roman Mocanu au fost reţinuţi de poliţie sâmbătă pe motiv că în urmă cu o lună şi jumătate ar fi bătut o persoană la discotecă. După 72 de ore de arest preventiv, una din instanţele de judecată de la Chişinău a decis prelungirea detenţiei pentru încă zece zile, considerând că cei doi constituie un pericol pentru societate şi ar putea eluda justiţia. Fiul cel mare al politicianului, Roman, a fost sancţionat cu arest la domiciliu, pe motiv că are ulcer duodenal. Decizia de prelungire a detenţiei a fost atacată la Curtea de Apel, instanţa dând câştig de cauză reclamanţilor, care, după ce au fost puşi în libertate, au sărit gardul Ambasadei României pentru a cere protecţia autorităţilor române.

Sergiu Mocanu, fost consilier al lui Vladimir Voronin şi fondator al formaţiunii Mişcarea Acţiunea Populară, care se declară în opoziţie cu puterea actuală de la Chişinău, este considerat un politician controversat, mai ales din cauza carierei sale politice cu treceri spectaculoase de la o formaţiune politică la alta, adesea de pe segmente opuse ale eşichierului politic.

Iarasi despre Urechean

2008-10-08T21:45:00.001+03:00

Serafim Urechean intregeste cu succes gasca fostilor nomenclaturisti sovietici care, peste noapte, dupa ce au bocit cu lacrimi de crocodil la prohodul fostei URSS, s-au lasat trimisi in misiune in tabara Democratiei. Asta pentru ca ea, democratia din Moldova, sa nu-si faca de cap si sa-si imagineze ca poate scapa cu usurinta de influenta unor tainice structuri. Urechean este usor de depistat, asta pentru ca si-a scos de la naftalina fostele discursuri pe care le tinea in calitate de mare grangure pe la sindicatele "duioasei" URSS, le-a cosmetizat pe ici pe acolo, adaugind R. M. in loc de RSSM, UE in loc de URSS si tot asa. Ieri, la deschiderea Sesiunii de toamna-iarna a Parlamentului, nu a ratat ocazia sa se dea in stamba, sa se faca de ris cu un discurs populist, stahanovist de toata frumusetea. Ca la Zoo (Gradina Zoologica; n-am pus punct dupa Zoo pentru ca vreau sa protejez pudoarea unor cititori care ar putea fi oripilati numai la auzul cuvintului Zoo-fil.) sau ca pe o Planeta a maimutelor! Bietul om n-a reusit nici pina in ziua de astazi sa inteleaga de ce, mama dracului!, l-au insarcinat "aia" sa treaca la "anticomunism", pentru ca i se potriveste asta ca nuca-n perete, dar si pentru ca, in fundul fundului sufletului lui, nu simte chestia asta deloc! E ca si cum ar fi fost obligat sa mai simta ceva fata de farmecele unei tinere fecioare!
Dar haideti sa va ofer citeva nazbitii din Cuvintarea lui de ieri, pentru ca asa se numeste, nicidecum Alocutiune, asa cum si-a intitulat-o el (las' sa mai deschida si el dictionarul, de ce sa ma tot obosesc sa-i spun tot eu?):
Tineti-va sa nu rideti! La Congresul lor, ultimul!, Urechean si cu ai lui (mincatorii de curcani prajiti la "Buciumul" lui Tataru!) au hotarit bosorogeste ca procesul de integrare europeana a tarii trebuie sa se numeasca Idee nationala a Republicii Moldova. De, asa-i cind chiar n-ai nici o idee!
Dolofanasul tatii se plange ca "Tara si cetatenii au avut numai de pierdut si de pe urma blocarii initiativelor noastre_" bla-bla-bla!, si mai spune el ca: "Cred ca Parlamentul ar trebui sa ancheteze speculatiile monetare, privatizarea dubioasa a unor active de stat, starea de lucruri in achizitiile publice."
Ideea nationala sau mai bine zis beleaua nationala Urechean plange de dragul tarisoarei mai dihai decit Dabija si Vieru! Dar cit sufera Chisinaul si acum de pe urma dezastrului pe care l-a lasat in urma Urechean dupa noua ani de stapinire numai bietii cetateni simt pe pielea lor! Jefuirea Chisinaului este doar opera lui. Acum e subit interesat de starea de lucruri in achizitiile publice! Problemele cu Termocom-ul, transportul in comun cu vehicule de pe vremea lui Pazvante Chiorul, strazile desfundate, canalizarea, apa infecta pe care o bem, salariile mizerabile ale bugetarilor subordonati Primariei, jefuirea Bugetului national ca urmare a provocarii a doua tururi de scrutin (esuate) pentru alegerea altui primar, asta pentru ca Urechean a vrut sa se piteasca in spatele imunitatii parlamentare, toate acestea si multe altele sunt opera "imunitarului" curcanivor Urechean care spumega la tribuna Parlamentului atunci cind vrea sa ne convinga ca-l doare inima, nu in fund de cetatenii acestei tari. Ce organ poate sa-l doara cu adevarat pe acest om puhav ca aluatul? Ce initiativa poate sa aiba un astfel de om?Atunci cind era mare tartor, avind piinea si cutitul timp de noua ani la cirma primariei, a patronat cele mai colosale privatizari de terenuri si cladiri de pe raza a tot ce tine de Primaria orasului. Omul cu foarfeca, asa cum i se mai zicea, a sponsorizat cele mai nesponsorizabile acte de asa-zisa cultura.
Deplinge cu perfidie salariile mici ale profesorilor, facindu-se a uita ca pe vremea sa le dadea acestora cite un salariu mizerabil din an in Pasti. Pe acest fond, cu o viclenie nemaivazuta, il acuza pe presedintele Voronin ca a preluat initiativa de crestere a salariatilor din invatamint, de marire a burselor pentru studenti, precum si de stirpire a coruptiei din invatamint de sub masca locurilor suplimentare de studenti inscrisi sub forma de contract platit. Toate acuzele lui Urechean, va rugam sa remarcati, sunt facute cu jumatate de gura, pentru ca se simte culpabil, dar si pentru ca este gelos pe initiativele reusite ale lui Voronin.
" Avem sinistrati fara case in prag de iarna si nu se stie ce ajutor li se asigura de la Bugetul de stat", clampaneste cu ipocrizie din gura Urechean, dar isi asigura tacerea mortului atunci cind ar trebui sa spuna cu ce i-a ajutat el pe sinistrati, ca doar are de unde! El stie in ce situatie dificila se afla Guvernul din cauza speculantilor care au ridicat preturile terenurilor din zonele sinistrate la sume astronomice. Dar in acelasi timp mai si stie ca Guvernul va rezolva si aceasta problema, acesta fiind iarasi un motiv de ciudate complexe pentru rassatulul dolofan pe nume Urechean.
Profitorul de libertate si de democratie prost inteleasa Serafim Urechean are naglostea sa spuna enormitatea ca nu exista libertate a presei in Moldova. El care ne-a actionat aiurea in instanta de judecata, vrind sa mulga de la noi peste un milion tocmai spre a ne baga pumnul in gura, sa ne desfiinteze. El nu numai ca vrea sa-i moara capra vecinului, ci vrea ca sa moara si vecinul odata cu ea. Urechean mai vrea reluarea transmisiunilor in direct de la sedintele Parlamentului, pentru ca vrea publicitate electorala "na saru" si sa-i admire populatia burdihanul plin cu afumaturi de curcan! Probabil asa o fi vazut el ca se procedeaza prin SUA, Anglia, Franta sau Romania. Auziti ce mai spune belengherul care-si cauta ungherul! "AMN propun suspendarea apropiatei "chileli nationale", la care se bea cu fujere mai inalte decit cei din prezidiu, in timp ce crescatorii de struguri sunt batjocoriti." Dincolo de faptul ca i se limba plimba-n gura din cauza unor neputinte obiective de a se exprima cit de cit corect, Urechean vrea sa le traga un picior in boase tuturor producatorilor vini-viticoli care au nevoie ca de aer sa-si expuna marfa de Ziua Nationala a Vinului. Care vor sa fie cunoscuti, sa stabileasca noi contacte si contracte!
Urechean, creier de curcan, dupa cum vedeti, nu mai are loc in propria-i tara nici din cauza proprie-i corpolente. Taci, bade, pleaca din Parlament, apuca-te de citit si de fapte de caritate si spala-te de pacate. Doar asta ar putea fi calea ta spre integrarea europeana!

Doi avocaţi la braţ cu un gangster al tranziţiei care a prădat ţara sau de ce foştii aghiotanţi politici ai lui Oleg Serebrian, Alexandru Tănase şi Vi

2008-10-08T21:40:00.002+03:00

Aşadar, avocatul Vitalie Nagacevschi a ajuns membru în partidul lui Vladimir FILAT. Întrebarea, care se iscă în mod firesc, este dacă pe distinsul avocat nu îl jenează compania unui ins dubios, implicat în multiple cazuri de corupţie, suspectat de privatizări ilicite, de contrabandă cu ţigări, de utilizarea unor scheme de tip mafiot pentru deturnarea bunurilor publice etc? Într-un cuvânt, curioşii vor să afle cum se simte cineva care are faimă de persoană onorabilă lângă un individ lunecos, căruia îi curg din surse oculte sume astronomice menite să corupă alegătorii şi să propulseze gruparea respectivă în viitorul Parlament?
Răspunsul e simplu. Vitalie Nagacevschi este avocat, iar meseria respectivă impune deseori o alunecare profesională periculoasă. Şi anume să justifice pe oricine, cu orice preţ, dacă acesta plăteşte bine serviciile de avocat. Prin urmare, avocatul nu este neapărat preocupat să afle adevărul într-o situaţie sau alta, ci să-şi salveze clientul, adică să-şi justifice onorariul. Aici contează nu atât cum stau lucrurile, ci cum par ele, iar rezultatul unui proces de judecată depinde de abilitatea avocatului de a specula faptele, probele, mărturiile şi mai puţin de adevărul propriu-zis.
Se ştie că avocatul Vitalie Nagacevschi este vechi prieten cu avocatul Alexandru Tănase. Ambii au reuşit să capete ceva notorietate publică şi să îşi arate capacităţile profesionale în cazuri destul de zgomotoase. Alexandru Tănase este avocatul lui Valeriu Pasat, iar faptul că clientul său este un ins corupt, care a adus prejudicii grave securităţii naţionale a Republicii Moldova prin conectarea la serviciile secrete ruse, nu îl jenează câtuşi de puţin. Contează doar sumele pe care le obţine din relaţia cu Pasat. Iar avocaţii ştiu că banii mari se pot obţine de la criminalii mari. Aici nu e loc pentru morală sau sentimentalisme.
Vitalie Nagacevschi este avocatul capului lumii interlope "Micu", iar faptul că acesta este criminal, care a comis crime abominabile şi a ţinut ani de zile în spaimă oamenii de afaceri şi simplii cetăţeni, contează mai puţin. Ceea ce contează este doar abilitatea avocatului de a căuta lacune procedurale şi a-şi scoate de la închisoare clientul. Atunci câştigul gras este asigurat. Chit că un astfel de personaj, ajuns la libertate, ar putea comite alte crime, asta nu mai e treaba avocatului. Ba dimpotrivă, el are deja garantat un potenţial client care, în caz că va ajunge din nou pe banca acuzaţilor, tot la el va apela. Şi tot aşa moara se învârte fără greş, iar avocaţii de acest soi, meseriaşi sprinţari, cu limite morale mai elastice şi fără prejudecăţi, îşi câştigă o existenţă mai mult decât decentă.
Este binecunoscută întrebarea sacramentală, veche de când lumea: "Dar Diavolul poate să aibă un avocat?". Întrebarea are substrat teologic şi moral, dar este invalidată de procedurile dreptului modern, care sunt eminamente laice, prin urmare nu are nici o relevanţă pentru avocaţii citaţi mai sus. Într-un astfel de caz, răspunsul lor ar fi scurt, simplu şi univoc: "Depinde cât plăteşte!". "Cine?"–ar insista curioşii. "Cine-cine,–ar răspunde avocaţii,–Diavolul". Cu ei nu are rost să aduci vorba despre proverbul "Banu-i ochiul dracului" şi nici despre versiunea franceză, atestată în Noul Testament, a numelui lui Mamona: l'Argent, adică Banul. Când banul se transformă din mijloc în scop nimic nu mai poate pune stavilă goanei după el.
Acum să revenim la cei trei: Filat, Tănase şi Nagacevschi. Care e totuşi natura relaţiei dintre ei? Evident, Filat este clientul, iar cei doi, Tănase şi Nagacevschi, îi sunt avocaţi. Unul plăteşte, iar ceilalţi îl justifică şi îl lustruiesc. Prin urmare, orice fărădelege ar fi făcut acesta în trecut sau ar comite în prezent, ei îşi joacă cu metodă rolul: îşi apără clientul. Aici deviza valabilă pentru sfera serviciilor funcţionează perfect: "CLIENTUL ÎNTOTDEAUNA ARE DREPTATE".
În ce măsură crede Vitalie Nagacevschi sau Alexandru Tănase în viitorul politic al lui Filat? Asta contează mai puţin. "Desigur,–îşi zic ei,–n-ar fi rău ca "proiectul verde" să ia foc şi să ajungem şi noi deputaţi. Însă chiar dacă şanse nu prea sunt, stăm şi noi lipiţi de ăsta, ca să mai paştem ceva "verdeaţă"".
Tot asta e logica lui Tănase-seniorul de la TIMPUL şi a lui Val Butnaru de la JURNAL, cei îndrăgostiţi subit de Filat. Vorba aia, banii nu au miros. Iar într-o astfel de afacere avocaţii de presă nu sunt mai puţin necesari decât cei propriu-zişi. Pentru umflarea unui astfel de personaj fără o campanie de imagine, fără PR, fără corul lustragiilor care cântă că negrul e alb şi viceversa nu se poate.
N-avem ce face, astea sunt grimasele democraţiei. Populismul, cinismul, carierismul, avariţia, toate aceste deformări morale sunt la ele acasă în capitalism. Să nu uităm adevărul că într-o societate liberă avem libertatea să alegem între bine şi rău. Dacă avem criterii morale, o putem face, dacă nu–orbecăim prin întuneric. Iar capitalismul şi democraţia sunt cele care ne oferă libertatea de opţiune.
Să amintim în treacăt un episod ce caracterizează de minune feleşagul unor oameni ca Vitalie Nagacevschi şi Alexandru Tănase. La 9 mai 2001, imediat după alegerile parlamentare din acel an, în sala Teatrului Naţional "M. Eminescu", se producea o metamorfoză care a făcut mare vâlvă în târg. Liga Democrat-Creştină a Femeilor îşi schimba denumirea şi se transforma în Partidul Social-Liberal. Oleg Serebrian apărea ca o stea răsărindă pe firma mentul politicii moldoveneşti, aducător(-oare) de schimbare şi de perspective europene. Alături de Serebrian s-au aciuat şi Alexandru Tănase, şi Vitalie Nagacevschi. Oare din convingere? Teamă mi-i că doar din interes. La scurt timp după ce steaua lui Serebrian şi-a încetinit ascensiunea, V. Nagacevschi şi Al. Tănase au dispărut, de parcă nici nu au mai fost pe lângă el.
Aşadar, putem susţine fără nici o exagerare că avem de a face cu doi profitori politici, care aleargă după un succes facil, se agaţă de tot ce li se năzare a fi profitabil şi dispar subit şi succesiv din preajma "liderului" care nu le îndreptăţeşte aşteptările şi nu le satisface poftele. Aici nu e loc nici de sentimente de prietenie, nici de fidelitate, nici de statornicie, nici de consecvenţă. Idealuri politice? Militantism, spirit de luptă şi de sacrificiu pentru valori sau idealuri? Dar astea sunt abstracţiuni pentru naivi. Nobleţe? Obligaţie morală? Astea-s poveşti cu zmei şi feţi-frumoşi pentru proşti. După ce l-au flancat de zor pe Oleg Serebrian şi s-au vopsit în social-liberali, iar acum îl flanchează la fel de vajnic pe Filat, se leagă cu fulare verzi şi se dau drept liberal-democraţi, cine va fi următorul favorit al tandemului de avocaţi din clipa în care aceştia se vor lepăda de gangsterul curtat astăzi? Vom trăi şi vom vedea. Încă nu îi ştim numele următorului client, dar cert este că V. Filat nu reprezintă staţia terminus în traseul lor politic sinuos.
În 2005 l-am invitat pe V. Nagacevschi să candideze pe lista PPCD, fără a-i pretinde să se înscrie în partid. Acum îl vedem în preajma lui V. Filat. Nici o problemă. Poate anume acolo îi era locul. Te pui cu firea nestatornică şi gusturile fistichii ale omului?
Ar mai fi un detaliu de remarcat. Vitalie Nagacevschi, aşa tânăr cum e, a apucat să fie şi membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Din convingere? Îndoi-m-aş. Fiind membru al PCUS puteai face mai uşor carieră. Acum, când îl văd anatemizând comunismul de la tribuna verde a lui Filat, mai că îmi vine să îl întreb: "Dar o mică mea culpa pentru apartenenţa la acea organizaţie politică criminală, un regret oricât de sumar pentru "păcatele tinereţii" oare n-ar fi necesare?"
Alexandru Tănase nu a fost membru al PCUS. N-a reuşit în virtutea vârstei, dar Tănase-senior, cel de la TIMPUL, a apucat să fie cu carnetul roşu în buzunar. Însă nu l-am văzut nici pe el să se pocăiască pentru trecutul său comunist. Nu vreau să judec pe nimeni, dar când îi văd pe unii cum se dau drept sfinţi chiar că merită să le mai amintim cine au fost mai ieri.
Aş vrea să fiu înţeles corect. Am avut şi sper să păstrez cele mai bune relaţii cu Vitalie Nagacevschi. Am beneficiat şi ca partid, şi ca persoană fizică de serviciile lui de avocat. Dar aşa cum dânsul zice că intră în politică, sunt nevoit să dau explicaţii celor care mă pot întreba de ce acesta a preferat să devină membru în partidul lui Filat. Mai ales că şacalii de presă, lingăii lui Filat, s-au şi grăbit să speculeze faptul că V. Nagacevschi pleacă, vedeţi dumneavoastră, de la un partid rău (nu-i aşa?), care e PPCD, la unul bun, care e (care altul?) PLDM.
Oricum ar fi, îi dorim numai bine lui Vitalie Nagacevschi şi vom fi foarte curioşi să vedem cum la primăvară se va disocia – elegant, cum altfel? -- de eşecul electoral al lui Filat ca şi de numele compromis al acestuia.

P.S.: Pentru cei care nu ştiu aş aminti că Alexandru Tănase a învăţat împreună cu Vladimir Filat la Universitatea A.I. Cuza de din Iaşi. Deci, gaşca e veche, asta e. Dar şi primăvara e aproape.

Afaceri cu apartamente la Ministerul Apărării

2008-10-08T21:35:00.002+03:00

Mai mulţi militari din cadrul Ministerului Apărării se consideră nedreptăţiţi la repartizarea locuinţelor de stat şi pun sub semnul întrebării modul în care Ministerul a distribuit apartamentele. Ei susţin că repartizarea s-a făcut netransparent şi pe criterii de cumetrism. Ministerul Apărării afirmă că a respectat legea, dar refuză să facă publice numele militarilor care au primit, în anul curent, locuinţe de la stat sau le-au procurat pe bani publici.
Legea permite, dar ministerul nu garantează
Sute de familii ale militarilor angajaţi în Armata Naţională aşteaptă de ani buni să primească o locuinţă. Unii s-au chinuit cu doi copii până au crescut mari într-o cameră de cămin de 17 metri pătraţi, alţii nu-şi permit al doilea copil pentru că nu au unde locui. Salariul modest nu le permite multora nici măcar să viseze că şi-ar putea procura o locuinţă pe bani proprii. La începutul anului 2007, în lista celor care îşi doreau o locuinţă erau înscrise peste 720 de familii ale militarilor. Conform Legii despre statutul militarilor, asigurarea lor cu locuinţe se face «în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri». După cum vedem, legea prevede dreptul militarilor la spaţiul locativ, dar Ministerul Apărării, cel care este responsabil de realizarea acestei prevederi, nu o respectă, din varii motive. După ce a obţinut anul trecut 127 milioane lei din comercializarea a două loturi de pământ, MA s-a angajat să asigure cu locuinţe o parte din militarii Armatei Naţionale. În total, aproape 190 de familii de militari din Garnizoanele Chişinău, Cahul, Ungheni şi Floreşti au primit locuinţe. Potrivit legii, militarii au dreptul să privatizeze locuinţele doar dacă au nu mai puţin de 15 ani de serviciu în Armata Naţională. Militarii angajaţi prin contract, care dispuneau de spaţiu locativ de serviciu în campusurile militare, au beneficiat de dreptul la privatizarea locuinţelor de serviciu sau de o compensaţie financiară, ca să-şi procure o nouă locuinţă. În baza unor certificate speciale, eliberate de MA, militarii au putut cumpăra apartamente în orice localitate din R. Moldova.
Condamnări la CEDO
În ultimii ani, MA a pierdut mai multe procese de judecată intentate de militarii care îşi revendică dreptul la spaţiu locativ. Pentru că nu şi-au făcut dreptate în ţară, mai mulţi militari s-au văzut nevoiţi să se adreseze la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Unul dintre cazurile pierdute de R. Moldova la CEDO este cel al fostului militar al Armatei Naţionale, colonelul Vadim Cogut, aflat în lista de asigurare cu spaţiu locativ din anul 1992. Vadim Cogut, cu 27 de ani lucraţi în AN, s-a judecat cu MA câţiva ani buni. La 23 noiembrie 2000, Curtea Supremă de Justiţie a obligat MA să-l asigure pe Vadim Cogut cu locuinţă. Întrucât ministerul nu a satisfăcut decizia judecăţii, colonelul a înaintat o acţiune la Judecătoria sect. Centru, solicitând să fie schimbat modul de executare a hotărârii din 23 noiembrie 2000, prin achitarea de către Minister a valorii unui apartament cu două odăi. La 18 mai 2001, Judecătoria sect. Centru a satisfăcut pretenţiile reclamantului şi a obligat Ministerul să-i achite suma de 83 mii lei. Doi ani mai târziu, executorul judecătoresc a informat militarul că Ministerul a refuzat să execute încheierea din mai 2001. Din acest motiv, au fost iniţiate noi proceduri judiciare împotriva Guvernului. Curtea de Apel însă a încetat procesul pentru că MA nu poate fi responsabil pentru nealocarea de către Executiv a resurselor financiare.
În iulie 2004, Cogut a fost nevoit să se adreseze la CEDO, pe motiv că i-au fost încălcate drepturl la un proces echitabil şi la protecţia proprietăţii. Curtea a constatat, în unanimitate, violarea acestor drepturi prin neexecutarea hotărârii de judecată în favoarea reclamantului timp de aproape trei ani. La 4 decembrie 2007, CEDO a condamnat R. Moldova, obligând statul să-i achite lui Vadim Cogut 2,500 euro cu titlu de daune materiale şi 800 euro cu titlu de daune morale.
19 ani în armată pentru câţiva metri în cămin
Legea spune că militarii angajaţi prin contract pentru 20 de ani calendaristici, care la momentul trecerii în rezervă nu sunt asiguraţi cu locuinţe sau dispun de spaţiu locativ de serviciu fără drept de privatizare, beneficiază de o compensaţie financiară sau de dreptul la un apartament. Însă, deşi legea le acordă acest drept, în practică, lucrurile nu stau nici pe departe aşa.
Este şi cazul ofiţerului Vadim Tărâţă, care anterior a deţinut funcţia de şef al Secţiei Armament Artilerie şi Rachete al MA. V. Tărâţă şi-a început cariera militară în Extremul Orient, iar în 1993 a revenit în Armata Naţională. De la bun început, Tărâţă a depus o cerere pentru locuinţă. După o jumătate de an, i s-a dat o cameră în cămin. Întrucât, după cum susţine Tărâţă, apartamentele se dădeau fără să se ţină cont de listă, peste trei ani a fost nevoit să acţioneze MA în judecată. A obţinut câştig de cauză abia peste 7 ani (!).
Deşi a fost obligat să-i ofere o locuinţă lui Tărâţă, MA nu s-a grăbit să îndeplinească decizia judecăţii. Când mai rămasese puţin timp până la expirarea termenului dat de instanţă, Tărâţă este chemat la conducerea ministerului, unde i se propune să semneze o scrisoare de împăcare, prin care acceptă prelungirea termenului. «Am rămas să locuiesc în cămin, într-o odaie de 17 m2, cu soţia şi doi copii, în aşteptarea locuinţei promise», spune Tărâţă. Mai târziu, după ce MA a vândut mai multe terenuri şi a început să dea apartamente, militarului i s-a confirmat că este inclus în lista celor care vor primi apartamente. Dar locuinţă nu a mai primit. «De la administraţia MA mi s-a spus că nu-mi pot da apartament deoarece nu am stagiul necesar, de 20 de ani, în serviciul Armatei Naţionale. Aceasta, în situaţia în care stagiul meu în armată, la acel moment, era de 19 ani şi 9 luni», spune militarul, precizând că de tranzacţia de împăcare şi de decizia instanţei de judecată cei de la minister nici nu şi-au amintit. În acelaşi timp, a mai adăugat el, unii militari care nu au decât 10 sau 15 ani lucraţi în AN au obţinut loc de trai. Tărâţă mai susţine că MA ar fi avut peste 700 de apartamente, dintre care doar vreo 200 au fost oferite ofiţerilor. «Nimeni nu ştie cui au fost împărţite sau dacă au fost vândute cuiva», precizează el. .
Trataţi cu dispreţ
Un alt militar trecut cu vederea la repartizarea locuinţelor este locotenent-colonelul în rezervă Anatol Matcovschi. Dânsul locuieşte într-un apartament de serviciu împreună cu soţia şi două fiice, dintre care una este invalidă şi a suportat până acum mai multe intervenţii chirurgicale. Specialist principal în secţia Armament, Artilerie şi Rachete din cadrul MA, Anatol Matcovschi şi-a satisfăcut serviciul militar în Forţele Armate din 1984, iar în Armata Naţională din 1992 până în 2002. Reprezentanţii MA i-au promis lui Anatol Matcovschi o locuinţă încă în 1994, atunci când s-a înscris în lista cu înlesniri. De mai bine de 14 ani acesta primeşte de la Minister acelaşi răspuns: «Ministerul Apărării cunoaşte situaţia creată în familia Dumneavoastră şi odată cu apariţia spaţiului locativ liber va fi examinată posibilitatea de acordare a acestuia familiei Dumneavoastră».
Militarul spune că, în 2006, când Primăria Chişinău a alocat MA 30 de apartamente, i s-a părut dubios modul în care au fost distribuite locuinţele. «Deşi ni s-a promis de multe ori, nu ni s-a dat apartament nici în 2006 şi nici în 2007», afirmă Matcovschi. «S-au ales cu locuinţe doar cei care au avut relaţii la minister sau cei care au recurs la diferite scheme nu tocmai corecte», susţine el, precizând că unii au divorţat în mod special ca să declare că nu au unde locui, iar alţii au obţinut apartamente fără să aibă stagiul militar necesar. Soţia lui Anatol Matcovschi s-a văzut nevoită să meargă în audienţă la ministru. «Pe parcursul discuţiei dl Vrabie nu a privit-o în ochi. Când i-a spus că vom recurge la judecată, dacă nu se va rezolva problema, ministrul a răspuns scurt: «Atacaţi», ne-a povestit Anatol Matcovschi.
Trai în barăci de lemn
După cum am văzut, condiţiile de trai ale mai multor militari ai AN sunt mizerabile. Peste 70 de familii de militari trăiesc în prezent în nişte barăci de lemn de pe timpul fostei urss, în strada Vasile Lupu din sect. Buiucani al capitalei. Locatarii acestor construcţii, care cu greu ar putea fi numite case, spun că anul trecut doar vreo şapte familii din cele 70 care locuiesc în barăci au trecut într-o locuinţă nouă. «Condiţiile, într-adevăr, nu sunt cele mai bune, dar nu avem cui să ne plângem», a recunoscut militarul Vitalie C.
(NE)Transparenţa Minsterului Apărării
Am solicitat ministrului Apărării, Vitalie Vrabie, lista militarilor care au primit locuinţe sau le-au cumpărat pe bani publici, precum şi alte informaţii privind modul în care au fost repartizate locuinţele. Răspunsul a venit peste o lună. Ministerul ne-a asigurat că «procedura a avut loc în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern la sfârşitul anului 2007». Solicitat să ne spună de ce MA evită să facă publică lista celor peste 180 de militari care au fost asiguraţi cu locuinţe, ministrul adjunct al Apărării, Igor Malai, ne-a spus că nu vede motive pentru care aceasta ar deveni publică. «Este importantă cifra», a spus ministrul adjunct, adăugând: «Nu cred că militarilor care au obţinut o locuinţă le-ar plăcea să-şi vadă numele publicat».

Ilegalităţi clasate în dosarul unui ex-ministru

2008-10-08T00:49:00.003+03:00

În timp ce, ani în şir, sute de mii de oameni aşteaptă să primească o locuinţă de la stat, unii privilegiaţi se aleg cu apartamente din bani publici, ocolind rândurile. Asta se întâmplă în timp ce, şi unii, şi alţii trăiesc în aceeaşi ţară, în temeiul aceloraşi legi.
Anatol Cupţov, ex-preşedinte al Consiliului Judeţean Bălţi, a deţinut, în 2002, funcţia de ministru al Transporturilor şi Comunicaţiilor, iar Ion Olaru, ex-poliţist al brigăzii cu destinaţie specială «Fulger», a participat la luptele de pe Nistru. Ulterior, Anatol Cupţov a fost demis, dar şi promovat în altă funcţie, de acelaşi Guvern, căruia nu-i pasă de problemele şi grijile lui Ion Olaru.
În prezent, Anatol Cupţov administrează o întreprindere şi locuieşte în centrul Chişinăului, într-un apartament cu trei odăi, procurat de stat, pe când era ministru, iar Ion Olaru este invalid pe viaţă, locuind cu soţia şi doi copii într-un cămin, având o singură odaie de 16 m. p. Olaru are o mapă impunătoare, în care păstrează toate demersurile trimise pe la instituţiile statului, cerând un loc de trai.
Cazul Cupţov: apartament din bani publici
La sfârşitul anului 2001, Anatol Cupţov a fost promovat în funcţia de ministru al Transporturilor şi Comunicaţiilor. După jumătate de an de la instituirea sa în această funcţie, Guvernul a permis Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor (MTC) să procure un apartament în municipiul Chişinău, pentru «îmbunătăţirea condiţiilor locative» ale ministrului Cupţov. În raportul Curţii de Conturi pentru 2002, este specificat că 517,5 mii de lei au fost transferaţi pe contul ministrului de la instituţiile subordonate acestuia, iar 230 mii de lei — din sursele financiare ale Administraţiei de Stat a Drumurilor, în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de trai ale lui Cupţov. Cu acei bani, Cupţov a cumpărat un apartament cu trei camere, cu o suprafaţă de 109,7 m. p., în contractul de vânzare-cumpărare al locuinţei fiind indicată suma de doar 53 mii lei. Vecinii fostului ministru îşi mai amintesc că, la reparaţia apartamentului, au lucrat angajaţi din cadrul MTC.
În acelaşi raport al Curţii de Conturi este scris că, din cauza diminuării intenţionate a costului locuinţei care a condus la evaziuni fiscale, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) a luat apartamentul sub sechestru, ulterior în contract indicându-se suma reală.
În martie 2003, printr-o Hotărâre de Guvern, apartamentul urma să fie transmis, cu titlu gratuit, de la balanţa Întreprinderii de Stat pentru exploatarea edificiilor MTC la cea a Cancelariei de Stat. La momentul finalizării controlului Curţii de Conturi, prevederile din hotărâre rămâneau neexecutate. Ex-ministrul Cupţov continuă să locuiască în acest apartament, pe care l-a şi privatizat la sfârşitul anului 2006.
Vitalie Zamă, jurist în cadrul organizaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului, a spus că, potrivit art. 109 din Codul cu privire la locuinţe, persoanele «care au întrerupt relaţiile de muncă cu …., instituţia, urmează să fie evacuate din locuinţele de serviciu», fără acordarea altui loc de trai. În acelaşi timp, potrivit art.5 din Legea privatizării fondului de locuinţe, nu pot fi vândute sau transmise cu titlu gratuit în proprietate privată imobilele care se află în… locuinţele de serviciu, ai căror locatari au lucrat mai puţin de 10 ani la unitatea respectivă. În contextul legislaţiei enunţate mai sus, este puţin probabil ca, la încheierea contractului de privatizare, să fi fost respectate exigenţele normative, a specificat Zamă.
Cazul Olaru: cămin pe viaţă pentru un erou
În 1992, când a început conflictul transnistrean, Ion Olaru avea 22 de ani, fiind angajat în cadrul brigăzii cu destinaţie specială «Fulger». «Nici nu m-am gândit că aş putea să nu mă duc să lupt», îşi aminteşte Ion. S-a întors acasă rănit şi, după o operaţie la cap, s-a ales cu gradul II de invaliditate pe viaţă. La acel moment locuia într-o odaie de serviciu, în apropiere de «Fulger». «După operaţie, nu eram bun de nimic. Conducerea brigăzii m-a rugat să eliberez odaia şi mi-a promis un loc de trai în oraş. Aştept şi până azi. De acolo am plecat. Peste vreun an, m-am căsătorit şi am trecut cu traiul la soţie, într-o odaie a unui cămin. La început mai era cum era, dar de când au apărut cei doi copii, doar noi ştim cum ne descurcam», spune Ion. «În 1992, m-am înscris într-un rând pentru apartament la «Fulger», iar prin 2000 — la Pretură. În 2006, când a fost construit un bloc nou pentru social vulnerabili, Vasile Ursu, care era atunci la Primărie, mi-a promis că va ţine cont de cazul nostru. Atât a fost. Când m-am adresat la Direcţia locuinţe, să aflu ce se aude cu apartamentul, nu au găsit dosarul cu documente. Puteam să aşteptăm mult şi bine», adăugă Olaru.
În timp ce Olaru expedia demersuri peste tot, soţia sa s-a îmbolnăvit, ajungând şi ea invalid de gradul II. «Toate răspunsurile pe care le primeam erau tare frumoase, dar nu înţelegeam nimic din ele, nu ni se spunea nimic concret», povesteşte Ion. Şi până în prezent, toţi patru continuă să locuiască în cei 16 m. p., bucurându-se de reparaţia pe care, de curând, au reuşit să o termine cu ajutorul rudelor. Ion Olaru nici nu mai ştie ce şi de la cine să aştepte. «Cei care sunt la conducere îmi răspund că nu ei m-au trimis la război şi dacă ne este greu cu copiii — să-i dăm la internat. Părinţii sunt bătrâni, au şi ei nevoie de ajutor. Singurul sprijin, până acum, îl avem de la fraţi. Bine că nu-s singur», zice Ion.
Calea spre un apartament din bugetul statului
În 2002, după 11 luni de lucru, Cupţov este învinuit public de către preşedintele Voronin de comiterea unor grave crime cu caracter economic, fiind destituit. La momentul demiterii sale, în presă circula informaţia potrivit căreia ministrul ar fi fost cercetat penal pentru deturnări de fonduri. Această informaţie pare a fi confirmată şi de datele aceluiaşi raport al Curţii de Conturi, potrivit căruia CCCEC a luat apartamentul sub sechestru. Vadim Tomuz, director adjunct al Direcţiei generale urmărire penală din cadrul CCCEC, a declarat că doar în cazul dosarelor penale are loc sechestrarea, în scopul asigurării restituirii unor eventuale daune. La solicitarea Asociaţiei Presei Independente, în februarie 2004, după şapte luni de aşteptare, CCCEC a răspuns că «în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, dosarul penal intentat în privinţa acţiunilor ex-ministrului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Anatol Cupţov, a fost clasat». Acest proces penal a încetat din motivul «schimbării situaţiei», conform Procuraturii Generale. Stela Barbă, anchetatoarea care a instrumentat dosarul şi care a adoptat ordonanţa de încetare a procesului penal, spune că nu-şi mai aminteşte despre ce era acel dosar şi nici ce înseamnă «schimbarea situaţiei». Ea ne-a sugerat să adresăm o interpelare. După câteva luni de aşteptare, am constatat că scrisoarea redacţiei «nu a ajuns» la Procuratura Centru, sugerându-ni-se să mai scriem o dată, răspunsul urmând să fie în corespundere cu «greutatea dosarului». Cu toate acestea, după mai multe apeluri, Barbă a recunoscut că-şi aminteşte despre dosar, doar că nu are niciun drept să vorbească.
Traseul carierei lui Cupţov
După câteva săptămâni de la demitere, Cupţov este numit prin hotărârea Guvernului în calitate de manager principal al ÎS «Portul maritim comercial Giurgiuleşti», unde a lucrat doar câteva luni. Pe când era ministru, în presă, dar şi în rapoarte internaţionale, printre care şi cel al Freedom House se scria că Anatol Cupţov ar fi fost implicat în activităţi ilegale în timp ce lucra vicepreşedinte al Consiliului judeţean Bălţi şi că ar fi abuzat de putere, în cazul unor afaceri legate de Terminalul de la Giurgiuleşti, pe când era ministru. În acelaşi raport se mai scrie că, dacă Cupţov era găsit vinovat, ar fi fost condamnat la detenţie pe o perioadă de 10—25 de ani.
Analistul politic Igor Boţan consideră că promovarea şi protejarea unui ex-ministru compromis se explică doar prin faptul că acesta «este parte a echipei, care pedepseşte şi miluieşte după propria dorinţă».
Între timp, Cupţov îşi vede liniştit de viaţa de ex-ministru şi de cea de manager, iar Ion Olaru, mai puţin liniştit, îşi duce viaţa de invalid, se luptă cum poate pentru a-şi întreţine familia, iar în nopţile de insomnie, adică în fiecare noapte, aşteaptă doar să vină dimineaţa şi nu se mai gândeşte când va primi o casă nouă, pentru că aşa cum spune el «este slabă nădejdea». «Iar cum preţurile sunt atât de mari, sunt nebuni să ne dea nouă un apartament?»- se întreabă Ion.
Locuinţele de stat — o problemă care-şi aşteaptă rândul
Petru Gontea, şef al Direcţiei gestionare a fondului locativ a Primăriei municipiului Chişinău, a declarat pentru Ziarul de Gardă că, pentru a primi o locuinţă de stat, trebuie să depui o cerere la Pretura de sector, iar la momentul exploatării unui bloc, dosarele primelor persoane înscrise se transmit la Primărie, fiind analizate de o comisie specială, care decide cine anume va primi apartament.
În cadrul Preturilor, solicitanţii se înscriu în rândul prioritar sau în cel general. Prioritare sunt 17 categorii de persoane, printre care: participanţii la război, deportaţii, invalizii, familiile cu mulţi copii, mamele singure, învăţătorii, orfanii. În rândul general sunt incluşi cei care nu se regăsesc în primul. Cele mai vechi cereri sunt depuse în anii '66—'67.
Sectorul Centru
rândul general — 1056 cereri rândul prioritar — 837 cereri
Sectorul Râşcani
rândul general — 11150 cereri rândul prioritar — 1855 cereri
În ultimii trei ani nu s-a mai dat în exploatare niciun bloc locativ pentru aceste categorii de cetăţeni. Lilian Surlaru, şef al Secţiei Coordonare, Imobil şi Servicii Comunale, Pretura Râşcani, a spus că aceste liste se modifică, de cele mai multe ori, când persoana se transferă în alt rând sau când decedează.

Sergiu Mocanu susţine că e gata să se lase de politică pentru a-şi salva fiii

2008-09-22T22:11:00.002+03:00

Cei doi fii ai politicianului Sergiu Mocanu, Roman, în vârstă de 25 de ani, şi Andrei, de 21 de ani, se află deja de două zile în izolatorul de detenţie preventivă de pe str. Tighina 6. Tinerii au fost arestaţi sâmbătă ziua, fiind bănuiţi de provocarea de leziuni corporale unei persoane acum o lună şi ceva.

Potrivit tatălui lor, Andrei ar fi fost luat de poliţişti de acasă şi dus la Comisariatul de poliţie al sectorului Râşcani, iar Roman a fost luat de poliţie cu forţa, în plină stradă, în timp ce se ducea la stomatolog. „După ce a fost arestat Andrei, m-am dus la comisariat. De acolo l-am căutat timp de mai multe ore pe Romică, despre care bănuisem că ar fi putut dispărea. Deşi el era deja la comisariat, poliţiştii nu mi-au spus că Roman se află acolo. Am aflat acest lucru abia mai târziu când a venit avocatul", ne spune Sergiu Mocanu.
Potrivit lui, Andrei şi Roman au fost prezentaţi spre indentificare unor martori pentru o presupusă pricinuire a unor leziuni corporale unei persoane pe data de 10 august curent la o discotecă din Chişinău. Iniţial, băieţii au fost fotografiaţi, iar fotograful a dispărut îndată după aceea cu tot cu aparatul foto. Iar peste o oră după aceasta, ei au fost identificaţi impresionant de repede de presupusul pătimaş şi un martor. „Pentru că presupusul pătimaş l-a recunoscut doar pe Andrei şi poliţiştii nu aveau motive pentru a-l reţine şi pe Roman, ei au întors tot procesul de identificare din nou şi au adus un martor care era în stare gravă de ebrietate. Avocatul meu a insistat ca el să fie dus la expertiză pentru a fi identificat ca fiind beat. Dar anchetatorii au refuzat şi aşa-zisul martor l-a identificat pe Roman", afirmă liderul Mişcării Acţiunea Populară.
După finisarea procedurilor de identificare a celor doi, Sergiu Mocanu a fost anunţat că fii lui sunt reţinuţi pe 72 de ore.
Tinerii au fost duşi la izolatorul de detenţie preventivă de pe strada Tighina 6.
De sâmbătă şi până în prezent, nici părinţilor băieţilor şi nici avocatului lor nu li s-a permis să se întâlnească cu ei. „Nu am reuşit încă să îi vedem. Nu am putut să le transmitem măcar mâncare sau haine, deşi erau dezbrăcaţi. Ieri, avocatul Ion Dron nu a avut acces, pentru că anchetatorul trebuia să dea permisiunea pentru întâlnirea cu fii mei, dar era duminică şi anchetatorul nu era de găsit. Iar astăzi, avocatul nu poate intra, pentru că vorbitorul este ocupat deja de nu ştiu cât timp", ne zice alarmat fostul consilier prezidenţial.
Tot el susţine că asupra anchetatorului care se ocupă de acest caz au fost exercitate presiuni pe tot parcursul anchetei pentru a-l determina să adopte decizia de reţinere a bănuiţilor. „Avocatul a văzut cum asupra anchetatorului Lilia Mândreanu se depun presiuni. Chiar în ziua când Roman şi Andrei au fost arestaţi, avocatul i-a spus anchetatoarei că este evident că nu există temei pentru reţinerea tinerilor. Iniţial, anchetatoarea a fost de acord, dar după ce a fost la şefi şi-a schimbat părerea", spune Mocanu, care afirmă că din surse anonime a aflat că „operaţiunea" era condusă telefonic de viceministrul de Interne, Valentin Zubic.
Deşi termenul de arest preventiv al fiilor săi expiră mâine, Sergiu Mocanu este aproape sigur că judecătorul de instrucţie va prelungi perioada de arest. „Eu ştiu ce se întâmplă. Dar nu pot să vorbesc acum, pentru mine acum e important să îmi scot copiii. Sunt politician şi persoană publică, în această calitate nu doresc şi nu intenţionez să fac niciun fel de presiuni asupra anchetei. De asemenea, mă abţin de la orice declaraţie politică privind presupunerile mele asupra adevăratelor motive ce au condus spre asemenea abuzuri. La moment, sunt numai părinte şi vreau să-mi văd copiii în libertate", zice Mocanu, care a ţinut să mai transmistă un mesaj: „Eu sunt gata să accept la ora actuală orice condiţie. Vor să mă las de politică, mă las de politică. Vor să plec din ţară, voi pleca".

А.Гросул и его подельники нагло и беззастенчиво прикрываются

2008-09-22T21:45:00.002+03:00

Иностранные инвесторы авиакомпании "Renan" обратились с открытым письмом, в котором
просят помочь восстановить законность и справедливость, которая, как считают владельцы компании, была попрана генеральным директором "Renan" Андреем Гросулом и
покрывающими его высокопоставленными чиновниками правоохранительных органов Молдовы.

В письме, подписанном гражданином Венгрии и России Алиханом Муталиевым, совладельцем
ирландской компании "Balcombe Investments Limited", которой принадлежит контрольный пакет акций молдавского авиаперевозчика, говорится:

Я, гражданин Венгрии и России, являюсь совладельцем ирландской компании "Balcombe Investments Limited".

Обратиться меня вынуждает обстановка беззакония, кумовства, всепроникающей коррупции, сложившаяся в правоохранительных органах Молдовы. Начиная с 2003 года, я
неоднократно обращался в органы МВД, Прокуратуры, Центр по борьбе с коррупцией, судебные инстанции с требованиями провести тщательную проверку преступных действий моего бывшего партнера, генерального директора SRL "Renan" Гросула Андрея Григорьевича, однако правоохранительные органы всех уровней в Молдове попросту
покрывают А. Гросула и уводят его от ответственности по закону.

С А. Гросулом, бывшим секретарем Ленинского райкома КПМ г. Кишинева, я познакомился в 1994году в г. Бухаресте. В то время он был безработным, будучи уволенным по недоверию с должности директора авиакомпании "Волан". Гросул, зная о том, что моя
компания имеет в собственности три самолета, предложил мне сотрудничество с целью учредить в Молдове авиакомпанию и совместно эксплуатировать имеющиеся у меня самолеты. Перспективы будущего сотрудничества он рисовал, конечно, радужные. Я, в
прошлом тоже комсомольский и партийный работник, естественно, поверил Гросулу, и с моего согласия и одобрения А. Гросул вскоре зарегистрировал в г. Кишиневе SRL "Renan", в состав учредителей которогое ни я, ни мои структуры не вошли, ограничившись передачей в аренду трех самолетов, т.к. SRL "Renan" не имел собственного авиапарка. Мои отношения с Гросулом в то время носили доверительный, партнерский характер, договоренности не всегда оформлялись письменно, мы верили слову
друг друга, имея перед собой совместную цель работать на развитие новой авиакомпании.

Вся авиационная техника, включая самолеты, приобретенная SRL "Ренан" с 1995 по 2002 г., была оплачена полностью или частично моей компанией "Balcombe investments limited", в т.ч. за счет средств, подлежащих выплате моей компании за аренду трех
самолетов. Соответствующие подтверждающие документы имеются.

Однако с 1996 г. ко мне стали поступать сигналы о преступном стиле руководства Гросула и его личной нечестности, а именно:

1. Утаивание выручки (доходов) от эксплуатации самолетов, когда часть средств по подписанным контрактам поступала на личные счета А. Гросула и его жены Валентины Гросул (главного бухгалтера SRL "Renan"), открытые в банке "Социала"

2. Ведение "двойного" бухучета.

3. Получение "откатов" от летчиков и специалистов за направление на работу по контрактам за рубежом, так и при выдаче им зарплаты или другого денежного вознаграждения за работу.

4. Преступная халатность в вопросах неукоснительного выполнения авиационных правил и требований, технических регламентов и т.д.

Начиная с 1997 г., "Renan" в результате авиапроишествий потеряла 3 самолета: АН-72, АН-32, ИЛ-18, в которых погибли более 12 человек, членов экипажа и пассажиров, в т.ч. 7 граждан Молдовы. Из трех потерянных самолетов два - АН-72 и ИЛ-18 принадлежали моей компании, а самолет АН-32 был приобретен за средства Balcombe investments limited" и передан в собственность "Renan". Моей компании был нанесен огромный материальный ущерб. Такое нельзя было дальше терпеть и для того, чтобы
обеспечить эффективный контроль за деятельностью "Renan" и возврат вложенных (инвестированных) моей компанией средств, в начале 2000 г. 75% паев (долей) в уставном фонде "Renan" перешли под контроль моей компании "Balcombe investments
limited". При этом все молдавские соучредители "Renan" были согласны с такой реорганизацией, а моя компания полностью внесла свой взнос в уставной фонд преобразованной в СП SRL "Renаn".

В конце 2000 г. мною было получено уведомление от моих юристов в Ирландии об изменениях в законодательстве Ирландии и целесообразности перевода компании "Balcombe investments limited" в другую юрисдикцию, т.е. другую страну. Было принято решение о переводе компании Balcombe investments limited" в США.

В связи с этим я предложил Гросулу вывести компанию "Balcombe investments limited" из состава участников СП SRL "Renan", а вместо неё ввести компанию "Renan air corporation", учредителями которой являлись сам Гросул, я и мои партнеры.

Однако Гросул, имея преступный замысел похищения принадлежащих моей компании активов, вошел в сговор с представителями нашей компании в Молдове, и они преднамеренно затянули этот процесс, не произвели своевременно замену, а сделали это только в апреле 2002 г., даже не получив от меня протокол собрания учредителей
моей компании, а сами изменения оформили по поддельной доверенности. В результате этой перерегистрации вместо ирландской компании "Balcombe investments limited" в состав "Renan" была введена сейшельская компания "Renan air corporation", однако получилось так, что на момент оформления перерегистрации в Регистрационной палате ДИТ компания "Balcombe investments limited" по ошибке уже была исключена из Регистра
компаний Ирландии по чисто формальным причинам, из-за неправильных действий моих юристов в Ирландии и Англии.

Летом 2002 г. мне стало известно, что Гросул, превысив свои служебные полномочия, незаконно, без разрешения собрания учредителей "Renan", подписал договор на аренду двух вертолетов МИ-17, принадлежавших министерству обороны Молдовы, и договор сдачи этих вертолетов в субаренду венгерской компании "Griff airlines KFT". Получив от "партнеров" "черный нал", Гросул внес часть наличных через "Инвестприватбанк" на
счет "Renan" как арендную плату от венгерской компании за два месяца аренды вертолетов, а большую часть полученных денег оставил себе в виде "комиссионных". Когда вертолеты были уже загружены на борт транспортного ИЛ-76, об этой афере каким-то образом стало известно Службе информации и безопасности, и директор этой службы В. Пасат категорически запретил вылет этого ИЛ-76 из аэропорта Маркулешть. Однако Гросул и его "партнеры" нашли какие-то ходы, и кто-то "наверху" дезавуировал
решение В. Пасата.

Таким образом, вертолёты были вывезены из Молдовы транспортным самолетом, но не в Венгрию, а в неизвестном направлении, то есть бесследно пропали. Впоследствии я узнал, что эти вертолеты сначала очутились в Ливии, а затем были вывезены в
Намибию. В течение длительного времени оплата за субаренду указанных вертолетов на счета "Renan" не поступала, однако "Renan" исправно платила министерству обороны
арендную плату за счет собственных доходов, получаемых от коммерческой эксплуатации самолетов, в т.ч. принадлежащих компании "Balcombe investments limited".

Безусловно, такие действия А.Гросула существенно нарушали имущественные интересы учредителей "Renan", в т.ч. моей компании, и мои лично. Впоследствии мне стало известно, в частности, в ходе судебных разбирательств с компанией "Griff airlines KFT" в Венгрии, что А. Гросул совместно с некими Я. Бергером, Т. Набиевым, А. Исламовым и др., находясь в сговоре с некоторыми высокими чиновниками в Молдове, под прикрытием фиктивного договора аренды, фактически похитили мошенническим путем вертолеты у министерства обороны Молдовы с целью их дальнейшей продажи и получения незаконной прибыли, и не имели намерений возвращать эти вертолеты в Молдову. Представители венгерской компании в суде заявили, что договор субаренды подписан от имени их компании по поддельной доверенности, и таким образом все концы ушли в воду. Изначально "партнеры" Гросула договорились с министром обороны РМ Б. Гомурарь о
продаже этих вертолетов, но так как по закону Молдовы необходимо было получить разрешение парламента на такую сделку, а на это было необходимо время, они решили обойти законы Молдовы. Для этого было найдено решение о заключении фиктивного
договора аренды вертолетов через Гросула, что и было сделано. Впоследствии я неоднократно вызывал Гросула на откровенные и принципиальные разговоры и требовал от него немедленно возвратить эти вертолеты в Молдову. В разговорах со мной Гросул пытался всячески отрицать свое соучастие в хищении вертолетов, но когда я стал требовать, чтобы он сам лично обратился в правоохранительные органы Молдовы с
заявлением о пропаже (т.е. хищении) вертолетов и с просьбой об их розыске, он под разными предлогами уклонялся от таких действий, из чего я сделал вывод о том, что он является одним из соучастников хищения. Также он отверг мои предложения подключить
к розыску вертолетов Интерпол и МИД Республики Молдова. Тогда я предупредил Гросула о том, что в противном случае я поставлю вопрос об его смещении с должности гендиректора "Renan" и буду вынужден обратиться сам в соответствующие органы с
требованием провести расследование по этому факту.

Вскоре я обратился в Генеральную прокуратуру РМ с заявлением о хищении этих вертолетов, однако эти заявления остались фактически без рассмотрения. Гросул сумел "замять" дело и нанести "ответный удар". Узнав от моих представителей о
том, что компания "Balcombe investments limited" была исключена в декабре 2000г. из Ирландского регистра компаний, А. Гросул. через свои коррумпированные связи в правоохранительных и судебных органах, добился через судебные инстанции Р. Молдова
исключения компании "Renan Аir Сorporation" из числа участников "Renan" по чисто формальным причинам, будто бы из-за того, что на момент выхода компании "Balcombe investments limited" из состава "Renan" она была ликвидирована. Таким образом, я потерял все права в "Renan".

Активными помощниками и консультантами Гросула в организации хищения принадлежащих моей компании активов и имущества, моей дискредитации и фальсификации уголовных дел был и является бывший прокурор г. Кишинева Петр Бобу, сотрудник СИБа Молдовы, в
прошлом генеральный директор авиакомпании "Эйр Молдова" Борис Салов, являющейся в настоящее время соучредителем "Renan", начальник одного из отделов МВД РМ Иван
Кирьяков. Последнему Гросул даже предоставил для проживания свой дом в районе Телецентра, в г. Кишиневе, и возможно, оплатил таким образом "услуги" И. Кирьякова.

Затем Гросул начал против меня изощренную клеветническую кампанию, в том числе и в СМИ Молдовы, выставляя меня как представителя чеченской мафии, бандита, торговца оружием и т.п. Вскоре с помощью своих друзей-коррупционеров он грубо сфабриковал уголовное дело в отношении бывшего директора Молдавского филиала ирландской компании
"Balcombe investments limited" Новорождина Родиона Дмитриевича, неоднократно вымогал у него денежные средства, обещая освободить его от уголовной ответственности за преступления, которые Новорождин никогда не совершал, и получал через этот шантаж от
него деньги. Также Гросул требовал от Новорождина через угрозу привлечения к уголовной ответственности шантажировать меня. В течение 2004-2007 гг. Гросул неоднократно обращался в правоохранительные органы Молдовы с клеветническими
заявлениями в мой адрес, утверждая, что якобы я избивал его, оказывал на него физическое и моральное давление, и требуя от других лиц, в т.ч. от своих родственников, давать ложные показания против меня в правоохранительных органах и судах.

Все это делалось с целью запугать меня и препятствовать моему приезду в Молдову, чтобы я не имел возможности отстаивать свои законные права в судебных инстанциях Молдовы, а также с целью вымогательства у меня денежных средств через посредников. А тем временем продолжался грабеж "Renan" и компании "Balcombe investments limited".

В 1998 г. я и мои партнеры приобрели авиакомпанию "Авирсити" в г. Одессе. Для того, чтобы сконсолидировать бизнес, нами было принято решение ввести в состав учредителей
авиакомпании "Авирсити" СП SRL "Renan". Вскоре "Renan" был введен в состав участников авиакомпании "Авирсити" и получил 80% в уставном фонде этой авиакомпании. В 2001 г. совет директоров компании "Balcombe investments limited" для укрепления производственной и финансовой базы авиакомпании "Авирсити" принял решение передать в собственность авиакомпании "Авирсити" самолет АН-74, бортовой номер ER-AEN, который с
1995 г. находился в аренде у "Renan". Было признано целесообразным увеличить уставной фонд авиакомпании "Авирсити", и поэтому было принято решение передать этот самолет в виде дополнительного взноса от "Renan" в уставной фонд авиакомпании "Авирсити". 28 мая 2001 г. был составлен и подписан соответствующий трехсторонний договор о совместной деятельности и взаимном инвестировании между компаниями "Balcombe investments limited", "Renan" и авиакомпанией "Авирсити", который четко определил порядок передачи и возврата самолета АН-74 и другого имущества.

В 2003 г. в связи с изменениями в таможенном законодательстве Украины, советами директоров авиакомпании "Авирсити" и компании "Balcombe investments limited" было принято решение о возврате самолета АН-74 законному владельцу - компании "Balcombe
investments limited".

Возврат самолета должен был быть осуществлен через авиакомпанию "Renan", в соответствии с порядком, установленным трехсторонним договором от 28.05.2001 г. В соответствии с этим договором 15.07.2003 г. авиакомпания "Авирсити" передала самолет
АН-74 представителю авиакомпании "Renan" в лице А. Гросула. Находясь к тому времени в жесткой конфронтации со мной из-за вертолетного скандала, Гросул "придержал" документы и не стал производить дальнейшего переоформления самолета в собственность компании "Balcombe investments limited", которое должно было быть совершено автоматически, в соответствии с договором от 28.05.2001 г. Очевидно, что уже тогда Гросул вынашивал или уже имел преступный план завладения принадлежащих моей компании имущества и активов.

После того как он добился через суды вывода моих структур из состава участников "Renan", Гросул путем мошенничества, без каких-либо юридических оснований оформил самолет АН-74 в собственность "Renan", и таким образом совершил хищение чужого имущества в особо крупных размерах. При этом Гросул воспользовался тем, что все документы на самолет находились в его офисе. Зарегистрировав мошенническим образом самолет АН-74 в собственность "Renan", Гросул совершил одновременно преступление против экономических интересов Молдовы, так как в случае покупки или приобретения самолета иным путем "Renan" должен был заплатить в госбюджет НДС по импорту, таможенные и прочие сборы с полной задекларированной стоимости этого самолета, составляющей 6.230.000 долларов США. Однако, он, видимо, утаил инвойсы и
таможенные документы из Украины, и не заплатил в бюджет Молдовы ни одного лея.

В переоформлении самолета в Госрегистре Гросулу, видимо, помогал его сын Алексей, которого в свое время он успешно "внедрил" в аппарат Госадминистрации гражданской авиации, и который, надо полагать, является одновременно информатором и лоббистом
Гросула в ГАГА.

Узнав о том, что самолет АН-74 похищен Гросулом, я немедленно обратился в правоохранительные органы и парламент Молдовы, и расследование моих заявлений было поручено Центру по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией. Одновременно мои представители обратились с иском в Хозяйственный суд Одесской области Украины, который наложил арест на самолет АН-74, который находится в настоящее время на аэродроме АНТК им. Антонова в г. Киеве.

На заседании суда в Одессе 31.07.2007 г. Гросул заявил, что самолет он продал, и уже получил за него деньги. По имеющейся у меня информации, на счета "Renan" в банке "Инвестприват" поступило несколько платежей на общую сумму 1.500.000 долларов США. Как мне стало известно, из этой суммы 600.000 долларов США было направлено на погашение полученного в этом банке кредита, а более 900.000 долларов США обналичено "по черному", через так называемые "компании ямы", и "раздерибанено" Гросулом и его сообщниками. Мы установили, что самолет был продан российской
компании ЮТ АЙР (UT AIR), представители которой также вошли в сговор с Гросулом и получили от него так называемый "откат".

Мои последние заявления остались без удовлетворения, как и все мои предыдущие обращения. Парламент и Центр по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией прислали мне отписку об отказе в возбуждении уголовного дела. Ранее, в 2005 г.
министерство обороны Молдовы инициировало возбуждение уголовного дела против Гросула и предъявило имущественный иск к "Renan". Однако, вскоре уголовное дело против него также было прекращено, а имущественный иск министерства обороны Молдовы был
удовлетворен за счет продажи принадлежащих СП SRL "Renan" двух самолетов АН-32, которые были приобретены за счет средств компании "Balcombe investments limited". Гросул через свои коррупционные связи всегда и везде выходит "сухим" из воды.
Такое было бы невозможно, если бы Гросул не имел высоких покровителей, в т.ч. из ближнего окружения президента Республики Молдова. Именно поэтому, несмотря на всю очевидность совершенных Гросулом преступлений, органы МВД, прокуратуры и даже Центр по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией не принимают должных мер для привлечения Гросула к ответственности.

А. Гросул, в бытность г-на В. Горбули секретарем Совета безопасности, установил с ним дружеские отношения, и благодаря последнему сумел уйти от ответственности за запрещенные перевозки военных грузов из Киргизии в Республику Либерия, находившейся под санкциями ООН. Об этих перевозках А. Гросул также ничего мне не сообщил. Комитет по санкциям ООН неоднократно обращался в Правительство Молдовы по поводу нарушений санкций ООН со стороны молдавских авиаперевозчиков, в т.ч. авиакомпанией "Renan". На заседании Совета безопасности по этому вопросу все виновные авиакомпании и их руководители были наказаны. Все, кроме А. Гросула.

Впоследствии Гросул очень сдружился с Бобу Петром Григорьевичем, бывшим прокурором г. Кишинева, где его замом был одно время В. Горбуля. Петр Бобу, являющийся в настоящее время адвокатом А. Гросула, сохранил приятельские и доверительные отношения с В. Горбулей. Иначе, чем объяснить то, что в 2005-2006 гг. В. Горбуля, будучи заместителем генпрокурора, неоднократно лично звонил председателю совета
"Инвестприватбанка" Кирпалову И.В. и его заместителю Колаку Н.Г., в том числе в присутствии в кабинете Кирпалова моих партнеров и сотрудников, и требовал от руководства банка решить в пользу Гросула проблемы, возникшие между банком и "Renan" по невозврату кредитов. И именно в силу коррумпированных связей П. Бобу и В. Горбули суды Молдовы постоянно выносили неправовые решения в пользу авиакомпании "Renan" и А. Гросула, отказывая в исках моим юристам, а органы МВД и прокуратуры возбуждали
незаконные уголовные дела в отношении моего бывшего адвоката Казанира Виталия и бывшего сотрудника Новорождина Р., и по сей день пытаются всеми способами "состряпать" дело против меня.

Я не исключаю, что генпрокурор Молдовы в очередной раз не оказал давления на правоохранительные органы, в том числе и на Центр по борьбе с экономическими преступлениями и коррупцией, чтобы не допустить честного и объективного расследования моего заявления.

Другим "верным другом" Гросула является сотрудник СИБа Молдовы Борис Салов, бывший в свое время гендиректором авиакомпании "Эйр Молдова". Я считаю, что именно через Салова в СИБе готовилась одиозная, недостоверная информация относительно меня, моих партнеров и моих компаний, а потом эти фальшивки попадали на столы руководства республики и тиражировались в СМИ Молдовы, распространяя клеветническую информацию. Есть все основания полагать, что Борис Салов оказывает Гросулу услуги по "крышеванию". И именно поэтому Салов является одним из соучредителей "Renan", хотя по законодательству Молдовы госслужащие, а тем более сотрудники спецслужб не должны входить в состав участников хозяйственных обществ.

Я знаю, что основным координатором этой группировки является Бобу П.Г., который плотно "насел" и жестко опекает Гросула, используя его жалкое моральное и психическое состояние, а также усталость от многочисленных судебных тяжб и собственной непорядочности. Полагаю, что Бобу П.Г. или "влез в долю" к А. Гросулу, или вымогает у него какие-либо материальные ценности под видом оплаты за "адвокатские услуги", т.е. "крышевание" и обеспечение поддержки Генпрокуратуры.

Я самым настоятельным образом требую проверить законность и обоснованность возбуждения уголовного дела относительно бывшего нашего сотрудника Новорождина Родиона, которое рассматривалось в суде сектора Ботаника (судья Фименкова С.), так как считаю, что это дело было полностью сфальсифицировано и сфабриковано сотрудниками МВД Молдовы, в том числе Валерием Галец и Тудор Бежан (департамент по борьбе с организованной преступностью) и работниками Генеральной прокуратуры Молдовы через коррумпированные связи Гросула А. Г. и его адвоката Бобу П.Г., с целью создать "базу" для криминального преследования меня и моих партнеров на территории Молдовы и, таким образом лишить меня возможности приезжать в Молдову и отстаивать свои законные права и интересы. Активную роль в этом сыграл также родной племянник Гросула, начальник одного из отделов Генпрокуратуры Молдовы Виталий Караджия. Еще раз подчеркиваю, что в ходе "стряпания" этого дела Гросул и "сотоварищи" прибегли к грязной клевете и лжесвидетельствованию, что само по себе является преступлением.

Самым решительным образом требую проверить законность и обоснованность прекращения генеральной и военной прокуратурами расследования по факту хищения Гросулом и его партнерами двух вертолетов министерства обороны Молдовы, и возобновить следствие по этим фактам в полном объеме, с учетом материалов судебного разбирательства с компанией "Griff Аir Lines" в Венгрии, т.к. считаю, что это уголовное дело закрыто
необоснованно, за взятки, какие-либо услуги или связи Бобу П.Г. Никаких договоров купли-продажи этих вертолетов с министерством обороны "Renan" никогда не заключал, а сам Гросул не имел полномочий по Уставу подписывать такие договора без согласия учредителей. Указанные вертолеты были похищены под прикрытием фиктивного договора аренды организованной преступной группой, в которую входил, а возможно, и возглавлял А. Гросул. Это очевидный факт, и его невозможно игнорировать.

Также требую произвести тщательное расследование по факту хищения самолета АН-74 и его дальнейшей продажи, а также обстоятельств перелета самолета в Украину. Еще раз разъясняю, что самолет АН-74 никогда не был собственностью авиакомпании "Renan", а моя компания "Balcombe Investments Limited" передала этот самолет через "Renan" целевым назначением исключительно для внесения его в уставный фонд авиакомпании "Авирсити" (г. Одесса, Украина), с обязательством его возврата в соответствии с договором о совместной деятельности и взаимном инвестировании от
28.05.2001 г.

* * *

31 июля 2008 года компания "Balcombe investments limited" решением Апелляционной палаты, Экономического суда и коллегией по экономическим делам Высшей судебной палаты Молдовы восстановлена в числе участников "Renan" как не исключавшаяся из него с момента регистрации, и не имевшая перерывов в своей деятельности, так как ранее Высокий Ирландский суд восстановил компанию "Balcombe Investments Limited" в
Ирландском регистре компаний как не имевшую перерыва в своей деятельности. В ближайшее время я намерен через судебную систему Молдовы добиваться восстановления компании "Balcombe investments limited" в составе участников "Renan", и, если это не даст результата в судах Молдовы, обратиться в Международный суд.

Зная наличие коррумпированных связей А. Гросула и П. Бобу, самым решительным образом требую прекратить попытки увода Гросула от ответственности за совершенные преступления, с чем я не раз уже сталкивался в Молдове. При этом обращаю Ваше внимание на то, что в правоохранительных органах Молдовы моим юристам не раз
многозначительно намекали, поднимая указательный палец вверх, что А. Гросул находится под защитой высшего руководства Молдовы, и поэтому бороться с ним бесполезно. Фактически Гросул, вновь примазавшийся к Партии коммунистов, и его подельники, нагло и беззастенчиво прикрываются именем президента Молдовы. Ранее
Высшая судебная палата Молдовы признала правильными и обоснованными решения суда сектора Ботаника и Апелляционного суда о невиновности нашего бывшего сотрудника Р. Новорождина, ввиду отсутствия события и состава инкриминируемого ему и мне
преступления. Однако, несмотря на выводы суда, подвязанные к Гросулу работники правоохранительных органов продолжают так называемое "расследование" по этому "делу". В правоохранительные органы разных стран направляются заказные запросы и другие клеветнические материалы, подключено Национальное бюро Интерпола в Молдове, и я даже объявлен в розыск.

Я ни от кого не прячусь, проживаю постоянно в Венгрии, в доме, где я не один раз принимал Гросула и его "подельников". Кстати, сообщаю Вам, что я по национальности не чеченец и за всю свою жизнь не имел даже приводов в милицию. Что касается якобы
моего участия в организованных преступных группировках, то работники МВД Молдовы легко могли бы это проверить по спецучетам России, Венгрии и других стран.

Нынешний год объявлен в Молдове годом борьбы с коррупцией на высоком уровне, я обращаюсь к Вам с просьбой ответить мне на следующие вопросы:

- Почему правоохранительные органы не дают ответы на наши заявления, письма, жалобы, в которых мы сообщаем о конкретных преступлениях, связанных с хищением путем мошенничества вертолетов, самолета АН-74, укрывательством виновных в авиакатастрофах, в которых погибли граждане Молдовы и других стран, фабрикацией уголовных дел в отношении невиновных?

- Кто конкретно из государственных служащих, получающих заработную плату из средств налогоплательщиков, покрывает и поддерживает гражданина Гросула А.Г., подрывая тем самым авторитет государственных и правоохранительных органов?

Я надеюсь, что Вы возьмете под личный контроль мое заявление и правоохранительные органы Молдовы, наконец-то, проведут объективную и непредвзятую проверку "деятельности" Гросула А.Г. на посту гендиректора SRL "Renan", и мне не придется искать правды в европейских судах, и выводить эту проблему на
межгосударственный уровень.

Вместе с тем, считаю необходимым заявить, что если справедливость в отношении меня, моих партнеров и моего бизнеса в Молдове не будет восстановлена, я приму все доступные меры, в т.ч. через европейские СМИ, судебные и парламентские институты
Европы, для того чтобы европейская общественность и бизнес узнали о нравах, царящих в Молдове.

Надеюсь, что до этого не дойдет.

С уважением,

Алихан Муталиев, гражданин Венгрии и РФ".

Cine si ale cui interese favorizeaza

2008-09-20T03:40:00.002+03:00

Saptamina trecuta, primarul general al capitalei a acuzat ministerul Constructiilor si Dezvoltarii Teritoriului, personal pe ministrul Baldovici, de taraganarea demararii inaltarii unui bloc locativ pe motiv ca, chipurile, ministrul e pornit sa favorizeze o anumita firma de constructii.

De e adevarat sau nu ce spune primarul am hotarit sa aflam de la serviciul de presa al ministerului Constructiilor si Dezvoltarii Teritoriului.

Rodica Vasiliev, sefa serviciului de presa, ne-a relatat ca, de fapt, la mijloc e o poveste nitel mai veche. Radacinile conflictului se trag de mai de demult, cam de la inceputul anului curent. Chiar in primele zile ale anului, dar mai precis la 6 ianuarie, printr-o hotarire a Guvernului RM a fost creata Unitatea de Implementare a Proiectului de constructie a locuintelor pentru paturile de populatie defavorizate, care reprezinta o persoana juridica, aflata in subordinea Ministerului Constructiilor si Dezvoltarii Teritoriului.

Necesitatea crearii ei a fost dictata de Acordul-cadru de imprumut incheiat intre tara noastra si Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, document ratificat de Parlament la sfirsitul anului trecut si care urmareste un scop nobil: construirea de locuinte pentru cetatenii cei mai dezavantajati ai tarii noastre: invalizi de gradul I si II, familiile cu multi copii, refugiatii din Transnistria, persoanele care au ramas fara locuinte ca urmare a cataclismelor naturale, a avariilor tehnologice. La concret este vorba de inaltarea a patru blocuri locative in trei localitati ale tarii: doua a cite 80 si 69 de apartamente la Chisinau, unul de 30 de apartamente la Glodeni si inca unul de 48 de apartamente la Singerei. Realizarea proiectului respectiv stabileste alocarea a 7 milioane 628 mii 879 de euro pentru asigurarea cu locuinte a celor mai nevoiasi dintre noi. Conform prevederilor Acordului-cadru, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei s-a obligat sa investeasca 64,23 la suta din suma planificata, restul banilor trebuie sa-i aloce autoritatile publice locale, pe ale caror teritorii urmeaza sa se construiasca imobilele locative.

Astfel aratind intelegerile, raminea doar sa se inceapa inaltarea caselor. La Glodeni chiar asa si s-a intimplat. Lucrarile de constructie sunt in toi. Pe cind la Chisinau lucrurile au luat o alta intorsatura, mai ales la santierul de constructie a blocului locativ pentru refugiatii din Transnistria de pe strada Milescu-Spataru. Desi primaria capitalei a primit invitatia de a se implica in proiectul de construire a locuintelor pentru cetatenii nevoiasi inca in luna noiembrie a anului trecut, cind Acordul respectiv dintre tara noastra si Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei era inca in stadiu de elaborare, de discutii, conducerea ei a binevoit sa reactioneze tocmai in luna martie a anului curent, adoptind o decizie de participare. Insa edilii capitalei au facut-o de mintuiala, de ochii lumii, doar sa nu-i acuze cineva de eschivarea de la inaltarea locuintelor pentru cetatenii nevoiasi. Or, daca ar fi respins propunerea, s-ar fi ales cu imaginea botita. Unde s-a mai vazut, ti se intinde o mina de ajutor, iar tu refuzi, doar ca ai in cap niste ginduri meschine! Documentul prezentat de primarie era infirm, intrucat nu prevedea transmiterea obiectivelor din str. Liviu Deleanu si Milescu-Spataru in gestiunea Unitatii de Implementare a Proiectului.

Peste o luna si ceva, Consiliul municipal al capitalei a mai adoptat o decizie care o completa pe cea anterioara si prevedea transmiterea obiectivelor respective, insa nici aceasta nu era perfecta, deoarece nu stipula alocarea mijloacelor financiare pentru constructia celor doua blocuri locative ca si cota de participare. Drept urmare, Consiliul municipal Chisinau ia inca o decizie, a treia la numar, la patru luni dupa adoptarea primei decizii, la 17 iulie anul curent, dar si aceasta este deocheata, fiindca nu preconiza semnarea Acordului de Recreditare si Acordul de Colaborare. Un alt impediment il constituia faptul ca primaria nu reziliase contractul de antrepriza cu fostul antreprenor "Maconst Prim" care incepuse deja constructia blocului locativ de pe str. Milescu-Spataru, conditie ultimativa inaintata de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei.

Dupa mai multe taraganari, de scrisori de avertizari de excludere din proiect, autoritatile capitalei au adoptat decizia finala, corecta la 1 august 2008, semnind cele doua acorduri la data de 13 a aceleiasi luni.

In sfirsit, la 18 august anul curent a fost organizata licitatia pentru selectarea agentului economic care urmeaza sa construiasca locuintele pentru cetatenii nevoiasi, anuntata in Buletinul Achizitiilor Publice inca luna mai, anul de fata. Grupul de lucru alcatuit din noua persoane, inclusiv doi reprezentanti ai primariei capitalei, a examinat opt oferte, insa nici una nu s-a dovedit acceptabila, deoarece nu se respectau cerintele obligatorii ale autoritatii contractante, Unitatea de Implementare a Proiectului. In consecinta, s-a luat hotarirea de a organiza o noua licitatie pina la sfirsitul lunii curente.

Primarul general al capitalei il acuza pe ministrul constructiilor si dezvoltarii teritoriului ca s-ar face vinovat de "pravalirea" licitatiei, chipurile, pentru a-si "impinge" propria firma de constructie "Stayer". Vladimir Baldovici recunoaste ca el a fondat firma respectiva de constructie, a fost multi ani patronul ei, dar a tinut sa evidentieze ca nu acesta este "steapul" ce-l deranjeaza pe primarul general al capitalei. Cel mai mult il nemultumeste pe edilul capitalei, adica pe falnicul Dorin Chirtoaca, in opinia ministrului, faptul ca licitatia n-a fost cistigata de firma de constructii "Maconst Prim", care este favorita primariei. Nici nu avea cum sa cistige, a mai adaugat Vladimir Baldovici, deoarece "Maconst Prim" s-a inglodat in datorii. Are de rambursat credite de aproximativ 35 milioane de lei. De aici se trage interesul primariei pentru licitatie, a concluzionat ministrul, ci nu preocuparea curata fata de oamenii necajiti, care intr-adevar au o sansa reala de a-si obtine acoperis de asupra capului. Sa reiasa din toata povestea asta ca revenim iarasi la proverbul ca cel care striga mai tare: "prinde hotul", el singur este cam micinos si hotoman?

2008-09-20T03:35:00.003+03:00

Guvernul a aprobat, in sedinta sa de miercuri, anularea partiala a datoriilor in sectorul energetic al tarii, prevazuta in modificarile si completarile operate la Legea privind restructurarea datoriilor intreprinderilor din sectorul energetic din anul 1999. Prim-viceprim-ministru, ministrul Economiei si Comertului, Igor Dodon, a declarat ca aceasta masura este determinata de situatia dificila a sectorului energetic, factor ce pericliteaza siguranta energetica a tarii. El a afirmat ca s-a format, prin lant, o datorie enorma de 2 mlrd. lei. Astfel Termocom-ul este dator fata de CET-uri, CET-urile au datorii fata de "Moldovagaz", iar ultima are datorii fata de "Gazprom". Potrivit lui Dodon sursa acestor datorii ar fi conflictul de interese intre "Termocom" si autoritatile capitalei.

Decizia Guvernului suna aproximativ astfel: Guvernul anuleaza o datorie de 700 mln lei acumulata de Moldovagaz fata de Ministerul Finantelor, in schimb in aceeasi proportie se reduc datoriile CET-urilor fata de Moldovagaz.
Cu toate aceste reduceri situatia privind datoriile ramane destul de grava. Or, la finele anului 2007 datoria totala creditoare a CET-rilor era de circa 1963 mln lei, iar cea debitoare de 1590 mln lei.

Fata de anul 2001, cand datoriile creditoare erau de 976 mln lei, iar cele debitoare de 815 mln lei, marimea lor practic s-a dublat.

Din datoria creditoare circa 64% revine celei pentru gaze, restul este pentru apa tehnica, fata de banci etc.

In acelasi timp cea mai mare parte a datoriei debitoare a CET-1 si CET-2 din Chisinau revine pe seama furnizorului de caldura – Termocom. Datoria creditoare a acestuia este in prezent de circa 1,8 mlrd lei, inclusiv circa 230 mln lei pentru gaze, restul sunt pentru energia termica si electrica, apa tehnica etc.

Potrivit lui Dionisie Antocel Termocom are datorii fata de circa 280 de intreprinderi mari si mici. Cele mai mari datorii sunt insa fata de CET-1, CET-2, Moldovagaz, Apa-Canal Chisinau, Moldtranselectro si Union Fenosa.

Lucinschi și Tarlev - înca doi luptători pentru binele țării

2008-09-16T02:12:00.004+03:00

Două figuri revin pe scena politică moldovenească: Vasile Tarlev, după o scurtă dispariţie, şi Petru Lucinschi, care stă în afara politicii din anul 2000, când a părăsit postul de preşedinte al RM.

Reapariţia lui Tarlev este poate şi mai surprinzătoare decât a lui Lucinschi, care, spre deosebire de proaspătul ex-premier, a fost un actor independent. Cine să fi crezut că docilul, formalul prim-ministru va îndrăzni să-şi capitalizeze popularitatea în domeniul politic, după ce preşedintele Voronin l-a avertizat public să nu facă una ca asta, ci să rămână în „echipa" comuniştilor.

Tarlev a recunoscut, indirect, la PRO TV, că demisia lui nu a fost benevolă, că a fost nevoit să plece înainte de a-şi duce la îndeplinire toate acţiunile planificate, fiindcă nu mai beneficia de sprijin politic. Acum el este decis să demonstreze că a fost înţeles greşit, că are personalitate şi proiecte proprii. Deşi nu a recunoscut că planifică să devină lider al Uniunii Centriste, el nici nu a negat aceste zvonuri, care s-ar putea să se materializeze până la sfârşitul acestei luni. Aluziile critice pe care le face la adresa regimului de azi, dovedeşte că el este totuşi supărat. Pe de altă parte, faptul că Voronin nu i-a propus niciun post până acum confirmă ipoteza că demiterea lui Tarlev este o consecinţă a unor regrupări în cadrul PCRM, determinate de inevitabila plecare a lui Voronin de la preşedinţie. Luptele politice interne s-au soldat cu înfrângerea grupului de comunişti ortodocşi, reprezentaţi de Victor Stepaniuc, şi întărirea grupului comuniştilor „tineri", reprezentat de consilierul prezidenţial Mark Tkaciuk (care, de altfel, nu l-a simpatizat pe ex-premier de la bun început). Scoaterea lui Victor Stepaniuc din Comitetul Executiv este una din consecinţele înfrângerii comuniştilor ortodocşi, care au fondat PCRM. Se vorbeşte că unul dintre actualii vicepremieri este pe cale de a se înscrie şi el în Uniunea Centristă, pentru a merge în viitoarele alegeri împreună cu Tarlev. Acesta nu poate fi decât Victor Stepaniuc.

Presa procomunistă, inclusiv „Flux" sugerează alarmată că Tarlev nu revine în politică din propria dorinţă, ci împins de Lucinschi. Însă cel de-al doilea preşedinte al RM se face că nu-l observă pe ex-premier. Ba mai mult, el declară, tot la PRO TV, că îl va sprijini în viitoarele alegeri parlamentare, aşa cum a făcut „întotdeauna", pe Dumitru Braghiş. (Fiindcă veni vorba, în alegerile parlamentare din 2005, Lucinschi a stat în umbră, poate pentru că nu a avut încredere în BMD. Glasul său nu s-a auzit nici atunci când Braghiş a candidat la funcţia de primar al Chişinăului.)

Ce l-a determinat pe Lucinschi să se implice deschis în politică, după ce părea să se fi dedicat memoriilor şi activităţii publicistice? De ce a hotărât el să pornească împotriva PCRM şi a lui Voronin, pe care l-a adus la putere împreună cu Roşca? Cu siguranţă, se va vorbi în acest context despre o supărare de ordin personal, legată de faptul că Voronin a pus mâna pe businessul unuia dintre fii săi (retransmiterea ORT). De asemenea, se poate specula asupra relaţiilor strânse, „organice" pe care Lucinschi le-a avut cu Moscova, şi unii vor vedea în gestul său o conspiraţie rusească împotriva lui Voronin. Ne vom aminti cu acest prilej despre memorandumul semnat de Lucinschi (sub presiunea PCRM, de altfel), prin care separatiştii obţineau dreptul de a întreţine relaţii economice externe. Însă, de dragul adevărului, trebuie să recunoaştem că Lucinschi a încetat a se întâlni cu Smirnov, când a înţeles că lucrul acesta este doar în folosul separatiştilor, şi nu a acceptat în niciun chip federalizarea RM, propusă de prietenul său Primakov. Şi ce motiv ar avea Moscova să-l prefere pe Lucinschi, care nu a acceptat federalizarea RM şi spune că vorbeşte româna, în locul lui Voronin care era cât pe ce să semneze planul Kozak şi se ocupă intens de resovietizarea şi rusificarea RM, făcând spume la gură ori de câte ori aude cuvântul „român"?
Faptul că Voronin nu mai pare să ia decizii independente, devenind exponentul unui grup hrăpăreţ, agresiv, monopolizator, dominant, nemulţumeşte profund o bună parte a mediului de afaceri şi nu este exclus că fostul preşedinte al RM dă curs acestor nemulţumiri. De altfel, nu e pentru prima dată când el îşi atribuie rolul de salvator. De data aceasta posibilităţile lui sunt foarte limitate, însă mai există o anumită categorie de electorat care ar putea să fie atentă la ceea ce spune el. Şi asta va conta în viitoarele alegeri, care pot aduce mari surprize. Faptul că a făcut declaraţia cu mai multe luni înaintea alegerilor demonstrează un angajament serios faţă de misiunea pe care şi-a asumat-o.

Oricum ambele apariţii introduc un nou element de intrigă în nişte alegeri mai puţin dramatice decât cele din 2005. Acum concurenţa de pe stânga se arată nu mai puţin acerbă decât pe dreapta.

Deşi Tarlev afirmă că „Prietenii Rusiei" nu este un proiect politic, această organizaţie seamănă cu o „momeală" electorală. S-ar putea ca Tkaciuk să-l fi subestimat pe Tarlev, şi formaţiunea ex-premierului să devină acea buturugă mică ce va răsturna carul PCRM. Nu în sens că va lua mai multe voturi decât PCRM, dar va reduce simţitor ponderea votanţilor comunişti.

Ambasadele de lux ale Republicii Moldova

2008-09-16T02:01:00.001+03:00

Pentru procurarea sediului Ambasadei R. Moldova în Cehia, Parlamentul a aprobat, la sfârşitul anului trecut, cea mai mare sumă alocată vreodată pentru procurarea sediului unei misiuni diplomatice a R. Moldova peste hotare. Şi asta în condiţiile în care R. Moldova are schimburi comerciale nesemnificative cu Cehia, iar cei mai mulţi moldoveni care au plecat la muncă sunt în Federaţia Rusă şi Italia. În aceste ţări, însă, ambasadele noastre nu au sedii proprii.

Ministerul de Externe umblă cu mâţa-n sac

Pentru procurarea sediului Ambasadei R. Moldova în Cehia, Parlamentul a alocat, la sfârşitul anului trecut, 52 000 000 de lei (peste trei mln. de euro la acea vreme!). Acesta este cel mai mare preţ alocat vreodată pentru procurarea sediului vreunei misiuni diplomatice a R. Moldova peste hotare. Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene umblă însă cu mâţa în sac şi afirmă că cei mai mulţi bani (doar cu 500,5 mii de lei mai mult – n.r.) au fost alocaţi pentru procurarea clădirii Ambasadei R. Moldova în Regatul Belgiei şi misiunii diplomatice a republicii pe lângă Uniunea Europeană. Numai că cele două misiuni din creierul Europei au adrese diferite (!).

În luna decembrie a anului trecut, parlamentarii din opoziţie au criticat dur intenţia majorităţii comuniste de a aloca cele 52 de milioane de lei pentru un sediu al Ambasadei R. Moldova în Praga. Aceştia cereau ca o parte din bani să fie redirecţionată către sinistraţii din Soroca care suferiseră enorm de pe urma exploziei produse în blocul în care locuiau, făcut praf. „Putem să cumpărăm un sediu la Praga de 40 de milioane de lei şi vă asigur că o să fie suficient", este fixată propunerea unui deputat neafiliat în stenogramele şedinţelor Parlamentului. Majoritatea legislativă însă a votat pentru cele 52 de milioane, fapt ce i-a făcut pe parlamentarii din opoziţie să comenteze că nu toată suma va fi cheltuită în scopul anunţat, iar o parte din bani va fi pusă de-o parte pentru campania electorală a comuniştilor.

Oferta imobiliară

Suma destul de mare alocată în acest sens a atras atenţia opiniei publice încă de la început. Pentru a ne da seama ce poţi cumpăra de aceşti bani în capitala cehă, am consultat mai multe site-uri imobiliare. Potrivit site-ului www.visacz.ru, de exemplu, o vilă de lux cu adresa Vodičkova 41, Praha 1 (adresa Ambasadei noastre e Praha 6), poate fi cumpărată cu 80 de milioane de coroane cehe, adică cu 47 de milioane de lei. Acest sediu are o suprafaţă totală de 5500 de metri pătraţi, dintre care suprafaţa de locuit e de 1200 de metri pătraţi, şase garaje, bazin, saună şi sală de forţă. Iar un hotel situat pe Praha 10, construit în 1998 şi cu o suprafaţă totală de 1168 de metri pătraţi, se vinde cu doar 40 de milioane de coroane cehe, adică cu 23,6 milioane lei. Clădirea are un restaurant pentru 40 de persoane, parcare cu zece locuri şi este dotată cu sistem video de supraveghere.

Chichiţe juridice

Având aceste exemple, ne întrebăm cum arată dar Ambasada noastră de la Praga, în care „domneşte" fostul vicepremier comunist Valerian Cristea, de a costat bugetul de stat atâţia bani? JURNAL a solicitat Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) contractul de vânzare-cumpărare a sediului misiunii diplomatice de la Praga. În răspunsul pe care l-am primit, viceministrul Valeriu Ostalep susţine că acest contract „a fost încheiat cu o persoană juridică a Republicii Cehe şi pentru a da publicităţii conţinutul contractului este necesar de a obţine acceptul celeilalte părţi". Experţii imobiliari cu care a discutat JURNAL spun că există cazuri când contractele de vânzare-cumpărare conţin clauze de confidenţialitate, dar în cazul în care e vorba de bani publici, acestea nu ar trebui să existe.

Cristea e cel mai tare din parcare

În acelaşi răspuns pe care l-am primit de la MAEIE scrie că „cel mai mare preţ de achiziţie pentru sediu a fost în mărime de 52 500,5 mii lei, destinat amplasării Ambasadei R. Moldova în Regatul Belgiei şi a Misiunii diplomatice a R. Moldova pe lângă Uniunea Europeană". Numai că în lista misiunilor diplomatice care au sedii proprii cumpărate pe banii contribuabilului moldovean, pe care am solicitat-o, cele două instituţii din Belgia sunt indicate separat. Dar, deşi acestea sunt situate pe aceeaşi stradă, numărul adresei este diferit. Misiunea diplomatică de pe lângă UE e situată pe Avenue Franklin Roosevelt 55, iar cealaltă – pe 57. Ceea ce înseamnă că suma pretinsă ca fiind cea mai mare alocată pentru sediul unei misiuni trebuie împărţită în două, iar Valerian Cristea e cel mai tare din parcare!

Şedinţe şi deplasări

Examinând harta plasată pe site-ul Ambasadei din Cehia, am ajuns la concluzia că sediul acesteia nu e în buricul Pragăi, fiind mai departe de oraşul vechi. Pentru a afla unele detalii tehnice şi a putea efectua nişte calcule, am telefonat de nenumărate ori la misiunea diplomatică a R. Moldova în Cehia. Consilierul Ambasadei Tudor Goia ne-a spus că e aşa de „biiiine" în sediul nou, iar condiţiile de muncă sunt excelente. Când l-am întrebat ce suprafaţă are clădirea, acesta ne-a răspuns că „fără acordul ambasadorului" nu poate să ne zică nimic. Ambasadorul Cristea însă nu a mai fost de găsit. Doamna din anticameră a inventat tot timpul şedinţe şi deplasări la sute de kilometri de Praga ale acestuia.

Sediu de lux vs. schimburi comerciale nesemnificative

Deşi pentru sediul Ambasadei R. Moldova în Cehia s-au cheltuit cei mai mulţi bani publici, Cehia nu se regăseşte printre primele 12 ţări cu care R. Moldova are cele mai mari schimburi comerciale. Pentru comparaţie, este de menţionat faptul că în România, Federaţia Rusă şi Italia – primele trei ţări în care R. Moldova a exportat cel mai mult de la începutul anului curent, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, nu avem sediu propriu pentru misiunile diplomatice (!). Se ştie, totodată, că în Federaţia Rusă şi Italia avem cei mai mulţi cetăţeni plecaţi la muncă. Şi în Ucraina, de unde am importat cel mai mult în acest an, Ambasada noastră închiriază spaţii.
Care este atunci principiul după care se conduce MAEIE când solicită şi împarte banii publici pentru a procura sedii de ambasade – apropierea de Partid sau interesul cetăţeanului simplu?

2008-09-16T01:58:00.002+03:00

В конце минувшей недели прошло очередное заседание Политического исполнительного комитета Демократической партии. В пресс-релизе по случаю сбора лидеров и активистов ДПМ, кроме всего прочего, отмечается открытость партии для различных межпартийных консультаций, в том числе и по предвыборной ситуации, а также об условиях приема в организацию новых членов. Как сообщили источники в ДПМ, данная формулировка весьма точно отражает настроения "демократов" по поводу ранее заявленных перспектив их объединения с "социал-демократами" и создания на базе двух организаций единой политической структуры. Эти же источники дали понять, что появляются новые обстоятельства, которые заставляют если не приостановить дискуссии о вариантах совместного проекта, то подумать о его последствиях для ДПМ, стремящейся получить серьезное представительство в высшем законодательном органе страны.

В ДПМ не подтвердили, но и не опровергли предположение, что в объединительные планы вмешались данные о будто бы начавшихся переговорах "социал-демократов" с бывшим премьер-министром Василием Тарлевым и предоставлению ему права возглавить партийный список СДП на выборах 2009 года. Однако в партии считают предполагаемое социал-демократическое членство отставного премьера способным раз и навсегда разрушить планы создания в РМ влиятельной организации, поскольку за ним просматриваются планы лидеров ПКРМ не только провести СДП в парламент, но и составить с ними межпартийную коалицию. Сначала о Тарлеве. К раздумьям "демократов", не лишенным смысла и логики, о роли бывшего премьера добавим красноречивые детали. Он явно рвется в бой, оставаясь пока фигурой политически одинокой. Все его попытки устроить сбор "молдавских друзей России", а заодно заглянуть "на огонек" в ту или иную партию со своими предвыборными предложениями действительно подозрительны. Тарлев за семь лет "под президентом Ворониным" ни разу и ни в чем не проявил ни характера, ни самостоятельности, а тут нате вам - и идеи появились, и самостоятельность, и много еще чего. Эсдеки, приблизив его к себе, рискуют навлечь на себя проблемы "предвыборного масштаба" - кому нужен такой компаньон? Демократам, которым тоже не очень-то ясны перспективы 2009 года, точно не нужны. Последняя идея Тарлева "Покупайте молдавское" - настолько уязвимая вещь и настолько благодатная почва для предвыборных уколов, что его противники без труда развалят имидж бывшего премьера и любой партии, предоставившей ему место в своих списках.

Смотрите, вышел на люди, призывает поддержать отечественного производителя, а сам одет во все немолдавское, кофе на завтрак пил тоже не молдавский, ах, чай пил, а где он взял молдавский чай, и молдавскую икорку - ту, что от рыбы, а не от баклажан, и молдавский компьютер и другую бытовую технику. Тарлев сам лезет в петлю и способен будет удавить вместе с собой даже самую перспективную партию. Вопросы "о молдавском" заставят в ходе кампании в полном смысле слова раздеваться на людях, показывая ярлыки кишиневских производителей, а его пиарщики будут вынуждены снимать процесс стирки тарлевского белья в отечественной машинке "Аурика". Жуть берет от такого члена предвыборной команды - "демократам есть чего бояться".

Однако и без Тарлева их межпартийный союз с эсдеками и возможное слияние "двух в одну" несет с собой плохие перспективы. Это о другом факторе - "факторе Мушука".

Став генеральным секретарем Социал-демократической партии Молдовы, т.е. вторым после Дмитрия Брагиша лицом в партии, Эдуард Мушук всеми действиями и высказываниями показывал свою антикоммунистическую и, что скрывать, антиворонинскую энергетику. Много чего им было сделано и сказано для укрепления имиджа молодого политика, вознамерившегося избавить страну от (не будем об эпитетах, употребляемых в СДП о коммунистическом режиме Молдовы)… Достаточно упомянуть о частых поездках Мушука в Гагаузию, названную им "социал-демократической территорией", и его политическую дружбу с башканом Формузалом, чтобы понять антикоммунистические планы молодого лидера. Его связи с башканом, который обещал "похоронить воронинский коммунизм в Гагаузии" и однажды сказал, что "коммунисты показали на Юге свое звериное лицо", нелогичны. В образ Мушука легко ложилась история давления коммунистических властей на его бизнес и его семью: бизнес был раздавлен по всем правилам незаконной борьбы коммунистов с политическими оппонентами и непослушными предпринимателями (незаконность действий потом подтвердил Европейский суд), а отец Иван Мушук был вынужден "уносить ноги" от неминуемой (и тоже незаконной) отсидки в кишиневских каталажках. Попав в муниципальный совет депутатом, Мушук-младший строго держался своих настроений относительно политики центральных властей по отношению к "либеральному руководству" столичного хозяйства.

Он, в частности, публично признавал, что все неурядицы в кишиневской мэрии, в муниципальном совете, спровоцированы действием коммунистов, не способных смириться со своим поражением на местных выборах. Когда же на заседания совета стали являться крикливые "простые граждане", ненароком показывающие оружие, Мушук заявил, что понимает причины неработоспособности столичных законодателей и что у депутатов-демократов найдутся и силы и воля пресечь провокации.

Василий Тарлев o приднестровском урегулировании

2008-09-16T00:41:00.003+03:00

"Приднестровское урегулирование не произойдет до молдавских парламентских выборов 2009 года. В этом меня убеждает, прежде всего, общая политическая ситуация сегодня в Европе в целом и в Молдавии в частности, а также отсутствие в настоящее время какой-либо общей взаимоприемлемой платформы, на базе которой Тирасполь и Кишинев могли бы выработать соглашение между собой", - заявил 12 сентября 2008 года в интервью корреспонденту ИА REGNUM экс-премьер-министр Молдавии Василий Тарлев.

"Необходимо понимать, что правящая в Молдавии партия не может позволить себе сделать какой-либо решительный шаг, отойдя от неприемлемого для Тирасполя статуса автономии, определенного молдавским Законом 2005 года, так как это может вызвать резкое противодействие со стороны оппозиции и существенно ослабить её предвыборные позиции, - продолжил Василий Тарлев. - Да пока, надо признать, нет и у политического класса Молдавии желания отойти от этой позиции".

Говоря о позиции Тирасполя, экс-премьер отметил, что и в ней - "много неясного". "Пока мы там не просматриваем единства позиций по решению этой проблемы. Такое впечатление, что там сегодня идет, где явное, а где скрытое противоборство, между теми, кто готов говорить и договариваться, и теми, кто не хочет искать дорогу к соглашениям и хочет на веки вечные превратить регион в "осажденную крепость". Первые, думают о народе и будущем региона, вторые - о своих корыстных отношениях. Справедливости ради признаем, что во многом аналогичная ситуация и в Кишиневе. Другое дело, что сейчас своё веское слово могла бы сказать общественность на обоих берегах Днестра, организовав широкую дискуссию по вопросу о путях урегулирования конфликта и подготовив благодатную почву решения этой болезненной проблемы", - подчеркнул Тарлев.

По его словам, в первую очередь, договориться между собой должны Кишинев и Тирасполь. "Им и надо самим решать, что и как надо сделать для того, чтобы ни одна из сторон не оказалась ущемленной в своих правах. Иначе, если не будут окончательно устранены все причины нынешних разногласий, новых конфликтов не избежать. Мы должны сказать, конечно, огромное спасибо России за то, что она, как страна-гарант и посредник, неизменно и всеми силами способствует примирению между Кишиневом и Тирасполем, что она неизменно поддерживает территориальное единство Молдавии. Мы также считаем важной роль Украины, ОБСЕ, а также новых игроков в переговорном процессе - ЕС и США. Но хочу еще раз подчеркнуть, основная тяжесть переговоров и принятия решения лежит на Кишиневе и Тирасполе", - заявил экс-премьер.

Отвергнутый Кишиневом в 2003 году "Меморандум Козака" Тарлев, занимавший в тот период пост премьер-министра, назвал "интересным документом, подготовленным на основе взаимных компромиссов". "Но отдельные спорные моменты не позволили его принять в 2003 году. Были и другие причины его неподписания. О них много писали и говорили, поэтому не буду на них останавливаться. Безусловно, все, что в нем есть разумного и приемлемого двумя сторонами, надо взять для нового документа. Неважно как мы будем его называть, "модернизированный план Козака", или может быть, к примеру, это будет "план Медведева" или "План Медведева-ЕС", или у него будет другое название, например, "Европейский план". Важно чтобы он устроил две стороны и стал реальной программой объединения страны. Важно подчеркнуть, что важная роль к сближению позиций Кишинева и Тирасполя будет принадлежать России. Однако, учитывая сегодняшние реалии, также важно, чтобы содействие в реализации этого плана оказывали Украина, ОБСЕ, ЕС и США", - подвел итог Василий Тарлев.

Delapidări de milioane la ecologie

2008-08-28T08:44:00.000+03:00

Atât timp cât ministru al Ecologiei şi Resurselor Naturale în Guvernul Tarlev a fost Constantin Mihăilescu, bugetul acestei instituţii a fost golit de cel puţin 13 milioane de lei. Banii au fost fie făcuţi cadou unor firme private, fie au fost risipiţi pe concedii medicale sau deplasări de serviciu, fără documente justificative. Organele de drept încă mai investighează aceste fapte reprobabile ale fostei conduceri ministeriale.

Sume importante de bani transferate aiurea pe conturile unor firme private în lipsa unor proiecte sau în baza unor contracte inexistente, majorări neîntemeiate ale plăţilor pentru servicii, cheltuieli nejustificate pentru deplasări de serviciu şi concedii medicale, salarizarea unor angajaţi ai Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale (MERN) care îl deserveau pe fostul ministru din bugetul a două instituţii. Acestea sunt doar câteva abateri care au prejudiciat bugetul MERN şi pe cel al Fondului Ecologic Naţional (FEN) cu cel puţin 13 000 000 de lei pe timpul ministrului demis prin ordin prezidenţial, Constantin Mihăilescu.

Fostul ministru al Ecologiei şi Resurselor Naturale, Constantin Mihăilescu, a fost demis prin ordinul preşedintelui Voronin la 26 februarie curent, fiind învinuit de „abuz în serviciu". Presa de la Chişinău vehicula ideea că acesta ar fi contribuit la deturnarea fie a trei milioane de lei, fie a şase din bugetul Fondului Ecologic Naţional, Calculele noastre făcute în baza raportului Curţii de Conturi (CC), întocmit după un control la MERN, arată că, în perioada anilor 2006 – 2007, din bugetul acestui minister şi cele ale instituţiilor subordonate au fost spălate peste 13 milioane de lei. Iar, potrivit legislaţiei în vigoare, responsabil de asemenea nereguli este însuşi ministrul.

Peste 10 milioane – cadouri pentru firme private

Grosul banilor deturnaţi a fost, evident, din FEN. În anul 2007, potrivit Curţii de Conturi, la 16 agenţi economici le-au fost transferate nejustificat mijloace băneşti în valoare de 3,745 de milioane de lei, firmelor revenindu-le de la 100 până la 420 de mii de lei. Totodată, altor cinci firme le-au fost transferate 135,7 mii lei pentru procurarea unor mărfuri, bunuri care nu au mai fost înregistrate la intrări în evidenţa contabilă a MERN. În 2006, încă 1,455 de milioane de lei fuseseră risipite prin conturile bancare a şase firme. Din Fondurile Ecologice Locale au mai fost alocate 2,785 de milioane de lei în lipsa documentelor justificative, 350 de mii de lei dintre care la două firme care primiseră anterior un milion din bugetul FEN. Controlul CC a scos la iveală faptul că mijloacele transferate erau înregistrate la cheltuieli în lipsa dărilor de seamă despre executarea lucrărilor şi mijloacele folosite, iar la decontarea banilor erau indicate proiecte şi contracte care nu coincideau cu cele menţionate în dispoziţiile de plată. Mai mult, ca să „legalizeze" aceste furturi din banii publici, responsabili de la MERN indicau proiecte şi contracte ale unor beneficiari legali ai fondurilor FEN.

Mihăilescu dirija „operaţiunea"?

Documentele bancare prin care banii erau „donaţi" firmelor au fost semnate de şefa Direcţiei planificare, finanţe şi evidenţă contabilă a MERN, Lora Ceban, care scria într-un registru cu creionul şi mai modifica pe parcurs datele.
Banii din FEN erau alocaţi fără controlul Consiliului de administrare a FEN, componenţa căreia nu a fost schimbată o dată la doi ani, aşa cum prevede legislaţia. Totodată, ministrul Mihăilescu şi-a subordonat ilegal prin ordin cei trei angajaţi din Serviciul de evidenţă şi control al FEN, al cărui specialist principal îndeplinea şi funcţia de contabil şi avea drept de semnătură bancară pe documentele de plată ale FEN.

Cine-s firmele „norocoase"?

După controalele efectuate la agenţii economici „norocoşi", organele de drept au stabilit că banii alocaţi nejustificat de la FEN erau utilizaţi în interesele firmelor, în special pentru stingerea datoriilor acestora către persoane fizice sau juridice. Solicitaţi de JURNAL, responsabili de la instituţiile de drept care investighează aceste fraude au refuzat să facă publice numele firmelor care au beneficiat ilegal de bani publici.
Din acelaşi fond naţional, au fost „premiaţi specialişti" cu 1,6062 de milioane de lei fără documente justificative şi au fost majorate nejustificat fondurile pentru „educaţia ecologică" cu 366,7 de mii de lei.

Ministrul şi mişmaşurile

Controlul CC a mai depistat faptul că 79,6 mii de lei au fost scoase din circuit „neîntemeiat" sub pretextul achitării serviciilor prestate de „Moldtelecom" şi cheltuieli la „Pensiunea din Holercani". Alte 32,2 mii de lei au fost cheltuite pentru benzină fără documente justificative, iar 29,1 mii de lei au fost plătite „eronat" pentru indemnizaţiile de concediu medical ale unor angajaţi MERN. Totodată, şoferul, secretara şi o altă persoană, toate trei angajate în aparatul central al MERN, mai primeau salarii şi din bugetul Inspectoratului Ecologic de Stat. Acest lucru a „umflat" nejustificat bugetul Inspectoratului cu 88 mii de lei.

Deplasări ilegale la IES

CC a stabilit nereguli şi la instituţiile din subordinea MERN. La Inspectoratul Ecologic de Stat (IES), de exemplu, 97,8 mii de lei au intrat în buzunarele a opt angajaţi, inclusiv şase din secţia de finanţe, chipurile pentru deplasări de serviciu. Astfel, arată şi un control al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice, contabilul-şef al instituţiei, N. Pohilă, s-a aflat în deplasări în 90 la sută din zilele lucrătoare pe parcursul a nouă luni ale anului trecut (173 de zile din 194!), iar şeful adjunct al IES, D. Osipov, în 98 la sută (201 din 206 zile lucrătoare!). La ordinele de deplasare nu a fost anexat niciun document justificativ privind cheltuielile efectuate, iar în majoritatea ordinelor de deplasare lipseşte semnătura directorului IES. Unor angajaţi li se achitau cheltuieli pentru deplasări exact în perioadele când aceştia se aflau în concedii medicale.

Prime grase la SHS

La Serviciul Hidrometeorologic de Stat (SHS) angajaţii primeau remunerări suplimentare şi premii într-o veselie, dar cu încălcarea legislaţiei. Angajaţii cu funcţii de răspundere au primit în 2007 bani suplimentari „pentru cumularea de funcţii în orele de program" în valoare de 21,9 mii de lei. Apoi, în lipsa ordinului şefului SHS, angajaţii instituţiei au primit suplimentar alte 72,1 mii de lei pentru „munca peste norma stabilită". Iar directorul SHS a încasat 17,9 mii de lei drept spor la salariu „pentru păstrarea secretului de stat" şi premii lunare. Şi alţi hidrometeorologi au păstrat secretul de stat pentru 15,7 mii de lei. În total, 127,6 mii de lei au încăput în buzunarele angajaţilor de la SHS cu încălcarea legislaţiei.

Solicitat de mai multe ori de JURNAL să comenteze învinuirile aduse, fostul ministru Constantin Mihăilescu a refuzat s-o facă. Atât Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice, cât şi Procuratura Generală au anunţat că încă mai anchetează faptele reprobabile depistate la MERN.

Piaţa petrolieră din Republica Moldova, între interes şi incompetenţă

2008-08-20T01:47:00.000+03:00

Ieftinirea benzinei şi motorinei, care a avut loc la sfârşitul săptămânii trecute, este una binevenită atât pentru simplii proprietari de autoturisme, cât şi pentru cei care prestează servicii de transport sau a căror afaceri implică utilizarea transportului.

Totuşi, această ieftinire este întârziată, mai ales că preţul la ţiţei şi, implicit, la benzină şi motorină a început să scadă simţitor mai bine de o lună. În România, Ucraina, Rusia, preţurile la pompă la benzină şi motorină au început de mult să se micşoreze treptat. În România, spre exemplu, pe parcursul ultimei luni companiile petroliere au redus preţul benzinei şi al motorinei, deja, de 3-4 ori şi au anunţat că reducerea preţurilor va continua. În total preţul la produsele petroliere au fost micşorate cu mai bine de 1 leu moldovenesc.
Directorul executiv al Uniunii Importatorilor de petrol din Republica Moldova „Importcom Petrol", Victor Ghiţu, ne-a spus că modificarea preţurilor la produsele petroliere comercializate la staţiile din republică nu a fost posibilă, până săptămâna trecută, din cauza stocurilor achiziţionate în perioada când cotaţiile internaţionale erau maxime.
Pe cât de previzibilă pare a fi declaraţia lui Ghiţu, pe atât de puţin probabilă mi se pare. În mare parte, companiile din Republica Moldova nu îşi pot permite achiziţionarea şi stocarea unei cantităţi mari de produse petroliere necesară pentru o perioadă îndelungată de aproximativ o lună de zile, mai ales în perioada când cotaţiile internaţionale au crescut vertiginos şi aveau o valoare maximă de circa 1200-1300 dolari/tonă. Pentru aceasta este nevoie de sume foarte mari de bani, de care, teoretic, ar putea dispune doar 1-2 companii din Republica Moldova. Stocurile însă, se epuizează, din această cauză companiile petroliere completează permanent aceste stocuri. Noile cantităţi de benzină şi motorină sunt achiziţionate la un alt preţ. În cazul ultimei perioade, când cotaţiile au început să scadă, produsele petroliere erau achiziţionate la un preţ mai mic. Astfel, cu fiecare completare a stocului, preţul acestuia scade treptat, deoarece se face o medie a preţului noului lot de produse petroliere şi a celui stocat anterior. Rezultă că şi preţul la pompă ar fi trebuit să scadă treptat. Lucru care s-a întâmplat în ţările vecine şi mai puţin în Republica Moldova. Trebuie de menţionat că în Republica Moldova, ieftinirea benzinei şi motorinei, de obicei, se face mai târziu decât în România sau Ucraina.
Conform evoluţiilor cotaţiilor pe piaţa petrolieră, benzina şi motorina comercializată la staţiile PECO din Republica Moldova puteau fi ieftinite cu cel puţin 1 leu/litrul, iar peste una-două săptămâni cu încă minim 0,5-1,0 lei/litrul. Se va întâmpla oare acest lucru sau din nou ni se vor servi explicaţii neconforme cu realitatea?
Realizând un studiu al preţurilor la carburanţii comercializaţi în Republica Moldova, apare o întrebare, de ce nu există o comisie guvernamentală, o agenţie de stat, de genul Agenţiei Naţionale de Reglementare în Energetică (ANRE), care să supravegheze şi să reglementeze preţurile la benzină şi motorină? Nu sunt şi ele resurse energetice importante şi strategice precum energia electrică sau gazele naturale? Este vorba de interes sau incompetenţă?
Un alt aspect interesant pe care l-am descoperit studiind piaţa de produse petroliere din Republica Moldova este numărul exagerat de staţii de alimentare cu carburanţi, amplasate haotic şi ineficient pe întreg teritoriul republicii. Pentru a vă convinge pot să vă dau câteva exemple. Venind de la Peresecina spre Chişinău (distanţa de circa 20 de kilometri), puteţi număra circa 13 staţii PECO, amplasate pe ambele părţi ale şoselei. În Chişinău, dacă vă deplasaţi de la fabrica „Bucuria", pe strada Mihai Viteazul, până la intersecţia cu strada Calea Orheiului, puteţi număra pe o distanţă de circa 1 kilometru 8 benzinării, dintre care 6 sunt amplasate pe un singur sens. Şi acest şir de exemple poate fi continuat pe o pagină întreagă. La o bună parte a staţiilor din Republica Moldova rar vezi vreo maşină să se alimenteze. Mulţi colegi din străinătate, venind în Republica Moldova, rămân miraţi de numărul mare de staţii de alimentare cu carburanţi existent aici, lucru nemaiîntâlnit la ei – fie în Franţa, Italia, Spania, România, etc. Numărul exagerat al staţiilor PECO, amplasate haotic, duce la rentabilitatea foarte mică a multora dintre ele. Proprietarii acestora nu au vânzările scontate. Se creează impresia că ieftinirea întârziată şi preţul neargumentat de mare la carburanţi au scopul de a compensa diminuarea profitului, cauzată de gestionarea acestor staţii. Nu ar fi mai corect să se renunţe la o bună parte din staţii PECO, care se încalecă una pe alta? Trebuie de menţionat că numărul mare de benzinării are o influenţă negativă asupra mediului înconjurător, iar spaţiul ocupat de acestea ar putea fi utilizat în alt scop cu o mult mai mare eficienţă. N-ar trebui să intervină autorităţile publice, care au eliberat anterior atâtea autorizări de construcţii nejustificate, ca să modifice şi să optimizeze schema amplasării benzinăriilor? Apare aceeaşi întrebare – este vorba de interes sau incompetenţă?
Un al treilea moment important al pieţei moldoveneşti de produse petroliere este motorina comercializată în Republica Moldova, ce are un conţinut mare de sulf – 0,2 la sută. Aceasta este foarte poluantă.
Circa 10 ani în urmă, era interzis importul de benzină cu plumb în Republica Moldova. Un argument important al acestei decizii era gradul înalt de poluare a acesteia. Decizia a fost una bună şi nu a afectat în niciun fel economia republicii. Trebuie de menţionat că atunci când s-a renunţat la importul acestui tip de benzină, în România, Ucraina şi alte ţări din jur se comercializa în continuare benzina cu plumb.
De ce nu se face acelaşi lucru şi cu motorina cu conţinut de sulf de 0,2 la sută, care se comercializează în proporţii mari pe teritoriul Republicii Moldova, dar nu şi în ţările UE sau chiar în Belarus, or, Chişinăul tinde spre o integrare europeană. În ţările UE este utilizată doar motorina ce corespunde standardelor Euro-4, Euro-5. Acest tip de motorină este de o calitate înaltă, mult mai curată din punct de vedere ecologic şi poate fi utilizată atât la modele noi de maşini cât şi la cele vechi. Importul motorinei Euro-4 nu ar afecta preţurile de la staţii. Diferenţa la cotaţiile internaţionale dintre motorina 0,2% sulf şi Euro-4 este, în mediu, de 15-20 dolari, însă cea din urmă având o greutate mai mică (cotaţiile la produsele petroliere se calculează la o tonă), nu va impune, practic, majorarea preţului la litru. Rezultatul interzicerii importului de motorină 0,2% sulf ar fi micşorarea nivelului de poluare, problemă actuală cu care se confruntă toate statele lumii. Şi iarăşi întrebarea – este vorba de interes sau incompetenţă? Sau şi una, şi alta?

Un preţ mediu european pentru RM pentru gazul importat: la ce ne putem aştepta?

2008-08-20T01:45:00.000+03:00

În urma Acordului semnat între Moldova-gaz şi Gazprom, preţul la gaz pentru RM s-a majorat treptat şi va mai creşte în continuare, astfel, că începînd cu anul 2011 Chişinăul va trebui să plătească un preţ mediu european pentru resursa energetică importată.
Aş remarca că la moment preţul mediu european la gazele naturale stabilit de Gazprom este de 401 – 402 USD pentru 1000 mc în comparaţie cu 272 USD/1000mc din 2007. Observăm, deci, că în decursul unui un an de zile s-a produs un salt spectaculos al preţului cu aproximativ 40%. Noul preţ îşi găseşte explicaţia în scumpirea petrolului, ţinînd cont de faptul că în contractele Gazprom-ului cu partenerii lui, tariful la gazul exportat se calculează în funcţie de cotaţiile produselor petroliere vechi de şase-nouă luni.
În continuare aş dori să atrag atenţia la următoarele declaraţii:
1. Alexei Miller, CEO Gazprom, a declarat că preţul petrolului va depăşi, "în curînd", pragul de 250 de USD/baril, iar preţul gazelor naturale vîndute de Gazprom în Europa Occidentală ar putea ajunge la finalul anului 2008 la 500 de USD/1000 mc, faţă de aproximativ 370 USD în martie 2008.
2. preţul petrolului ar putea creşte pînă la 500 USD/baril în decurs de cîţiva ani, dacă va continua deprecierea dolarului american şi se vor intensifica divergenţele politice (dacă Iranul va fi atacat din cauza programului său nuclear controversat), a declarat oficialul iranian al Organizaţiei ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC), Mohammad Ali Khatibi.
3. o ipoteză similară a formulat şi Robert Hirsch, unul dintre cei mai apreciaţi analişti ai pieţei energetice, potrivit căruia barilul de petrol va urca pînă la 500 USD/baril în următorii 3-5 ani, iar directorul general al Agenţiei Internaţionale a Energiei, Nobuo Tanaka, prognozează că "situaţia pe piaţa petrolului va ramîne tensionată în mod sigur pînă în 2013".
Într-o primă etapă, piaţa se va destinde pînă în 2009-2010, graţie unei creşteri previzibile a ofertei în urma exploatării unor noi locuri de producţie, însă, oferta va scădea ulterior, iar cererea va creşte, mai ales în ţările în curs de dezvoltare.
Deci, dacă la sîrşitul anului se aşteaptă ca preţul mediu european pentru gazele naturale să ajungă la 500 USD/1000 mc, atunci, în 3-4 ani (adica în 2011-2013), este real ca el să atingă cifra de 1000 USD/1000mc. Exact în această perioadă, după cum am remarcat la început şi după cum este stipulat în contractul dintre Moldova-gaz şi Gazprom, RM ar trebui să plăteasca un preţ mediu european pentru resursa energetică importată.
Preţul de 401-402 USD de acum şi cel de 1000 USD în 3-5 ani nu este o mare tragedie pentru ţările UE în condiţiile în care în Europa, datorită intermediarilor, preţul care este plătit de consumatori se apropie de 1000 USD pe mia metri. Însă, pentru RM, consider că acestă situaţie ar reprezenta o tragedie, dacă vor fi impuse în totalitate regulile pieţei.
Este adevărat că declaraţiile de mai sus ar putea fi speculative. Dar, nu trebuie de uitat că bursele internaţionale sunt deseori vulnerabile la speculaţii. În plus, declaraţiile sus menţionate nu vin de "oriunde" şi de la "oricine". De exemplu, în prezent Iranul are un venit de 300 mln USD/zi în urma vînzărilor de petrol. Dacă preţul la petrol va fi conform estimărilor prezentate, atunci Iranul va obţine zilnic 1,25 mlrd USD. În această ordine de idei, avem tot temeiul să credem că aceste declaraţii nu sunt zadarnice şi susţin că ele nu ar trebui neglijate.
Privind Gazprom-ul sau Rusia, consider că sunt cunoscute avantajele sale financiare şi politice în cazul majorării preţului la resursa energetică. Gazul rusesc acoperă mai mult de un sfert din piata energetică europenă, iar în unele ţări Gazprom-ul asigură pînă la 100% din consumul intern de gaz (printre care este şi Republica Moldova).
În concluzie aş remarca că cifrele şi declaraţiile menţionate vizează direct segmentul energetic şi economic al Moldovei. Deoarece, la moment trebuie să recunoaştem că ne este destul de dificil să achităm 256 USD/1000mc şi nu cred că în 3-5 ani bugetul de stat va înregistra o creştere similară cu cea a preţului resurselor energetice (aproximativ de 4 ori).

Tariful la gazul natural între realitate și ficțiune

2008-08-20T01:40:00.002+03:00

Tariful real la gazele naturale trebuie să fie de 2950 lei pentru o mie de metri cubi, şi nu de 3523. Problema fiind una extrem de actuală, a fost solicitat un interviu economistului Veaceslav Negruţa.
- Dle Negruţa, de unde a apărut suspiciunea că tarifele sunt prea mari şi nejustificate?
- Punem la îndoială şi considerăm aberante prognozele luate ca bază la calcularea tarifului la gaze pentru consumatorii finali. În primul rând, aprecierea continuă a monedei naţionale diminuează preţul de achiziţie a gazelor naturale. Tariful pentru prima jumătate a anului 2008 a fost stabilit în baza cursului de schimb de 12,2 lei pentru 1 USD, rata reală fiind de 10,7 lei pentru un dolar. Iar stabilirea tarifului pentru următoarea perioadă a avut la bază rata de schimb de 10,78 lei pentru 1 USD, deşi cursul real este de 9,7 lei pentru 1 USD, iar tendinţa de apreciere a valutei naţionale se menţine. Considerăm că este incorect faţă de consumatori ca întreg riscul fluctuaţiei valutare să fie suportat de populaţia RM, iar câştigurile de pe urma acestor oscilaţii să meargă integral în buzunarul furnizorului de gaze naturale „Moldovagaz". În al doilea rând, tariful pentru consumatorii finali se află în raport direct cu volumul de gaze naturale livrate.
Prognoza ANRE, coordonată cu „Moldovagaz", privind descreşterea consumului de gaze naturale în 2008 este, evident, eronată, deoarece deja în prima jumătate a anului curent avem o creştere a consumului. Legătura între consum şi tarif este una simplă: când consumul creşte, e posibilă reducerea tarifului, şi invers: dacă scade consumul, tariful se scumpeşte. Anume de la această din urmă premisă s-a pornit la stabilirea tarifului pentru 2008, ceea ce e încă o cauză că avem un tarif exagerat.
- Păi, cum poate să scadă consumul, dacă, după cum se laudă şi guvernarea, creşte numărul localităţilor gazificate şi, deci, a consumatorilor?
- Corect. În plus, după scăderea consumului în 2007, când am avut o iarnă foarte blândă, în 2008, a fost o iarnă normală, respectiv, consumul a atins nivelul anilor precedenţi. Totodată, consumul în ţările europene este în permanentă creştere. Drept urmare, creşte şi tranzitul gazelor naturale prin gazoductele RM. Este chiar o absurditate să reduci prognoza tranzitului pentru 2008 de două ori faţă de 2007, după cum au făcut „instituţiile competente" de la noi. E aceeaşi interdependenţă - cu cât mai mult se tranzitează prin Moldova, cu atât există mai multe posibilităţi de a reduce tariful la gaze pentru consumatori locali. Nu ştim, poate că ANRE şi „Moldovagaz" au „prognozat" că lumea nu va putea achita tariful majorat şi se va debranşa de la reţele de gaze, revenind la lemne şi tizic? Atunci apare o altă întrebare: de ce se cheltuiesc banii consumatorilor şi banii publici din bugetele locale pentru gazificarea localităţilor, dacă oamenii nu vor mai putea achita tariful exagerat de mare? Şi cum rămâne cu eficienţa economică a gazificării întregii Moldove? Deja avem cazuri de deconectări benevole de la reţea sau gazoducte aduse doar până la marginea localităţilor, pentru că populaţia este în imposibilitatea de a plăti gazul scump.
- În noul tarif a rămas şi controversata taxă de 4 USD la mia de metri cubi, ce ţine de compensarea unor datorii istorice ale RM faţă de „Gazprom" … Cât de argumentată este?
- Considerăm că această taxă, impusă consumatorului onest, este una abuzivă şi inechitabilă. De ce majoritatea populaţiei, care n-a avut niciodată datorii la gaze, trebuie să achite datoriile create până în 2000 de unii agenţi economici (majoritatea întreprinderi de stat la acel moment) sau de către instituţiile bugetare? Guvernul de atunci a găsit o soluţie foarte simplă - cei care achită cu regularitate consumul să plătească şi pentru cei care parazitează şi adună datorii. Executivul a inventat taxa de 4 USD şi a inclus-o, ilegal de fapt, în tarif. În 2000, datoriile au fost convertite în cambii în sumă de 90 milioane USD, emise de RM în favoarea „Gazprom"-ului. În anii 2002-2004, aceste cambii au fost răscumpărate de guvernul RM, adică, datoria pentru care plătim cu toţii aceşti 4$ nu mai există! Dar guvernul continuă să colecteze bani de la noi, fără ca cineva să ştie ce face cu ei. Este o ilegalitate crasă. Am solicitat un raport complex despre colectarea şi folosirea acestor bani, dar autorităţile centrale, în persoana Ministerului Finanţelor, au luat apă-n gură.
- Rezultă că, de fapt, prin acest tarif exagerat, statul bagă mâna în buzunarul fiecărui consumator - adică, ne fură pe toţi. Care trebuie să fie, în opinia dvs., tariful real la gaze?
- Mai grav e că statul ne fură în folosul unui agent economic, unde nici măcar nu deţine pachetul majoritar de acţiuni. Reieşind din rezervele identificate, despre care am vorbit mai sus, considerăm că ar fi real şi suficient de echilibrat un tarif de 2950 lei pentru o mie metri cubi de gaze, şi nu cel de 3523 lei, stabilit din 1 august 2008. Nici furnizorul n-ar fi în pierdere, ba chiar ar realiza şi profit, dar şi populaţia n-ar avea mari probleme la achitarea facturilor. În plus, o astfel de reducere a tarifului ar diminua considerabil aşteptările inflaţioniste.
- Ce consecinţe va avea majorarea tarifelor? Cine câştigă şi cine pierde?
- Efectul negativ al scumpirii gazelor va consta, înainte de toate, în generarea altor scumpiri, în lanţ, de preţuri şi tarife la bunuri şi servicii, în special, la energia termică şi electrică. Povara greşelilor de prognoză, pusă pe umerii consumatorilor, reduce capacitatea de cumpărare a populaţiei şi, respectiv, conduce la creşterea numărului celor săraci. Un studiu recent al Băncii Mondiale atestă creşterea numărului celor săraci cu 11% doar datorită majorării preţurilor la produsele alimentare pe parcursul anilor 2007-2008. În schimb, datorită tarifelor exagerate, „Moldovagaz" va obţine un supraprofit provenit nu din activitatea de bază, ci din şiretlicuri în prognozare. Pentru că va creştere substanţial ponderea cheltuielilor pentru întreţinere, mulţi consumatori, mai ales de la sate, vor renunţa, probabil, la încălzirea cu gaze a caselor şi se vor deconecta benevol de la reţelele de distribuţie.
- De ce calificaţi ultima majorare drept una politizată?
- Stabilirea noilor tarife la gazele naturale se face în cazul modificării componentelor de bază de formare a tarifului şi, înainte de toate, a preţului de achiziţie. La stabilirea actualului tarif s-a luat în calcul şi o eventuală majorare a preţului de achiziţie de la „Gazprom", preconizată pentru luna noiembrie, fapt care contravine metodologiei de stabilire a tarifului şi are un evident substrat politic. În aşa fel, guvernarea comunistă a vrut să evite majorarea tarifelor în plină campanie electorală, fapt ce i-ar fi adus pierderi de imagine. Tocmai de aceea, guvernarea obligă azi consumatorii - citeşte: alegătorii - să plătească mai mult decât ar trebui, sperând că până la alegeri aceştia se vor obişnui cu tarifele usturătoare.
- În final, aş vrea să vă întreb ce se întâmplă cu preţurile la produse petroliere în RM. De ce continuă să crească, în timp ce în România, dar şi în alte ţări, ele scad, în contextul tendinţelor de ieftinire a ţiţeiului pe pieţele internaţionale?
- Am atenţionat companiile importatoare de carburanţi şi le-am cerut să reacţioneze imediat, ajustând, prin reducere, preţurile la benzină şi motorină, conform tendinţei pieţelor internaţionale. Este inadmisibil faptul că, atunci când preţurile internaţionale cresc, operatorii locali operează majorări fără nicio întârziere, iar când tendinţa este inversă, reducerea preţurilor se lasă atât de mult aşteptată.

Евро повторяет путь Доллара?

2008-08-20T01:11:00.002+03:00

За последние недели молдавский лей укрепился относительно евро чуть больше, чем на 5,0 процентов на фоне обесценивания европейской валюты относительно американского доллара, а аналитики пока воздерживаются от прогнозов на ближайшее время. 14 августа курс лей/евро достиг самого низкого уровня с конца мая 2004 года, а аналитики говорят об обвале.

„С начала года, евро утратил к лею 14 процентов, но то, что происходит за последние две недели, является резким падением", считают эксперты. Если на начало августа официальный курс составлял 15.1499 лея/евро, то на конец прошлой недели он понизился до 14.3712, а многие обменные кассы предлагали котировку 13.90-14.00 лея/евро. Первая реакция рынка была более чем нервной, некоторые обменные кассы прекратили приобретать единую европейскую валюту, а банки продолжают работать лишь с малыми объемами евро. Ситуация повторилась и в последующую неделю. Неопределенность усиливается, а обменные кассы и банки рисковать не хотят.

Экспортеры и граждане Республики Молдова, которые работают за рубежом и переводят деньги домой, а также их семьи, пользующиеся ремитенциями, терпят убытки, которые согласно неофициальным подсчетам ежедневно достигают 1,5 миллиона леев. И официальные представители признают, что экспортеры становятся менее конкурентоспособными на рынках, куда поставляют свою продукцию, и на внутреннем рынке, наводненном импортом.

Начинает нервничать и Правительство. Вице-премьер-министр, министр экономики и торговли Игорь Додон заявил, что „Правительство, Министерство экономики и торговли очень обеспокоено этой ситуацией. Излишек валюты на рынке достаточно велик". Министр поставил под сомнение тот факт, что Национальный банк сможет справиться с валютным излишком на рынке, и сообщил, что ведется работа над новым инструментом интервенции на валютный рынок. Что может сделать Правительство, чтобы временно несколько умерить это давление излишка на рынке, - это выпустить облигации в валюте, утверждают некоторые финансовые аналитики. Другие, однако, не исключают, что можно будет прибегнуть к ограничениям, чтобы контролировать приток валюты в страну, особенно потому, что и новый закон о валютном регулировании предполагает инструменты защиты.

Эволюция курса лей/евро, это новый вызов, особенно на фоне сильного укрепления национальной валюты относительно доллара США. В первой половине года молдавский лей вырос в номинальных цифрах на 14,16 процента и в реальных - на 18,17 процента относительно доллара.

Нет единой оценки эволюций на валютном рынке. Некоторые банковские представители, а также аналитики финансового рынка придерживаются мнения, что единственной причиной падения курса лей/евро является резкое обесценивание единой европейской валюты на международном рынке и массивное поступление капитала (ремитенциии, инвестиции, кредиты), включительно спекулятивного характера.

Именно растущим поступлением капитала последние объясняют тот факт, что доллар или евро обесцениваются на молдавском рынке более акцентировано, чем в других странах региона. Вследствие переоценки активов и пассивов Национального банка Молдовы на фоне укрепления национальной валюты, в первом полугодии произошла декапитализация НБМ в около 1 миллиарда леев. НБМ, который купил в 2007 году большие суммы долларов по более высокой котировке, чем нынешняя, сегодня вынужден указывать их в балансе по гораздо меньшему курсу.

Хотя в начале августа была достигнута максимальная норма резервов (22%) от привлеченных средств и таким образом были иммобилизованы серьезные суммы, а НБМ предпринял массовую интервенцию по закупкам на валютном рынке и в то же время стерилизовал наличность, тенденцию роста инверсировать не удалось.

С другой стороны, представители НБМ, а также коммерческих банков, утверждают, что единственной причиной укрепления лея относительно единой европейской валюты является резкое обесценивание евро на международном рынке. „Существует почти совершенный паритет, лей укрепился на 5,0% относительно евро, а евро обесценился относительно доллара на 5,1%, в период с по 13 августа", утверждают те же источники. Американская валюта достигла максимума последних шести месяцев - 1,4698 доллара/евро.

Курс молдавского лея установлен НБМ относительно доллара США. Уровень MDL относительно других валют рассчитывается по методу кросс-курса соответствующих валют относительно доллара. Таким образом, курс лея относительно евро рассчитанный, а не реальный, на что повлияли все общие правила рыночной экономики, то есть речь не идет о равновесии между спросом и предложением евро относительно лея. Эволюция котировки лей/евро является последствием изменения макроэкономических показателей США и зоны ЕС, которые изменили ожидания экономических аналитиков валютного рынка, и в результате изменился объем спроса и предложения евро относительно доллара США. Вследствие этого евро сильно потерял в весе относительного доллара США, и соответственно курс евро/лей, говорит руководитель департамента одного из коммерческих банков.

„Любое относительное обесценивание на международном рынке одной из валют относительно остальных стразу же ощущается на рынке Молдовы относительно лея. Так произошло с долларом США, сейчас с евро, если в ближайшее время обесцениться российский рубль относительно доллара, тогда падение относительно лея будет ускорено", говорит финансовый аналитик Серджиу Гайбу. Укрепление лея является не только денежной проблемой, утверждает он, речь идет о способности экономики ассимилировать валютный капитал и включить его в оборот реальной экономики. Но массированная министерская интервенция в дальнейшем может крайне негативно сказаться на экономике, в частности вызвать глубокий экономический застой.

И Национальный банк и представители Правительства, а также финансовые экономисты воздерживаются от прогнозов по эволюции курса лей/евро и говорят, что прогнозировать что-либо очень сложно. Все будет зависеть от „поведения" единой европейской валюты относительно доллара. На валютном рынке царит неопределенность. И банки, и власти, и компании, и граждане ждут изменений, скорей всего инверсации тенденции роста, которая становится причиной для всё большего беспокойства. Рынок ждет новый инструмент интервенции на валютный рынок, о котором говорил министр экономики.

Аналитики не видят связи между стоимостью импортируемого газа и новым тарифом на его оплату

2008-08-15T02:50:00.002+03:00

Прямо пропорциональной связи между ростом цен на природный газ и новым тарифом на его оплату с 1 августа не существует. Такого мнения придерживаются аналитики финансовой компании Credit-Profit.
Как сообщил ее представитель, утверждения ответственных чиновников о том, что повышение тарифа на газ на 27% вызвано исключительно увеличением стоимости российского газа, не соответствуют действительности.
Собеседник агентства полагает, что подобные заявления рассчитаны на то большинство, которое не станет проводить элементарных расчетов, чтобы убедиться в явном несоответствии роста цены на газ с ростом тарифа на него.
«По действующему до повышения тарифу цена газа, поставляемого в Молдову, на 1 января 2008 года составляла 191 доллар за тысячу кубометров. Для этого требовалось 2161,97 лея, поскольку официальный курс НБМ составлял 11,3192 MDL/USD», - поясняет эксперт.
Он обращает внимание на то, что в конце июля 2008 года официальный курс НБМ составлял уже 9,717 лея за один доллар США.
«Получается, что для оплаты тысячи кубометров газа по новому тарифу - 253 доллара требовалось уже 2458,43 лея, поскольку официальный курс НБМ составлял 9,7171 MDL/USD», - говорит он.
Аналитик указывает на то, что цена в национальной валюте импортируемой тысячи кубометров газа с 1 августа выросла с 2161,97 лея до 2458,43 лея.
«Рост цен составил 13,7%, в то время как тариф для бытовых потребителей повысили на 27%, утверждая, что повышение подкреплено расчетами», - говорит аналитик, который полагает, что на самом деле рассчитана была дополнительная прибыль для бюджета и поставщика газа за счет населения и хозяйствующих субъектов.
«Если же ещё учесть, что в действовавшем до повышения тарифе был заложен расчетный курс 12,2 MDL/USD, то с учетом укрепившегося лея тариф для конечных потребителей вообще не должен был измениться», - заключил аналитик.
К середине августа ситуация на валютном рынке складывалась таким образом, что молдавский лей продолжил укрепление, что давало продавцу газа дополнительные доходы от курсовой разницы. Эксперты полагают, что повышение тарифа на 27% преследовало и другую цель, связанную с предстоящими в 2009 году выборами в Парламент. Похоже, что новый тариф для бытовых потребителей газа не будет повышаться до выборов, хотя импортную его цену «Газпром» будет повышать каждые три месяца (1 сентября-2008, 1 января-2009, 1 апреля-2009, 1 июля-2009).

Gruparea Filat-Tănase-Pasat, în derivă sau de ce zâmbetul Filfizonului aduce a rânjet

2008-08-09T11:56:00.003+03:00

Cei care în ultima perioadă au urmărit manifestările publice ale grupării Filat-Tănase-Pasat au observat că liderul acestei adunături de profitori şi parveniţi, dubiosul om politic şi multimilionar pe bani publici, Vladimir Filat, zâmbeşte tot mai rar. Şi chiar atunci când încearcă să o facă (urmând sfaturile consultanţilor săi în PR), zâmbetul lui este unul forţat, scremut chiar, care seamănă, mai curând, cu rânjetul unei hiene încolţite, decât cu a unui om politic pe care peste câteva luni (cât a mai rămas până la alegerile parlamentare din 2008) îl aşteaptă laurii victoriei.

Faţa lui care ascunde cu greu un fel de spaimă şi simulează concomitent un soi de inocenţă, nu poate produce decât rictusuri pline de încordare. Se vede de la o poştă că verdele politician liberal-democrat este frământat de griji, care nu-i permit să savureze în voie plăcerile vieţii de milionar răsfăţat. Şi are motive să fie îngrijorat. Pentru că formaţiunea politică încropită de Filat din fugari-trădători de la alte partide, în loc să acumuleze capital politic, risipeşte banii sponsorilor săi oculţi. Care e cauza? Sunt mai multe. Cea de bază, pe care o ştiu toţi şi pe care, potrivit zvonurilor din târg, i-o reproşează multimilionarului verzui chiar şi tovarăşii săi de partid, este trecutul său compromis în scandaluri de corupţie încă din perioada în care era şef la privatizare sau ministru de stat.
Tovarăşii lui, care au aderat la gruparea Filat-Tănase-Pasat, nu din mare pasiune pentru activitatea de politician sau dintr-o pornire nobilă de a servi interesul comun al conaţionalilor noştri, ci din dorinţa de a se căpătui şi de a pune mâna pe putere cât mai repede, înţeleg că avându-l pe Filat drept locomotivă politică, trenul lor nu va ajunge departe şi, mai ales, nu are nicio şansă să treacă nici pragul electoral de 6 procente pentru a accede în Parlament.
Serviciile speciale ruse lustruiesc imaginea lui Filat
Situaţia lui Filat este cu adevărat disperată. Un indiciu clar al acestei situaţii este şi faptul că serviciile speciale ruseşti, care până acum l-au sprijinit din umbră, s-au apucat să lucreze deschis la albirea imaginii lui. Dacă sunteţi curioşi să aflaţi cum încearcă serviciile de la Moscova şi Tiraspol, specializate în manipulare şi dezinformare, să-l reabiliteze pe politicianul de paie, trebuie să accesaţi pe Internet pagina www.ava.md ca acolo să aflaţi că, de pildă, „Filat este politicianul lunii iulie", adică, Filat este politicianul cel mai apreciat de public în acest moment. Cel puţin aşa pretinde ava.md, după ce a efectuat un sondaj în rândurile utilizatorilor de informaţii ai acestei pagini web. Este important să mai notăm că, potrivit acestui aşa-zis sondaj, Filat, care, chipurile, ar fi acumulat 29 la sută din voturile celor 2241 de vizitatori, este urmat de liderul Partidului Social Democrat, Dumitru Braghiş, cu 18,1%; consilierul municipal de Bălţi din partea aceleiaşi formaţiuni politice, Serghei Banari (16,1%); ex-premierul Vasile Tarlev (12,9%), primarul general al municipiului Chişinău, Dorin Chirtoacă (7,5%), urmaţi apoi de Mihail Formuzal şi Nicolae Andronic. După cum vedeţi, toată gaşca-n păr e pe acest site, adică toată gaşca prorusească.
Este de bănuit, dacă nu chiar evident, că aceste rezultate ale sondajului au fost trucate, că simpatiile politice chiar şi ale utilizatorilor de Internet sunt cu totul altele. Dar contează mai puţin dacă aceste rezultate sunt sau nu relevante chiar şi pentru consumatorii de informaţii de la ava.md. E de reţinut altceva: administratorii site-ului au folosit acest pretins sondaj pentru a-l scoate în faţă pe Filat, asta pe lângă faptul că şi până acum i-au promovat imaginea cu insistenţă. Într-un timp chiar aveam impresia că ava.md şi unimedia.md se află într-o concurenţă acerbă pentru titlul de cel mai zelos lustruitor al imaginii lui Filat.
În această situaţie este firesc să ne întrebăm cine stă în spatele acestui site care promovează cu insistenţă atât separatismul transnistrean, cât şi pe cel găgăuz? Cine sunt cei care trudesc din greu pentru a înlătura problema deficitului de imagine pozitivă a Filfizonului?

Filat şi coloana a cincea a Moscovei
În registrul Întreprinderii de Stat „MoldData" drept proprietar al site-ului www.ava.md este trecut Vitali Andrievski. Acest nume deja spune multe. Să ne amintim că anume tandemul Vitali Andrievski—Eugen Sobor l-au asistat mediatic şi cu consultanţă politică pe Petru Lucinschi. Anume cei doi erau coproprietarii ziarului pro-Lucinschi „De facto", care apărea acum câţiva ani. Tot Andrievski s-a făcut remarcat prin implicarea sa de partea taberei proruseşti în campania electorală pentru alegerile parlamentare din februarie 2005, mai bine zis, el asigura contactul serviciilor speciale ruseşti de la Tiraspol cu cei din coloana a cincea de la Chişinău. Iată ce scria, de exemplu, încă acum doi ani Eduard Balan de la „Moldova Suverană" în articolul: „Îi va plăti oare Vitali Andrievski sociologului Batcu"? în ediţia din 21.10.2006 (accesibil şi pe net la adresa http://www.moldova-suverana.md/index.php?subaction=showfull&id=1164034346&archive=
1164118430&start_from=&ucat=13&).
Vitali Andrievski, sfetnicul lui Serafim Urechean şi omul de legătură în triunghiul Urechean-Smirnov-Antiufeev
„În anumite medii, Vitali Andrievski este o persoană cunoscută, iar faima i-a crescut după alegerile parlamentare din 2005, când s-a implicat deschis de partea forţelor ostile cursului european al ţării noastre. Astfel, Vitali Andrievski a luat legătura în această perioadă cu diferiţi emisari de la Moscova, unii dintre care aveau relaţii directe cu Serafim Urechean, liderul fostului Bloc Moldova Democrată. Este cunoscut faptul că BMD-ul a fost consiliat de către o echipă de polittehnologi din Federaţia Rusă, care se îngrijea de elaborarea şi aplicarea politicilor electorale ale blocului condus de Urechean. Potrivit unor surse confidenţiale, unul dintre experţii ruşi în strategiile electorale este Gheorghi Zverev, care, până la mijlocul lunii noiembrie 2004, s-a aflat în cadrul unui grup de 5 persoane (condus de Vladimir Bruter) şi care, în a doua jumătate a lunii noiembrie şi toată luna decembrie, s-a aflat la Tiraspol. Acolo, conform aceloraşi surse confidenţiale, împreună cu Dmitri Soin a elaborat tacticele şi impactul electoral al BMD şi "Patria-Rodina". Zverev a vizitat în câteva rânduri Chişinăul, fiind cazat la Ambasada Rusiei, iar principala persoană de contact a lui Zverev în stafful BMD era Vitali Andrievski (sfetnicul lui Serafim Urechean), considerat şi "omul de legătură" în triunghiul Urechean-Smirnov-Antiufeev".
Mai multe detalii privind legăturile celui care încearcă să-i reabiliteze imaginea terfelită a lui Filat, Vitali Andrievski, cu stăpânii lor comuni de la Moscova ni le dă un alt jurnalist tot de la „Moldova Suverană", Oleg Cristal, care pe 27.02.07 publică articolul „În spatele lui Braghiş stă un separatist cu relaţii la FSB (2)" (disponibil şi pe Internet la adresa: http://www.moldova-suverana.md/index.php?start_from=&ucat=13&subaction=showfull&id=
1172495315&archive=1172583669&).
„[...] Acum câteva cuvinte despre "amiciţia" lui (Vitali Andrievski – n.n.) cu secesioniştii din estul Moldovei şi cu forţele din exterior ostile ţării noastre. Pagina electronică "Lenta PMR", pe care Andrievski se promovează des în calitate de "expert independent", a fost creată şi este gestionată (lucru ştiut) de către maiorul MGB-ului de la Tiraspol, Dmitri Soin. Propaganda agresivă antimoldovenească a lui Soin şi a site-ului respectiv este deja notorie. De exemplu, doar la finele săptămânii trecute portalul menţionat a "informat" că în Moldova ar fi existat "o epidemie de gripă aviară... cu pericolul de a se extinde în România şi Ucraina şi... contaminarea în masă a oamenilor cu această boală". Tot acest site, recent, i-a pus "diagnoza" ex-ministrului de Externe de la Kiev, Boris Tarasiuk, ca fiind "bolnav de Parkinson". Comentariile sunt de prisos."
În continuare Oleg Cristal enumeră alte două site-uri pe care sunt afişate comentariile celui care îi lustruieşte imaginea lui Filat, Vitali Andrievski.
„Pagina "Moldova Liberă" se pare că este o "coproducţie tiraspoleano-moscovită", cu suportul unor" analişti independenţi" de la Chişinău. "Autorul" site-ului este un tânăr de vreo 25 de ani, Evgheni Krivoruchko, care declara că a lansat pagina web "pentru a demonstra dreptul Transnistriei la existenţă ca stat independent şi de a lupta împotriva Moldovei". Un loc perfect pentru propaganda antimoldovenească a lui Andrievski, dar este straniu de ce se numeşte "Moldova Liberă" şi nu "Transnistria Liberă". Interesant este şi faptul că donaţiile pentru întreţinerea site-ului sunt transferate prin intermediul unei filiale din Moscova a Băncii de Economii a Rusiei, pe numele unei S.A. "Alkor-M". Acest lucru ne duce la gândul că "autorul" site-ului îşi are reşedinţa în capitala rusă şi, dat fiind conţinutul bogat şi divers al paginii electronice cu pomina, are mai mulţi "colegi de serviciu".
Mâzgălelile lui Andrievski, cu iz de şovinism rusesc râncezit
Cel de-al treilea site pe care au apărut mâzgălelile cu iz de şovinism rusesc râncezit ale lui Andrievski este, potrivit investigaţiilor lui Oleg Cristal, www.kreml.org, o altă portavoce a şovinismului velicorus, dirijată de serviciile speciale ruse.
„Pagina www.kreml.org este gestionată de către Fondul pentru Politică Eficientă, al cărui preşedinte este renumitul tehnolog politic rus Gleb Pavlovski. Cel din urmă a condus campania electorală antioccidentală a lui Victor Ianukovici, în 2004, apoi, după eşecul usturător, a pornit o campanie amplă împotriva "conducerii portocalii" de la Kiev. Pavlovski este considerat "cel mai bun expert în tehnologii electorale" din Rusia şi unul dintre principalii propagandişti ai administraţiei de la Kremlin. Este uşor de observat, în cadrul emisiunii săptămânale "Politica reală", de la NTV, pe care o moderează Pavlovski, cu câtă ură şi şovinism tratează acesta statele ex-sovietice, care au ales calea de integrare europeană. Presa ucraineană şi cea georgiană l-au acuzat deseori pe respectivul domn de colaborare cu FSB-ul".
O altă tribună a lui Andrievski este www.regnum.ru, în care doar în luna decembrie 2006 au apărut 5 texte semnate de către amicul grupării Filat-Tănase-Pasat. Să vedem ce scrie Oleg Cristal despre Regnum.
„Agenţia de presă "Regnum" a fost creată şi condusă un timp de către Modest Kolerov, care acum (textul datează din 27 februarie 2007 – n.n.) deţine funcţia de şef al Direcţiei relaţii culturale şi interregionale cu statele CSI din cadrul Administraţiei preşedintelui rus Vladimir Putin. Instituţia de presă respectivă a fost tratată deseori ca un "instrument de propagandă rusească agresivă în spaţiul CSI". Kolerov este un oaspete permanent în regiunea separatistă a Moldovei şi este cunoscut prin declaraţii de susţinere a regimului secesionist. La 12 iunie 2005, Kolerov a participat, la Tiraspol, la conferinţa de creare a Mişcării "Prorâv", ideologul căreia este maiorul MGB, Dmitri Soin. Pretinsa mişcare a beneficiat de fonduri impunătoare de bani pentru diverse acţiuni antimoldoveneşti, inclusiv în capitala noastră. Ulterior, "Prorâv" a fost creat şi în Crimeea, regiune care creează Kievului probleme cu caracter separatist. Se presupune că mişcările respective nu au apărut fără "intervenţia" FSB-ului, ceea ce este logic".

Prietenii lui Filat sunt prietenii ruşilor
„Spune cu cine prieteneşti ca să-ţi spun cine eşti", zice un proverb. Andrievski este cofondator al Organizaţiei „Prietenii Rusiei în Moldova", alături de episcopul de Bălţi al Bisericii Moscovei, Marchel Mihăiescu, care este unul dintre cei mai aprigi hulitori şi prigonitori ai Mitropoliei Basarabiei. Cofondator al acestei organizaţii rusofile este şi Vasile Stati, autorul scandalosului şi dezonorantului dicţionar moldovenesc-românesc. Aceştia toţi sunt pe aceeaşi linie a baricadei cu Filat.
Amicii lui Filat şi Andrievski au scopul de „a demonstra dreptul Transnistriei la existenţă ca stat independent şi de a lupta împotriva Moldovei"
Acesta deci este tabloul. Cine nu ne crede nu are decât să acceseze aceste site-uri, să dea la căutare numele lui Vitali Andrievski şi să citească opera acestui mare avocat al separatiştilor de la Tiraspol şi Comrat. Să recapitulăm: Vitali Andrievski, proprietarul site-ului ava.md îl promovează pe această pagină web pe Vladimir Filat. La rândul său, Vitali Andrievski este omul care întreţine relaţii cu criminalii separatişti Smirnov şi Antiufeev, este persoana care îşi publică scriiturile şoviniste pe pagina "Lenta PMR" a maiorului MGB-ului de la Tiraspol, Dmitri Soin; materialele lui sunt găzduite şi de pagina web „Moldova Liberă", finanţată de la Moscova şi care au scopul de „a demonstra dreptul Transnistriei la existenţă ca stat independent şi de a lupta împotriva Moldovei"; tot el îşi publică materialele îndreptate împotriva statului Republica Moldova pe www.kreml.org, care este gestionată de către Fondul pentru Politică Eficientă, al cărui preşedinte este renumitul tehnolog politic rus Gleb Pavlovski, care a condus campania electorală antioccidentală a lui Victor Ianukovici; în sfârşit Andrievski îşi publică textele înveninate cu şovinism rusesc şi pe site-ul agenţiei de presă Regnum, creată de Modest Kolerov, fostul şef al Direcţiei relaţii culturale şi interregionale cu statele CSI din cadrul Administraţiei preşedintelui rus Vladimir Putin. Tot el, la 12 iunie 2005, a participat la Tiraspol, la conferinţa de creare a Mişcării "Prorâv", ideologul căreia este maiorul MGB, Dmitri Soin. Aceasta este galeria în care se înscrie şi gruparea Filat-Tănase-Pasat. Acum să mai spună cineva că Alexandru Tănase, avocatul ex-securistului nr.1 şi amicului vechi al ruşilor, Valeriu Pasat, a ajuns întâmplător în partidul lui Filat, că acesta nu ar fi conectat la reţeaua rusească şi nu are angajamente faţă de Tiraspol şi Moscova.
Aici trebuie să-i mai adăugăm pe promotorul teoriei staliniste a moldovenismului, Vasile Stati, şi pe prigonitorul bisericii româneşti din Republica Moldova, episcopul de Bălţi al Patriarhiei din preajma Kremlinului, Marchel Mihăiescu.
Groparii carierei politice a lui Filat: privatizările dubioase ale patrimoniului public şi relaţiile oculte cu securiştii ruşi
Spuneam mai sus că trecutul terfelit în scandaluri de corupţie al gangsterului tranziţiei compromit proiectul politic al grupării Filat-Tănase-Pasat. Acesta este motivul de bază din care PDLM nu va trece pragul electoral în 2009, deşi, până în prezent, sponsorii din umbră ai politicianului multimilionar au cheltuit sume impresionante. E de aşteptat că aceştia vor arunca şi mai mulţi bani în campania electorală din 2009. Al doilea motiv din care electoratul moldovean nu va vota gruparea Filat-Tănase-Pasat este cârdăşia acesteia cu serviciile secrete ruseşti şi cu politicienii şovini de la Moscova şi Tiraspol. Din aceeaşi cauză, până în prezent au eşuat deja o puzderie de grupări politice. Alegătorii noştri, uneori destul de prost informaţi, totuşi nu vor vota pentru politicienii aflaţi în cârdăşie cu cei care în 1992 au tras din tancuri şi din pistoale-automat Kalaşnikov în poliţiştii şi voluntarii care apărau independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, cu cei supuşi intereselor Moscovei, care îşi menţine ocupaţia militară în raioanele din stânga Nistrului şi care susţine regimul criminal de la Tiraspol.